Dobrogea – Verde de Măcin

3
134
Anul 2012, ziua 22 şi 21 din luna a 4-a

Obiectiv:
Să ne bucurăm de vreme bună şi natură

Participanţi:
Alex Grigoraş, George Reuţ, Marin Baltă, George Isac şi Costel Ceapchi

Poze:
Alex Grigoraş

Întotdeauna un drum prin Măcin reprezintă o încântare a sufletului. Poţi fi oricât de prins în problemele cotidiene, odată ajuns pe meleagurile dobrogene laşi fără să vrei totul în urmă. Te bucuri că te vindeci subit de orice suferinţă. Toate dispar.
Zilele trecute ne-am deplasat la Cetăţuia şi am urcat spre vârful Ţuţuiatu. Traseul parcurs a urmat vârful Pietrosu 1 şi 2 iar de aici am continuat prin pădure ţinând culmea ce se contura a fi cea mai înaltă pentru a intra în traseul de creastă al Măcinului. Pentru prima dată în viaţa mea am reuşit să văd cu ochii mei şi altfel de porci. În plină sălbăticie umblând solitar am întâlnit un porc mistreţ. Am încercat să îl fotografiez dar nu aveam aparatul pregătit şi până am dat click, el era deja dus.
Pădurea este în plină forfotă. O forfotă ce îţi face plăcere să o asculţi. Peste tot doar cântec de păsărele. Oriunde priveşti vezi numai flori în jur.
Paşii ne poartă prin marea de verde până pe vârful Căpuşa după care menţinem traseul de creastă spre şaua Ţuţuiatu. La izvorul din şa ne întâlnim cu câţiva temerari, fete şi băieţi din Bucureşti de la clubul Pathos. Intrând în vorbă cu ei aveam să realizez că într-un fel anume avem cunoştinţe comune.
După ce am mâncat am urcat pe cel mai înalt vârf din Măcin admirând panorama din jur.
Traseul urmat la coborâre ţine marcajul cu triunghi albastru prin valea seacă până la Cetăţuia, dormind peste noapte la George.
A doua zi am mers pe valea glonţului şi am dat peste o grămadă de stupi. Stupii erau locuiţi iar odată acei locuitori ai stupilor s-au luat de noi, mulţumindu-le pe urmă pentru tratamentul aplicat împotriva reumatismului .
M-am simţit foarte bine în mijlocul naturii alături de temerari de nădejde. Dobrogea acum e verde, foarte verde şi plină de viaţă de o frumuseţe cum rar întâlneşti. Curând, poate în cel mult două săptămâni ea se va înroşi de la bujorii înfloriţi.
Mai jos puteţi găsi câteva poze făcute din această călătorie.
Să auzim de bine!
Articolul precedentŢăran mic în ţara lui Dan Puric
Articolul următorMaraton de o zi în Măcinul de sud
Sunt născut în toamna anului 1982 a zilei de 19 din luna septembrie. Am un suflet de copil ce refuză să crească. Agreez drumeţiile pe munte cât şi ieşirile de la malul bălţii. În rest pe lângă ceva psihologie socială şi mai multă inginerie profesională mă conduc după conceptul că totul este relativ în viaţă. Astfel, fiecare zi din viaţă reprezintă o altă viaţă căutând să trăiesc azi cât şi pentru mâine. Sunt liber ca un vânător de peisaje din întreaga lume. Şi eu am vise cum au toţi, sunt diferit pentru că lupt să mi le confirm prin ceea ce fac. Îmi clădesc amintirile azi nu mâine, că mâine poate e prea târziu. Sunt altfel...

3 COMENTARII

  1. Buna dimineata!
    Am dat like de pe calculatorul de la serviciu si de asta apare Costel Constandis!
    Vreau sa spun asa:nici nu stiti cat de mult va invidiez pentru iesirile in…verde!
    Stoica

  2. Ati fost si in Muntii Macin, si in Muntii Niculitel. In acesta din urma, dl.Marin Balta si cu mine am continuat pe valea Glontului, apoi pe culmea principala pina la Niculitel, probleme de orientare in padure. Hai sa incepem odata actiunea aceea de marcaje de care vorbim de atata timp.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.