”Prima zi de primăvară este la fel ca prima dată când un băiat te ține de mână. Un potop de calde furnicături pe piele te consumă și totul în jurul tău e cuprins de o proaspătă și colorată strălucire, făcându-te să uiți că ceva atât de rece și dur ca iarna a existat vreodată” (Richelle Goodrich)
Potecile primăverii sunt acele cărări prin care primăvara vine. De multe această sosire e nepercepută și neînțeleasă, dar încet, încet, se întâmplă. Un petec de zăpada se topește și nici nu bănuiești ce minuni poate face acest mic surplus de apă dacă e ajutat un pic de o rază de soare. Un ghiocel scoate capul din pământ, un fir de iarbă înverzește, un gândac începe să dea din picioare. O viorea vine și ea cu puțină culoare, să mai înveselească atmosfera tristă a frunzelor uscate de peste an și a copacilor neînmuguriți. Un pârâiaș începe să gâlgâie mai zgomotos și să se arunce mai repede la vale. Dar cea mai mare schimbare e în inimile oamenilor. Pentru că venirea primăverii este, de fiecare dată, o confirmare a reînvierii, o confirmare a unui nou început. Și ce motiv de bucurie mai mare decât acesta poate exista pentru sufletele oamenilor?
Am învățat în timp că primăvara nu vine întotdeauna peste tot la fel. Există anumite locuri ascunse, tainice, unde primăvara vine mai repede decât în alte locuri. Dar locurile astea trebuie să te duci să le cauți, să le adulmeci, dacă vrei să fii acolo, atunci când vine primăvara. Cheile Chediului sau culmea Echiștea-Siliștea-Cardonu sunt astfel de locuri unde, în fiecare an, mă duc să spun prezent venirii primăverii. Și anul acesta, de ziua echinocțiului de primăvară, am pornit la drum însoțit de 30 de mecanturiști, să descoperim din nou potecile primăverii. Din ce am găsit am făcut o mică selecție și pentru dumneavoastră. Sper să vă facă plăcere!
Poză de grup la plecare, în satul Balabancea
În urcare spre vârful Crapcea II
Aici primăvara n-a venit
Poză de grup pe vârful Crapcea I
Lungul drum spre primăvară
Apar brândușele – pentru început cele vărgate
Apoi brândușele galbene
Viorelele
Dedițeii
Brebeneii
Rușcuțele
Primii ghiocei
Și apoi intrăm în minunata grădină de ghiocei a Măcinului
Bucuria primăverii
–
Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri și poieni?
–
–
———————————————————-
Foto: Alex Grigoraș, Doina Popa, Emilia Ciocănel
Text: Eduard Munteanu
–
–
@Acest jurnal este proprietatea intelectuală a domnului Eduard Munteanu. Orice utilizare a informațiilor din acest jurnal se va face numai cu acordul autorului.
Trupa mare, nu glumă 🙂
Să înțeleg că pe 21 martie a fost tura? Ca să am o idee când înfloresc/au înflorit rușcuțele…
Mulțumesc pentru comentariu Claudia! Da, tura a fost pe 21 martie. Rușcuțele înfloresc la sfârșitul lui martie, dar am găsit înflorite și după 15 aprilie. Inflorescența lor e mult mai mare decât a celei din fotografie, care abia era înflorită. Cele mai multe am văzut pe culmea Carierei, cu plecare din satul Cloșca, dar și în zona menționată în jurnal găsești destule.
FRUMU, FELICITARI PENTRU RABDARE SI TALENT, PE LANGA ALTELE
Minunata selectie de ganduri si imagini ale naturii in anotimpul inceputurilor.
Sa ne revedem cu acelasi senin in priviri pe toate potecile vietii si sa fie ca atunci,la debutul primaverii.
Primavara e dintre acele lucruri frumoase pe care nu mai ai rabdare sa le astepti si pornesti in intampinarea lor.
N-ai crede ca in pustietatea ce apare in pozele de peisaj se pot ascunde atatea flori frumoase!
Felicitari pentru jurnalul plin de prospetime!
Dobrogea cea misterioasă ,dar plină de frumuseți ascunse.Cine știe le găsește și le simte cu adevărat.Felicitări pentru jurnal.
Mulțumesc tuturor pentru frumoasele cuvinte. Mă bucur că m-ați însoțit, în realitate sau virtual în această călătorie pe potecile primăverii