În lumea apelor (1)

8
4303

”În jurul nostru, viața izbucnește în minuni: un pahar de apă, o rază de soare, o frunză, o omidă, o floare, râsetele oamenilor, picăturile de ploaie. Dacă ești conștient de asta, e ușor să vezi miracole peste tot. Fiecare ființă umană este o multitudine de miracole. Ochii care văd mii de culori, forme și umbre; urechile care aud un zumzet de albină sau bubuitul unui tunet; creierul care concepe un fir de praf sau la fel de ușor întregul univers; inima care bate în același ritm cu pulsul tuturor ființelor. Când suntem obosiți și ne simțim descurajați de luptele vieții cotidiene, s-ar putea să nu observăm aceste minuni, dar ele sunt întotdeauna acolo”

De mult timp îmi doresc să scriu câteva cuvinte despre apă.  Apa întotdeauna m-a atras dar în același timp mi-a inspirat teamă și respect. Să fi fost copilăria mea petrecută pe malurile lucitoare ale Dunării cauza principală a acestei atracții sau poate doar proprietățile neobișnuite ale fluidului magic, nu știu.

Știu că, mic copil fiind, îmi plăcea să îmi bag mâinile până la coate în apă în timp ce barca înainta repede peste fluviu mânuită cu îndemnare de brațele puternice ale tatei la rame. Mă fascina faptul că râul, cât era el de mare și puternic, se dădea puțin la o parte să facă loc și mâinilor mele. Mai mult de atât contactul cu apa era mereu ca o mângâiere. Mă uimea în același timp, în alt sens, încăpățânarea apei, voința ei de a pătrunde mereu prin  cea mai mică crăpătură dintre scândurile bărcii. După un timp tata arunca ispolul către mine și striga ”Hai, nu mai sta, pune mâna și scoate apa din barcă!”

Mă uimea forța mută a apei, puterea ei de a ocoli orice obstacol, de a pătrunde în cel mai tainic ascunziș. Țin minte cum în doi-trei ani Dunărea a înghițit imenșii bolovani de piatră făcuți de om, de care atârna scris cu litere de-o șchioapă ”Plaja Cocuța”. I-a târât încet spre mal profitând de prietenul său servil, nisipul. Apoi într-o primăvară i-a băgat cu capul la fund și apoi bâldâbâc – duși au fost pentru vecie.

Dar cel mai mult din toate mă uimea prinosul de viață pe care apa îl aducea întotdeauna: plasele pline cu pești ale pescarilor,  verdele plantelor, orăcăitul broaștelor, zborul păsărilor. Primăvara mai ales, luciul bălților, desișul stufărișului sau umbra copacilor de pe malul apei se preschimbau dintr-o dată într-un zumzet și colcăit a multe și care mai de care mai minunate creaturi pe care ochii mei curioși de copil așteptau cu nerăbdare să le descopere.

Apoi lucrurile s-au schimbat.  În multe locuri, la sfârșitul epocii comuniste, Dunărea a fost îndiguită și multe din bălțile și lacurile de altă dată au dispărut, lăsând loc terenurilor agricole sau pășunilor de animale. Peștele, nemaiavând unde să se înmulțească, s-a rărit. O parte din păsări au plecat spre alte luciuri de ape, încă neîmblânzite de om. Barca a putrezit la soare cu copastia în sus, asemenea scheletului unui pește uriaș.

Dar uimirea a rămas. Așa că am plecat să redescopăr magia apei,  de data aceasta într-unul din caiacele măiestre ale lmboldului lui Valerică (https://www.facebook.com/Imbold.ro), într-un loc unde digurile nu au ajuns, într-unul din locurile încă sălbatice ale Rezervației Biosferei Delta Dunării, complexul lacustru Telincea-Parcheș, în aventura ce aveam să o numesc ”In lumea păsărilor”. Plecarea s-a făcut de lângă mânăstirea Saon.

Participanți: Eduard Munteanu, Valerică Râmbu, Dan Popa, Doina Popa, Alexandru Grigoraș, Cristi Iosifescu, Simona Iosifescu, Corneliu Roșca, George Isac, Lucian Vlad

Cuvintele pe moment sunt suficiente, așa că vă invit să retrăim împreună o zi minunată de primăvară și vă las în compania imaginilor surprinse de fotograful de serviciu, Doina Popa (mulțumesc Doinița!). Come on!

01. In lumea apelorUn nou început

02. In lumea apelorLisița

03. In lumea apelorÎnaintăm printre nuferi

Iată și o prezentare ”din mers” a participanților:

19. In lumea apelorAmiralul Valerică și fotografa Doinița

04. In lumea apelorȘeriful Alex

06. In lumea apelor2 X Iosifescu

08. In lumea apelorDan – căpitan de plai

09. In lumea apelorSuperGeorge

18. In lumea apelorLucian – the One

07. In lumea apelorUn avocat celebru

22. In lumea apelorIo

11. In lumea apelorIntrăm pe canal

13. In lumea apelorWonderland

12. In lumea apelorSpeed limit

14. In lumea apelorMagic

20. In lumea apelorIntrăm pe lacul Parcheș

23. In lumea apelorAcostăm în satul Parcheș

24. In lumea apelor

Pauză de masă și relaxare

Pornim din nou la drum spre lacul Telincea, de data asta prin bălți. Punct de reper- turla mânăstirii

30. In lumea apelorPe lângă dealul verde

26. In lumea apelorLeading the pack

25. In lumea apelorZâmbet

27. In lumea apelorNufăr galben

28. In lumea apelorNufăr alb

29. In lumea apelorOac!

32. In lumea apelor33. In lumea apelorLebede?

34. In lumea apelorLebede!

10. In lumea apelorRepaos

35. In lumea apelorThe waterworld

39. In lumea apelorPui de lișiță

40. In lumea apelorStânjenel de apă

38. In lumea apelorReflecție

41. In lumea apelorLa revedere Telincea!

Ți-am spus pe țărmu-i : – ,,Balta aceasta mă-nfioară.
Nu tremură pe dânsa nici cer, nici nor, nici zbor,
Și sub povara sură și grea de cositor
Oglinda ei nu simte lumina din afară.

Nici salcia pe maluri frunzișul nu și-l plânge,
Nici nufărul pe apă nu râde alb în stuf.
Pe maluri ning scaieții zadarnicul lor puf,
Pe apă ca un blestem se răsfrânge . . .”

Lumina serii însă se răspândi pe iaz,
Și se făcu din apa murdară o grădină
În care cresc din fire și pete de lumină
Zambile, și lalele, și roze de Șiraz.

Și când albastrul nopții ne-aduse micșunele
Pe pajiștile apei și lin le-a răsfirat,
Când cerul, pentru clipa de taină, și-a lăsat
Pe-aleile lichide prundișul alb de stele,

Noi în genunchi căzurăm . . .
Petale cu petale,
Din balta cea mai tristă grădină ai făcut.
O, Doamne, înflorește și bietul nostru lut
Cu raza pogorâtă din darurile tale!

Ion Pillat – Balta

(va urma)

——————————————————————————————————————————————-

Text: Eduard Munteanu

Foto: Doina Popa

@Acest jurnal este proprietatea intelectuală a domnului Eduard Munteanu. Orice utilizare a informațiilor din acest jurnal se va face numai cu acordul autorului.

8 COMENTARII

  1. Emotionante aduceri aminte ale trairilor micului Edi,de senzatie postarea acelor imagini intr-o zi mohorata de toamna, foarte inspirat alese acele versuri…Felicitari!

  2. Si eu simt cam aceleasi lucruri. Pana la urma, cele mai frumoase peisaje sunt cele acvatice, iar apa(ca substanta sau aliment) este printre cele mai importante, daca nu chiar cea mai importanta. E ciudat sa spui ca iti place apa, pentru ca pur si simplu esti dependent de ea. 😀

  3. Mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase! Pe munte, la deal, pe ape, în orașe, suntem, fără să ne dăm seama uneori, în căutarea acestor minuni care ne înconjoară și care fac ”să înflorească și bietul nostru lut”. Totul e să avem puterea să le percepem!

Dă-i un răspuns lui Sorin Atanasiu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.