Motivatia acestei ture a fost surprinderea peisajului cu bujorii infloriti. Duminica 11-05-2008 cu echipa formata din baltarel, gigicepoiu si ceceapchi, au renuntat Lucian si Vova, am plecat din Galati spre Braila trecand cu bacul Dunarea la Smardan. De aici cap compas pana la iesirea din comuna Greci. Deplasarea am facut-o cu, Gl-30-TAZ, unele surprize pentru cooechiperi. Vreme minunata se anunta, ajunsi cu bine la destinatie facem ultimile verificari si pe langa marginea imprejmuirii parcului, ne indreptam catre intrare, traseul TR (triunghi rosu), pe Valea Racova. Cele cateva imagini va confirma.
Macesii infloriti ne intampina cu bucurie, prilej pentru Gigi sa ia cateva imagini
Nici eu nu ma las si trag una.
Acesta este inceputul.
Fiecare pe cont propriu isi alege modelul, sunt din belsug; ceea ce ne-a surprins mai mult a fost atacul omizilor la unii copaci.
Vegetatie multa, ploaia si-a spus cuvantul, flora cu multe variatiuni, un peisaj minunat ni s-a infatisat. Apa pe firul vaii, lucru mai rar intalnit.
Marine, trage-ne si pe noi.
De aici in serpentine usoare pe partea dreapta in sensul de urcare, din loc in loc aruncam cate-o privire hotomana, ca avem la ce.
Natura a creat si acest frumos copac, langa care se poate zabovi cateva clipe.
Iata-ne ajunsi in zona cu belvedere – spre cheile Chideu, dupa unii cu e, dupa alti cu i.
Pietrele Mariei.
Dealul Piatra Greci si Drumul Grecilor.
Si acum trei-n una.
Cautator de comori ascunse pe un mic platou.
Si acum una din multele surprize, din trei deveniram opt. Pe drumul de scurtatura, cinci amici se avanturara, trei ele si doi ei. Dupa ce se trece de locul unde am aratat ca este apa pe vale, putin mai sus o potecuta iese direct pe acest platou, se scurteaza din lungime cu un surplus de transpiratie.
Dupa putin timp de mers impreuna, ne despartim, ei merg la cocot in Racova.
Cineva se grabeste si greseste intrarea. Este intors din drum, trebuie ceva mai sus, il avertizeaza Dana.
De aici ne continuam drumul spre creasta, arunc o privire inapoi, nu mai sunt urmaritori.
Soarele din fata, Valea Datcova printre picioare si ceva din Moroianu.
Si spre Valea Racova partea superioara.
Nu sunt vestigii istorice, sunt in schimb monumente ale naturii care ne incanta.
Minarete in natura! …- usturoi salbatec, in unele locuri – pur – .
Maci de iarba incatusati.
Valea Datcova spre aval.
Idem spre amonte.
Sedinta de „analiza” inainte de creasta. De aici se intra intr-un traverseu peste un valcel al vaii Datcova.
Moroianu in stanga si abrupt in dreapta.
Pe aici iarba este inalta, trecand de genunchi, mult patrunjel salbatec, pe valcel curge un firicel de apa, copacii sunt batrani, predomina teiul. Trecem de valcel si ne continuam drumul pe o poteca mai larga pe care sunt urme proaspete de animale domestice si salbatice (cai, mistreti,si caprioare), marcajul este rar in zona. Simtim ca am ajuns in creasta, mai precis intr-o sa nu prea bine conturata, in fata pe poteca apare o ridicatura, urmele duc si spre stanga, si spre dreapta. Noi facem stanga si imediat ajngem in drumul forestier, si prin dreapta se iese la drum, dar mult spre Moroianu si se pierde intrarea spre Valea Curaturii, ce duce la Nifon.
Asta-i iesirea in drum. Prin This Houston trucking best-driving-school.com also runs lessons on turning, parallel parking and unloading trailers to help inexperienced drivers. traversarea drumului se intra spre Nifon, marcaj in continuare triunghi rosu.
Asa-i spre dreapta, Moroianu – poiana de leurda in floare.
Si asa-i spre stanga, drumul nostru ce-l urmam, drum nerecomandat celor care nu cunosc zona. De aici mergem numai prin padure si ajungem intr-o frumoasa poiana.
Ajunsi in poiana, ne intampina un peisaj de vis, si multe altele. Din poiana se poate ajunge in Valea Racova, la locul de cocot al celor de la Clubul Alpin Galati, la izvorul de la scaldatoarea porcilor, la putul lui Pralea, la Padurea Fagilor, spre Tutuiatu si spre Moroianu.
Singurica? Drum prin iarba-si croieste.
Paducelul e-nflorit, gazele la el s-au naravit, noi in graba la privit.
Ba cu una, ba cu alta, prin padure am umblat si-n sus nu ne-am uitat, nori la S-V s-au adunat si-n poiana s-a inoptat.
Dupa atata umblat, facem un bilant la ce-am realizat, ceva la jgheab trebuie bagat, ca nu degeaba am carat, pe acest plai inerbat. Dupa masa si siesta bine venita, nori s-au risipit, noi la drum iar am pornit. Iata ce-am gasit – Leurda cu ciuperci- doar abia mancasem.
Toaletare, cosmetizare!
Asta a iesit.
Ia priviti cum a transpirat pentru munca ce-a prestat.
Intersectie pe partea stanga, dus-intors spre putul lui Pralea cu coborare spre Valea Carabalu (triunghi galben) si pe ocolite spre Valea Racova, varianta scurta si lunga, ambele cu bune vederi spre S-V.
Noi ne continuam drumul, si in scurt timp iarasi intersectie, dar pe partea dreapta. Poteca este mai veche, duce spre Valea Seaca, la locul de campare amenajat cu mese si banci din trunchiuri de copaci, si spre Padurea Fagilor. Nerecomandat necunascatorilor despre aceasta zona, aici isi au salasul mai multe vietuitoare, e bine sa nu fie deranjate. Ne aflam pe Ioanes.
Iarasi ne continuam drumul. Poate cineva sa-mi spuna ce specie de copac este acesta?
Am ajuns in saua dintre Tutuiatu si Ioanes, mai precis la cumpana apelor dintre Valea Carabalu si un valcel al vaii Seci. Costel marcheaza si pe asta.
Drum ce duce spre Capusa, spre Valea Seaca si spre Chetrosu, marcat partial.
Doua surori!… doi frati!… un el s-o ea!… Turita si albastrele. Tripleti?
Quadrupli!… Bunica si nepoate sau mama si copii!.. cine poate stii?
Sa o stergem ca au venit astea peste noi!
Desfasurarea!… Inamicii sunt pe aproape.
Lasam aceste scumpe viietati in mediul lor natural, unde au adapost si hrana, noi ne continuam drumul spre vf. Tutuiatu.
Inca putin si ajungem in sa. – Cine gasaste primul bujor inflorit, da cate o bere, la sfarsit, in Greci. Cine spune ala da! Nati-o buna ca ti-am fript-o! Surprize!…Surprize!…Surprize!…
Surpriza tuturor surprizelor!
Bucuria noastra la aceste imagini dezlantuie o caldura interioara greu de ascuns, pe toti ne invaluie o transpiratie, nu de la mers, ci de la alergat dupa a surprinde cat mai bine momentul. Depasim cu bine acest episod si mergem mai departe, desi am fi vrut ca timpul sa stea din mers. Urcam spre Tutuiatu, unde ne odihnim, gustam ceva si ne hidratam bine. Iarasi nori amenintatori din toate directiile, hotarati punem echipa in miscare.
Pe acolo pe sus trece intinerarul nostru (Vf. Greci) Ghinaltul
Vf.Capusa si o mica tabara de corturi in sa, langa izvorul (Fantana Italienilor)
Vf.Calcata si ceva din partea inferioara, pe unde traseul TA urca in saua dintre Calcata ai Tutuiatu.
Valea Morsu cu a ei drum serpuitor si obositor.
Idem!
Usor, usor pe langa gard, ramas bun bujorii mei, pe la anul din nou va vom admira.
Valea Carabalu, ceva din Ioanes si Moroianu in stanga, vedere de pe Vf.Greci (Ghinaltu)
Idem!
Tutuiatul de pe Vf.Greci (Ghinaltu)
Vf.Calcata cu al lui „Memorial” loc de cocot.
Pe traseul de coborare, nemarcat. Norii din ce in ce mai amenitatori incep a cerne undeva dincolo de Priopcea.
Idem!
Putin a ramas si spre final o zona draga noua. Minunat acest deal impadurit.
In serpentine largi trecem pe langa doua izvoare unde animalele de pe islaz se pot adapa.
In final Bilant: – dupa Ceceapchi, 10,8 km parcursi, 3 ore mars si 3 ore stationare, de la 38 m la 467 m altitudine; – dupa mine 18.700 pasi, restul valabil ce a aratat ceceapchi. Am scapat fara ca norii sa cearna peste noi, multumiti ca am reusit sa inchidem circuitul fara evenimente neplacute, dar cu surprize, una si una. Invitam doritorii sa se avante. Cu cate o bere ne-am hidratat la bodega din sat… spre Galati ne-am deplasat!
Carari senine si voie buna va doresc tuturor!