Dobrogea de Nord: Deniztepe, Bestepe si Cetatea Enisala

0
5567

Indata ce treci apele molcoame ale Dunarii ti se intinde inaintea ochilor o valurire de dealuri si depresiuni strapunsa din loc in loc de cate un ,,inselberg”, acel tip de munte singular, aparent insular, martor al existentei in zona a ramasitelor unor masive stravechi, tocite de vremi pana la temelie.

 

In aceasta tura de la inceput de octombrie urma sa urcam pe doua-trei dintre aceste formatiuni muntoase, caracteristice pentru Dobrogea de Nord, fara sa banuim ca pe langa locurile noi pe care le vom descoperii, vom fi uimiti, deopotriva, de fermecatoarea istorie a tinuturilor dobrogene.

Caci, cu o mie de ani inainte de Hristos, cand locuitorii din spatiul valah ori moldav erau ,,pe crengi, cu vrabiile” (cum ii placea lui Petre Tutea sa spuna), in Dobrogea se facea istorie adevarata.

 

Dobrogea ne intampina cu cer senin si o lumina galbuie, piezisa, de miez de toamna blanda.

Doar crestele crenelate ale Pricopanului incerca sa se scuture de valurile de ceata ale diminetii.

 

/Enissalla/img_8311-j1.jpg

 

Ne oprim mai intai in Macin si mergem spre centrul vechi al orasului sa vedem geamia, cu minaretul rotund si zvelt, inaltat spre Allah din ceruri.

Geamia din Macin a fost construita in anul 1866, avand drept ctitor pe Hagi Berbe Ahmet.

In tara mai pot fi vazute inca vreo 50 de astfel de minuni ale arhitecturii musulmane, majoritatea aici, pe pamantul dintre apele Dunarii si ale marii.

 

/Enissalla/img_8309-j1.jpg

 

Ne privim ceasurile cu speranta ca vom putea auzi chemarea matinala la rugaciune a muiezinului. N-a fost sa fie…

Strabatem piata pavata cu granit si pe partea cealalta a strazii gasim Hanul Turcesc, vechi monument de arhitectura locala.

De remarcat balconul construit in consola, sprijinit cu o barna zdravana de stejar.

Deasemeni specific pentru constructiile turcesti este si acoperisul larg, prelungit in afara peretelui cu ,,sageacul”, denumire ce s-a impus si in limba romana.

 

/Enissalla/img_8307-j1.jpg

 

Vizita trebuie grabnic scurtata, nu pentru ca prin Macin am trecut de atatea si atatea ori, ci pentru ca, dupa cum vom vedea, incepand chiar de azi vom avea atatea alte locuri de vazut…

 

Strabatem Depresiunea Cernei si urcam in Pasul Iaila, la numai 192m altitudine. Tragem pe dreapta soselei in locul din care un drum de pamant se indreapta spre sud.

La prima vedere nu e nimic iesit din comun pe aceasta intindere nesfarsita…

 

/Enissalla/img_8320-j1.jpg

 

Ceva mai departe, langa un ogor de pe care s-a recoltat rapita, se intinde o movila necultivata.

Daca te apropii descoperi ca pe cateva sute de metrii patrati sunt raspandite zeci de pietre funerare… Majoritatea neinscriptionate…

 

/Enissalla/img_8328-j1.jpg

 

Se pare ca informatii amanuntite cu privire la acest loc nu exista, dar oamenii stiu ca acolo se afla un cimitir turcesc.

Cele doua-trei monumente funerare mai noi vin sa certifice acest lucru.

 

/Enissalla/img_8324-j1.jpg

 

Ar exista si informatia ca cimitirul ar apartine turcilor kisibasi, care au trait pe aceste locuri pana in anul 1937.

Aceasta comunitate musulmana s-ar fi stabilit in zona prin sec. 16, fiind exilata din estul Anatoliei ca urmare a unei rebeliuni de natura religioasa.

Allah sa-i odihneasca in pace!

 

/Enissalla/img_8338-j1.jpg

 

Dincolo de Depresiunea Horia trecem pe langa Muntele Consul, o ,,iubire” veche de abia o luna de zile. (Vezi Jurnalul meu ,,Dobrogea de Nord: Muntele Consul”.)

Dincolo de acest munte drumul spre Tulcea serpuieste printre dealuri golase.

Ajungem in localitatea Nalbant. In limba turca asta inseamna ,,potcovar”.

Istoria locului spune ca pe la 1735 mocanii si cojanii veniti din Moldova au gasit aici un sat turcesc: Chioliu-Alceac, adica ,,Valea Cenusei”.

 

Mai departe intalnim drumul Tulcea-Bucuresti in dreptul localitatii Mihail Kogalniceanu.

Pana in anul 1908 satul se numea Enichioi, adica ,,Satul Nou”.

In marginea de vest a localitatii Mihail Kogalniceanu se afla aeroportul care deserveste municipiul Tulcea, asa cum la fel, Mihail Kogalniceanu, se numeste si localitatea unde se afla aeroportul care deserveste municipiul Constanta.

Asta pentru ca sa fie o confuzie totala, sau poate, pentru ca acest Kogalniceanu o fi fost un aviator reprezentativ pentru neamul nostru…

 

Din Mihail Kogalniceanu facem dreapta si dupa alti 2km ajungem in satul Lastuni, baza de plecare spre Muntele Deniztepe.

Aceasta denumire turceasca a impunatorului ,,inselberg” se traduce ,,Dealul Marii” (Deniz-mare, tepe-deal).

Muntele este inconjurat prin nord si est de albia Raului Telita, cel care izvoraste de dincolo de Manastirea Celic Dere, de sub Dealul Ediler, din Culmea Niculitelului.

Ajunsi pe varful muntelui de dincolo de apa aveam sa constatam ca de pe varf se poate vedea (eventual cu binoclul) apropae intre cursul acestui rau dobrogean si al afluentului sau Hagilar.

 

/Enissalla/img_8341-1j.jpg

 

In aceste doua zile de drumetii dobrogene suntem rasfatati de faptul ca rucsacii ne sunt usurei, cortul si celelalte lucruri pentru campare ramanand de fiecare data in porbagajul masinii.

Trecem peste apa Telitei, cotlonim pe cateva stradute din Lastuni si iesim la campia larga ce se asterne la poalele Muntelui Deniztepe.

Fara poteca ne asezam in ,,linie de atac”, moment numai bun pentru a prezenta echipa de azi: Alexandru Grigoras, Andrei Raftopol, Marin Balta, Adriana Cepoiu si cu mine.

 

/Enissalla/img_8351-j1.jpg

 

Si cum la munte nimic nu e asa usor cum pare de departe, ajungem la o ,,derea” adanca, un canion in loess.

Mergem pe marginea lui spre amonte si gasim repede un loc de trecere.

 

/Enissalla/img_8362-j1.jpg

 

Zona din aval, de unde am venit noi.

 

/Enissalla/img_8365-j1.jpg

 

Satul Lastuni, situat in nord-estul muntelui.

Localitatea are o ,,pereche”, satul Randunica, aflat in estul muntelui, localitate pe care aveam sa o vedem de sus, de la inaltime.

 

/Enissalla/img_8368-j1.jpg

 

Muntele Deniztepe are o altitudine de 278m. Nu e mult, dar sa nu uitam ca albia Telitei, care curge pe la poalele lui, nu se ridica la mai mult de 4-5m deasupra nivelului marii.

Pe versantii dealului se intinde o rezervatie peisagistica de 305h.

Peisaj de stepa, toamna.

 

/Enissalla/img_8372-j1.jpg

 

Ocolim muntele pe curba de nivel pana ajungem la culmea principala, ce se intinde pe directia nord-sud.

Inca de la baza muntelui, partea nordica prezinta iviri la lumina zilei ale rocilor granitice.

 

/Enissalla/img_8377-j1.jpg

 

Urcam muchia bolovanoasa pe linia de cea mai mare panta.

Vegetatia arborescenta lipseste aproape in totalitate. Doar pe fata sud-estica se pot intalni exemplare razlete de porumbar (Prunus spinosa), vita de vie salbatica si plop alb pitic.

 

/Enissalla/img_8389-j1.jpg

 

Ajungem pe o inaltime intermediara si vedem spre vest profilul ascutit al Muntelui Consul.

De pe varful acelui munte am vazut dealul pe care suntem azi si inca de atunci s-a nascut proiectul pentru aceasta tura.

 

/Enissalla/img_8396-j1.jpg

 

Partea a doua a ascensiunii e mult mai usoara: o plimbare prin culorile toamnei.

 

/Enissalla/img_8398-j1.jpg

 

,,Flota de corabioare” ce trece la mica inaltime peste spinarea garbovita a muntelui. Parca suntem sub ape, intr-un acvariu…

 

/Enissalla/img_8406-j1.jpg

 

Inaintam printre stancile de pe creasta principala si ne apropiem de varful muntelui.

 

/Enissalla/img_8424-j1.jpg

 

Poza de varf. Cei 278m altitudine sunt punctati de o borna geodezica de beton.

Cu toate ca s-a prognozat o vreme foarte rece pentru aceasta data (cu lapovita si ninsori in nordul Orientalilor), aici e cald si pe varf, nu bate vantul si merge la tricou…

 

/Enissalla/img_8431-j1.jpg

 

Rasturnam rucsacii cu fundul in sus, caci avem in ei numai mancarea si ne rezemam cu spatele de micul perete stancos de pe varf.

In timpul mesei Andrei identifica dealurile, baltile, localitatile.

Dupa ce terminam de mancat scot agenda si il rog sa mai repete inca o data denumirile acestea imposibil de tinut minte.

 

Spre est, intre noi si Lacul Razelm, se ridica culmea formata din dealurile Uzum Bair (223m) si Gavana Mica, cea cu o cariera inundata, cu un lac asemanator cu cel de la Iacobdeal.

Spre nord-est vedem Dealul Kostepe, cel cu radarul pentru aeroport.

Spre nord identificam Karatepe (Dealul Negru), cel de langa Nalbant, pe care se invarte deja prima eoliana. In stanga lui se ridica golas Keltepe.

 

Informatiile le iau ,,la cald”, la fata locului, nu de pe internet.

Si inca ceva: Muntele Deniztepe este situat fix pe paralela de 45 de grade latitudine nordica, deci la jumatatea distantei dintre Ecuator si Pol.

 

/Enissalla/img_8435-j1.jpg

 

Astazi timpul nu ne preseaza, asa ca trecem binoclul din mana in mana si privim spre toate zarile.

Peste ape, dincolo de oglinda Razelmului, vedem limba de pamant care desparte comlpexul lagunar de apele marii.

Spre sud, jumatate dreapta, se vad perfect cele patru picioare ale unei platforme de foraj marin. Cred ca e amplasata in dreptul Gurii Portitei.

Ceva mai aproape, pe un promontoriu ridicat deasupra intinderilor de ape, crenelurile de piatra ale Cetatii Enisala ne cheama la ele.

In aceste imprejurari lipsite de imperative, imaginea cetatii e singurul lucru care ne determina sa coboram de pe munte.

 

/Enissalla/img_8453-j1.jpg

 

Cam la cate grade sa apreciem unghiul? 30-35?

 

/Enissalla/img_8456-j1.jpg

 

O ,,tarantula” locala, care isi intinsese plasa intre firele de iarba.

 

/Enissalla/img_8467-j1.jpg

 

Dinspre vest un nor intunecat incearca sa ne surprinda. Noi ramanem in minte cu imaginea ,,corabioarelor” vazuta de pe varf.

 

/Enissalla/img_8476-j1.jpg

 

Ajungem jos si strabatem satul Lastuni pana in capatul celalalt, unde am lasat masina.

Vedem ca suntem asteptati de un ,,localnic” mititel.

Cat am hranit noi pisoiul s-au infiintat deja cativa megiesi si ne-am pus pe vorba.

Cand ne-au vazut ca plecam pe munte, cu rucsacii in spate, au crezut ca suntem parapantisti. Ne spun ca la sfarsit de saptamana vin multi sa se dea cu parapanta de pe munte.

 

/Enissalla/img_8481-j1.jpg

 

Iesim la Mihail Kogalniceanu si tinem soseaua spre Constanta, drum pe care l-am urmat cu privirea inca de pe varful muntelui.

Ajungem in locul cu balti si stufaris, unde Telita si Taita se varsa, separate, in Lacul Babadag.

 

Dincolo de podul de peste balti intram in orasul Babadag.

Din limba turca denumirea orasului se traduce ,,Muntele Tatalui” (baba-tata, dag-munte).

Despre istoria Babadagului am amintit cateva lucruri in Jurnalul meu cu Muntele Consul.

Acum mai adaug doar ca pe aceste locuri fiinta pe la anul 178 d. Hr. asezarea romana Vicus Novus.

Acum orasul se intinde intre Lacul Babadag, Lacul Razelm si dealurile Coiun Baba, Sultan Tepe si Ianik Bair.

Iar cei peste 1300 de musulmani care mai traiesc in localitate vin sa se roage lui Allah la Geamia Gazi Ali Pasa.

Cladirea a fost ridicata in anul 1610, in timpul Sultanului Mehmet al 3-lea. Langa veranda prin care se intra in interiorul geamiei se afla locul de abdest (ablutiune), acea spalare ritualica pe picioare. Caci in orice lacas de cult musulman se intra numai descult…

Locul se cheama Cismeaua Kalaigi.

 

/Enissalla/img_8484-j1.jpg

 

In stanga geamiei se afla mausoleul unde odihneste ctitorul sau.

 

/Enissalla/img_8492-j1.jpg

 

Prin una dintre ferestre vedem inauntru catafalcul generalului turc acoperit cu un vesmant cu scrieri initiatice.

 

/Enissalla/img_8491-j1.jpg

 

Muzeul de arta orientala, aflat pe aceeas parte a strazii, este inchis, drept pentru care urcam in masina si facem apelul nominal, care nu cumva sa fi ramas vreunul la geamie… Sa se fi turcit…

 

Chiar de pe strada cu geamia incepe si drumul spre localitatea Enisala.

Dincolo de sat drumul urca in forta un deal impadurit, apoi un indicator ne trimite pe un drum asfaltat de curand spre ruinele cetatii Heracleea. Denumirea aceasta a Enisalei e pentru necunosacatori…

 

/Enissalla/img_8495-j1.jpg

 

Se pare ca cetatea a fost construita de catre genovezi, rivalii de pe mari ai venetienilor, in a doua jumatate a secolului 13.

Dupa tratatul de la Nymphea din 1261, cand Marea Neagra devenise proprietatea aproape exclusiva a genovezilor in ceea ce priveste comertul, e foarte probabil ca acestia aveau motivele, dar si puterea financiara pentru ridicarea  unei cetati de aparare in apropierea vechiului port grecesc aflat mai spre sud.

 

/Enissalla/img_8501-j1.jpg

 

Cetatea Enisala apare mentionata pentru prima data in cronica lui Sukrulah, cand acesta aminteste cetatile dobrogene cucerite de catre Sultanul Baiazid I Ildaram (Fulgerul) in campania din 1388.

 

/Enissalla/img_8504-j1.jpg

 

Vizitam interiorul cetatii si de pe zidurile din partea de nord-vest avem o buna deschidere spre Lacul Babadag si ,,muntii nostril”, Consulul, cel tuguiat, din partea stanga si Deniztepe, cu spinarea sa garbovita, in partea dreapta.

 

/Enissalla/img_8513-j1.jpg

 

In partea de rasarit a promontoriului de calcar pe care se afla cetatea descoperim urmele altor fortificatii, care tin, desigur, tot de cetatea genoveza.

Spre sud vedem Dealul Sinispetcu.

Dincolo de aceasta inaltime, spre sud, pana la Capul Dolojman, cel care delimiteaza Lacul Razelm de Lacul Golovita, s-a descoperit un intreg lant de fortificatii.

 

Lacul Razelm, ca si Lacul Sinoe, au oferit cadrul natural pentru favorizarea comertului dintre greci si populatia traca.

Golful din spatele Capului Dolojman oferea protectie corabiilor grecesti impotriva furtunilor.

Pentru a oferi si protectie impotriva posibililor atacatori, acest golf a fost intarit cu un sistem defensiv.

Cetatea Argamum (Orgame), ridicata pe stancariile Capului Dolojman (de langa Jurilovca) este aproximativ contemporana cu Cetatea Troia din Asia Mica, fiind ridicata de greci la mijlocul sec. 7 i. de Hr.

 

Dupa 150 de ani, istoricul Hekataios amintea de Cetatea Orgame, un polis infloritor, aproape de Istru.

Totusi, sapaturile arheologice au aratat ca Argamum reprezinta primul oras construit pe teritoriul tarii noatre de catre populatia geto-traca, anterior venirii grecilor din Milet (Asia Mica).

 

In primele secole ale stapanirii romane (dupa sec.1 d. Hr.), iesirea la mare a fost blocata de sedimente.

Totusi ei au intarit Cetatea Argamum si au construit inca un fort pe Insula Bisericuta, cea din fata Capului Dolojman.

 

/Enissalla/img_8516-j1.jpg

 

Intregul mal al lacului (fost tarm al marii) intre Argamum si Enisala era fortificat cu acelas zid masiv de piatra, de forma crenelata, ceea ce intareste ipoteza ca la Enisala s-ar afla o cetate-port greceasca inca nedescoperita.

 

Aceste povesti mi-au fost spuse de un tanar professor de istorie din Jurilovca, domnul Condrat, cu ocazia unei traversari cu barca sa cu motor, de la Jurilovca la Gura Portitei.

 

/Enissalla/img_8521-j1.jpg

 

Umbrele inserarii se coboara peste cetate, dar ultimile raze ale soarelui ne dezvaluie zimtii ca de fierastrau ai Dealului Bestepe si frantura de pamant din mijlocul apelor Razelmului, Insula Popina.

 

Noi am vazut in Insula Popina din partea de nord a Lacului Razelm o posibila Insula Leuce, loc la care se face  referire spre sfarsitul razboiului troian, cand se prezinta soarta eroilor ahei.

 

Dupa ce aheii au ars la Troia trupul eroului Ahile (cel ucis de sageata trasa in calcaiul sau vulnerabil), umbra sa a fost luata de catre Tetis, zeita nereida, mama sa si, cu voia lui Zeus, Ahile s-a schimbat din om in semizeu, ca toti marii eroi din vremea sa.

La rugamintea mamei, Poseidon a inaltat in Pontul Euxin (Marea Neagra) o insula frumoasa la gura fluviului Istru (Dunare), in dreptul Cetatii Psilon (Sulina).

Acest nou tarm, ridicat de zeul marii din malurile carate de fluviu, s-a numit Insula Leuce.

Aici zeita Hera i-a adus-o pe frumoasa Elena, cea care provocase atata vrajba pe pamant si i-a daruit-o de sotie, ca rasplata pentru cel ce biruise Troia.

Marea involbura insula cu spuma stralucitoare, dar pescarusii o maturau cu aripile lor albe ca neaua.

 

/Enissalla/img_8523-j1.jpg

 

Cu ochii umezi de atatea departari si cu sufletul muiat de poveste, parasim Cetatea Enisala.

Din soseaua asfaltata prindem un drum de pamant pana la padurea de carpinite din dreptul cetatii.

Locul e bun, uscat si ferit de vant si de priviri indiscrete. Intindem corturile si ne facem de lucru prin tabara.

 

/Enissalla/img_8529-j1.jpg

 

Aprindem focul intr-o vatra mai veche, apoi scoatem mancarea de prin pungi si sacose.

 

/Enissalla/img_8540-j1.jpg

 

Pana se mai domolesc flacarile confectionam 4-5 tacalii, cu care frigem carnati si costita.

De data aceasta gustam un vin-pelin negru, foarte aromat, adus tocmai de la Valea Calugareasca.

 

Vreascurile puse pe foc cu masura si vinul din pahare ne-au lungit vorba pana dupa miezul noptii.

Noaptea am mers in padure, pe sub cerul instelat si lanterna mi-a dezvaluit doi ochi care ma priveau din desis. Sigur nu erau de veverita, caci sclipirile erau distantate la 20-30cm una de cealalta.

 

/Enissalla/img_8543-j1.jpg

 

Duminica dimineata am parasit Enisala si am prins drumul ce urmareste conturul Lacului Razelm.

Primul sat intalnit a fost Sarichioi. Desi are nume turcesc, localitatea are o populatie compacta de lipoveni.

Rusii lipoveni s-au stabilit in Delta Dunarii in sec. 17.

 

In centru e targ de duminica si oprim pentru cumparaturi.

Ne minunam de casele vopsite in alb si albastru si acoperite cu stuf. Dar si de barbile lipovenilor…

La tarabe se vorbeste ruseste, dar suntem serviti cu amabilitate, vorbindu-ni-se in romaneste. Cumparam branza de capra.

 

Mai departe, la Agighiol, numaram 15, ba 18 eoliene, primele din parcul de 1000 care va schimba peisajul in zona.

 

Inainte de Murghiol trecem pe langa rezervatia ornitologica (de pasari rare) de la Lacul Saraturile.

Apoi vedem ruinele Cetatii Halmyris, sec 1-4 d. Hr.

Aici au cazut prada intolerantei imparatului Diocletian primii martiri crestini cunoscuti in Dobrogea, preotul Epictet si discipolul sau Astion, in jurul anului 290 d. Hr.

 

De la Murghiol ne intoarcem spre Mahmudia si mergem paralel cu Bratul Sfantu Gheorghe.

Rulam incet-incet prin localitate si gasim un drum pietruit care urca spre antenele de pe Dealul Bestepe.

Din limba turca Bestepe se traduce ,,Cinci Dealuri”. (1-bir, 2-ichi, 3-iuci, 4-dort, 5-bes).

 

Lasam masina langa un parculet amenajat ca loc de joaca pentru copii.

Pana ne echipam noi de tura Adriana face rost de vreo patru pisici venite de prin vecini.

 

/Enissalla/img_8548-j1.jpg

 

E ora 11, vremea e buna, dar aici incepe sa se simta un vant taios, care cutreiera Delta in orice anotimp.

 

/Enissalla/img_8549-j1.jpg

 

Trecem pe langa un cimitir lipovenesc si remarcam crucile specifice, cu trei brate orizontale, dintre care cel de jos putin inclinat.

Mi-am zis ca voi face fotografii la intoarcere si bineinteles ca am uitat.

Taiem serpentinele drumului care urca la statia meteo si la ,,padurea” de antene de pe primul varf.

In spate se deschide perspectiva spre centrul Mahmudiei, spre Bratul Sf. Gheorghe si intinderea  Deltei Dunarii.

 

/Enissalla/img_8550-j1.jpg

 

Culorile acrisoare ale toamnei…

 

/Enissalla/img_8551-j1.jpg

 

Si potop de paducel…

 

/Enissalla/img_8554-j1.jpg

 

Dealurile Bstepe sunt cei mai estici ,,munti” din tara noastra.

Asemanandu-se morfologic si geologic cu Muntii Macinului, insiruirea aceasta de cinci dealuri prilejuieste minunate privelisti spre toate zarile.

La nord-vest vedem Bratul Sf. Gheorghe spre amonte.

 

/Enissalla/img_8555-j1.jpg

 

Dincolo de acest brat al Dunarii, cu ochiul liber, dar mai bine cu binoclul, am vazut un vapor vopsit in rosu care cobora pe Bratul Sulina, indreptandu-se spre mare.

 

/Enissalla/img_8557-j1.jpg

 

Pe cerul toamnei intai am auzit, apoi am vazut sirul de gaste salbatice ce porneau spre tarile calde.

 

/Enissalla/img_8560-j1.jpg

 

,,Da, gaste sunt!”

 

/Enissalla/img_8561-j1.jpg

 

De pe varful primului deal se vede bucla aceea specifica a Bratului Sf. Gheorghe, pe care o stim din cartea de georafie din clasa a 4-a…

 

/Enissalla/img_8563-j1.jpg

 

La statia meteo ne iese in intampinare una dintre gazde.

De aici de sus, ne arata imprejurimile numind pe rand lacurile Gorgova, Gorgovat, Uzlina. Rotund, Isac, Murghiol, Saraturile, Razelm..

Ii spunem ca-l invidiem pentru peisajul in care isi face orele de serviciu… Ne aminteste ca aici iarna crivatul sulfa cu peste 100km pe ora…

 

/Enissalla/img_8565-j1.jpg

 

In curtea statiei meteo descoperim o cazemata din al doilea razboi mondial. Aici facem cunostinta cu paznicul centrului.

 

/Enissalla/img_8567-j1.jpg

 

Ne luam ramas-bun de la meteorolog si echipei se alatura cei doi catei de la statie.

 

/Enissalla/img_8571-j1.jpg

 

Dincolo de antenele de pe varf, care suiera pe diferite tonuri in vantul neintrerupt, mai gasim o cazemata. Alex nu rezista nici de aceasta data… Oare cum era sa tragi cu mitraliera de aici?!

 

/Enissalla/img_8573-j1.jpg

 

Spre sud se vede coltul de nord-est al Razelmului si dincolo de fasia de uscat… marea cea mare…

 

/Enissalla/img_8576-j1.jpg

 

Coboram in saua de dupa primul varf. Aici vantul bate mai tare decat pe creasta.

 

/Enissalla/img_8578-j1.jpg

 

Ajungem pe al doilea varf si ne oprim sa scrutam zarile…

 

/Enissalla/img_8583-j1.jpg

 

Succesiunea de cinci varfuri creste in altitudine spre vest, adica cum o parcurgem noi.

Al treilea varf ne pune serios pe treaba.

 

/Enissalla/img_8591-j1.jpg

 

Aici la noi e senin, dar deasupra tarmului marii se insira cativa nori pufosi.

Cu binoclul vedem din nou platforma de foraj marin pe care o stim de ieri, de la Enisala.

 

/Enissalla/img_8596-j1.jpg

 

In sanul echipei domneate o intelegere deplina…

 

/Enissalla/img_8598-j1.jpg

 

O privire spre Baltenii de Sus, unde se vad vreo 4-5 hoteluri-pensiune, ridicate pe malul Bratului Sf. Gheorghe.

Toate lacurile, laculetele si iazurile sunt pline de pescari. Ca doar a cazut iarba pe fundul apei si e vremea de dat la marlite…

Pe munte doar noi…

 

/Enissalla/img_8599-j1.jpg

 

Putini cei care au vazut Delta Dunarii de la o asemenea inaltime…

 

/Enissalla/img_8604-j1.jpg

 

O poza ,,regizata”…

 

/Enissalla/img_8613-j1.jpg

 

Prunus spinosa!… S-au copt porumbele si acum au o aroma excelenta. Nu mai fac gura-punga…

Ne amintim si de coarnele mari, aproape negre-de-coapte, pe care le-am mancat ieri, langa cimitirul acela turcesc.

 

/Enissalla/img_8617-j1.jpg

 

Ma trag mai la dos, sub vant si mai notez in agenda…

Mi-am mai amintit o poveste.

 

Agamemnon, unul dintre eroii de la Troia care a scapat cu viata, dupa sapte ani de rataciri pe mare, ajunge acasa, in regatul sau de la Micena.

Cat timp lipsise el, Clitemnestra, sotia sa si sora mandrei Elena, indragise pe Egist, varul regelui micenian.

Nedorind sa-si piarda noua dragoste, sotia necredincioasa isi ucide sotul-rege in drumul sau spre baia plina de aburi.

La randul sau, Egist, complicele, intentioneaza sa-l ucida pe Oreste, fiul lui Agamemnon si al Clitemnestrei. Doar ca doica pruncului il scosese deja din cetate…

Ajuns la varsta voiniciei, Oreste se intoarce si pedepseste pe Egist. Mama sa incearca sa-si ucuda fiul pe la spate, dar nedreptatea e curmata de Electra, sora buna a tanarului justitiar.

Intr-o clipita Oreste se intoarce si sageteaza pe mama sa in piept…

 

Faptele ne sunt amintite, in versuri, de catre Eschil, in tragedia sa intitulata ,,Orestia”.

Se pare ca din trilogia poetului grec s-a inspirit si Shakespeare cand a scris piesa ,,Hamlet”.

La fel, tanarul print Hamlet doreste sa razbune moartea tatalui sau, regale tarii, ucis prin uneltirea unui unchi criminal, impreuna cu mama sa necredincioasa.

 

Pentru a sublinia inca o data ca ,,nimic nu e nou sub soare”, sa amintin ca mitul ,,calcaiului lui Ahile”, tinut de picior cand a fost cufundat in Stix, raul mortii, apare mai tarziu si in legenda germana ,,Inelul Nibelungilor”…

 

/Enissalla/img_8627-j1.jpg

 

De pe al patrule varf zarea se deschide si mai departe, spre varsarea bratului de Dunare in mare.

 

/Enissalla/img_8631-j1.jpg

 

Din dreptul celui de-al patrulea varf vedem spre nord ruinele Cetatii Salsovia.

Cetatea a functionat drept castru militar din prima jumatate a sec. 3 d. Hr.

La sud de cetate se afla si o asezare romana civila aparata pe trei parti de valuri de pamant, inca vizibile de aici, de sus, de pe Dealul Bestepe.

 

/Enissalla/img_8653-j1.jpg

 

Dupa al patrule varf urmeaza o culme intermediara si o sa mai lunga.

Intreaga culme a Dealului Bestepe se pare ca depaseste 5km lungime. Noi am parcurs-o, fara graba, in mai bine de trei ore.

 

/Enissalla/img_8659-j1.jpg

 

Pe culmea intermediara de dinainte de ultimul varf.

 

/Enissalla/img_8664-j1.jpg

 

Parca as fi pe Culmea Pricopanului… Daca nu as vedea de jur-imprejur Delta Dunarii…

 

/Enissalla/img_8667-j1.jpg

 

Urcam pe ultimul varf, cel mai inalt, ocolind pe o cararuie de pe fata nordica.

In spate se vad doar varfurile nr. 3si 4 si antenele de pe varful 1.

 

/Enissalla/img_8673-j1.jpg

 

De pe ultimul varf vedem spre vest localitatea Bestepe.

In anul 1584 administratia turca colonizeaza zona cu turci si tatari.

In 1790 la Bestepe se aseaza pastori romani din Transilvania, totusi populatia majoritara fiind formata din romani dobrogeni autohtoni.

In anul 1830 satul a fost desfiintat pentru ca era pe teritoriul neutru stabilit de Rusia si Turcia.

 

Dincolo de localitate, pe un deal mai mic, se afla Cetatuia, o cetate getica din sec. 4 i. de Hr.

Pe partea astalalta, spre nord-estul localitatii, se afla o alt acetate getica numita Piatra lui Sava.

Ce va spuneam la inceput de istoria Dobrogei?!…

 

/Enissalla/img_8676-j1.jpg

 

Poza de varf pe o cazemata pastrata foarte bine.

Varful al 5-lea, cel mai inalt, se ridica la 243m deasupra nivelului marii. Nivel care e colea, jos, la baza muntelui…

 

/Enissalla/img_8681-j1.jpg

 

Cat ne pozam noi pe varf, suntem impresurati de un card de capre pazite de doi catei galagiosi.

 

/Enissalla/img_8684-j1.jpg

 

Mai degraba curiosi, decat prietenosi…

 

/Enissalla/img_8691-j1.jpg

 

Caprele nu se lasa deloc impresionate de harnicia catelului nostru. Cati dintr-astia or mai fi vazut ele…

 

/Enissalla/img_8695-j1.jpg

 

Odata atins si obiectivul celei de-a doua zi, ne indreptam spre fata sudica a muntelui, unde vantul dispare ca prin minune.

 

/Enissalla/img_8702-j1.jpg

 

Nu parasim muntele inainte de a mai arunca o privire peste intinderea nesfarsita a Deltei Dunarii.

 

/Enissalla/img_8703-j1.jpg

 

Spre sud vedem drumul pe care ne vom incheia aceasta tura de doua zile, indreptandu-ne mai intai spre Tulcea, apoi spre Braila.

 

/Enissalla/img_8707-j1.jpg

 

Urmam insiruirea celor 5 dealuri in sens invers si pe la baza lor, pe drumul de sub vii.

Ciugulim din ciorchinii dulci, uitati neculesi pe vite si-l intrebam pe Marin cum se numeste fiecare dintre soiurile de struguri gasite.

O rasplata pe care toamna dobrogeana considera ca o meritam din plin.

 

/Enissalla/img_8710-j1.jpg

 

Soare bun pe oricare dintre muntii pe care urcati!

Articolul precedentCreasta Carpaţilor Meridionali
Articolul următorCeahlău – Muntele Credinţei
Prahovean. De fel dintr-un spatiu mioritic (am copilarit pe strada Plai si prin padurile de la poalele Muntilor Grohotis), pentru inceput am mers pe munte cu treaba, la cules de zmeura si afine, la lucrari silvice, ori la cositul fanului. O tura in sine, organizata, am facut abia dupa ce am intrat la liceul de marina din Galati. In timpul facultatii (si mult dupa aceea) am facut parte din cercul galatean de turism ,,Mecanturist", nume de mare notorietate in anii '80. Acum merg pe munte gandindu-ma ca printre valorile umane s-ar putea numara si setea de cunoastere, prietenia, dorinta de a impartasi si altora din bucuriile muntelui. A!... Despre mine... Foarte de gasca!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.