Traseu nemarcat
Participanţi – baltarel şi Andrei Raftopol
,, Dacă ai chef de muncă, aşeazte şi aşteaptă să-ţi treacă. Munca devine repede o boală; proba este că există medicina muncii”
Aşa că hai,,, la plimbare!
Încă de anul trecut, din tura de creastă din Munţii Măcinului, am discutat despre acest traseu – nerecomandat incepătorilor, pericol de rătacire, lipsa apei pe parcursul traseului
.Scopul acestei ture pe acest traseu, la propunerea lui Andrei, un inceput de recunoaştere şi eventual marcare, atragerea turiştilor spre vizitarea atracţiilor turistice din această zonă a judeţului.
Traseul leagă două localităţi cu potential turistic- Luncaviţa şi Niculiţel – poate fi parcurs tot timpul anului(vara, perpedis, şi cu bicicleta -iarna, perpedis şi ski de tură).Acum când toţi amici au plecat în cele patru zări şi amicul Andrei Raftopol e mare amator de ture prin această zonă a Dobrogei, vineri dimineata sun, 22 iulie 2011, cu gândul poate facem o echipă, dar, degeaba, pâna la ora 21, nu-i de găsit.
Imediat, ce-l găsesc, e de acord şi sambată ne întâlnim la bacul de la Galaţi, deplasarea pană la Luncaviţa. Facem o incursiune prin zona pieţii şi mai adaugăm cate ceva de-a le gurii prin rucsaci.De aici incepe tura propriu-zisă e ora 8 şi 10min.
Andrei cu căruţa, face cateva poze, eu cu teleaga!!!… ajungem la popasul Cetăţuia.Se lucrează din plin la repararea drumului dintre Luncaviţa şi Nifon, nu ştiu cum este mai departe spre Horia
ora 8 şi 40 min
Popasul turistic Cetaţuia aşa arată la această dată.
Un mic popas aici, cateva poze si apa în rezervoare, 3,5 litri de caciulă, de la fântâna din curte.Drept, să vă spun, am băut amândoi, doar ½ l, surpriza a fost mare.
N-am reuşit sa fiu prezent nici anul acesta la Sărbătoarea Teiului de la Luncaviţa pe 1 IulieAm rămas amândoi surprinşi de verdele câmpului, al păduri şi de pe marginea drumului, au fost mai multe ploi pe aici, in aceasta parte a Dobrogei, apicultori au avut o recolta mai slabă.
La ora 9 şi 6 min. intram in traseu pe Valea Glonţului, la un moment dat, la confluienţa cu un afluient de pe dreapta văii, intr-o zonă ascunsă, un refugiu, aici câţiva pustnici îşi petrec, vara, weekendurile.
E ora 9 si 37 min. Aici se află o sursă de apă potabilă, sub acoperămantul de mai jos
Îndrăznim şi tulburăm liniştea celor ce se aflau la micul dejun, cu bineţele de rigoare si vorbe blânde ne apropiem. Suntem primiţi cu orice curiozitate, omeniţi cu un pahar de tărie, pe care-l imparţim frăţeşte si cu mulţumirile de rigoare, dupa ce schimbăm câteva vorbe, ne înapoiem la drumul nostru, e ora 9 şi 45min.
Ne continuăm drumul şi la un moment dat albia văii Glonţului face o curbă spre stânga, urmăm drumul, spre stânga, în urcare uşoară, cel spre dreapta merge spre Pasul TeilorPe la ora 10 si un sfert, un pui de cuc, ne taie calea, iată-l
E ora 10 şi 22 min suntem atenţi la urcare să nu ne depărtăm de culme fără a găsi borna forestieră, aici apar mai multe drumuri noi, s-a făcut igenizarea zonei si sunt multe urme recente, lăsate de utilajele de exploatare.
Cu greu găsim drumul bun, e ora 12, marcajul bornei 139 ne scoate din încurcătură.
Dăm din nou peste altă intersecţie de drumuri, undeva se aude o drujbă la lucru, zărim printe copaci locul cu pricina, suntem la rându -i vazuţi de lucrători, unul dintre ei, ne indică drumul bun, cel pe care se aflau ei, urcă de la Revarsarea.E ora 12 si 10min. Undeva pe aici facem o pauza de masăă
Aici vreme de 30 de minute ne ospatăm din plin cu cele cărate, de-a le guri, prin rucsaci, mai putin apa, la umbra păduri totul a fost plăcut la gust si miros.
La ora 13 ne aflăm la această curbă, in drum spre mănăstirea Cocoş.
Intrucât timpul scurs de la plecare, ne permite să mai zăbovim prin zonă, de la intersecţia cu drumul ce duce la Nifon, cel ce pleaca dinspre Niculiţel, Isaccea si mănăstire, scurtăm şi ne indreptăm spre mănăstire, asta a fost posibil deoarece fâneaţa din vecinătate era cosită. Se poate merge direct către Niculiţel făra această abatere pe la mănăstire, direct pe culmea dealului .
La ora 13si 36 min zărim turla biserici de la mănăstire. Acolo sus unde se vede stâlpul de tensiune va trebui să urcăm, dupa ce facem o vizita pe la mănăstire. In scurt timp ajungem la poarta mănăstirii, ştiind ca aici găsim, la magazinul cu suveniruri, un vin bun din podgoria proprie.
Călugărul de serviciu e la post, ne facem cunoscută prezenţa si Andrei cere sa cumpere ceva vin, aşa cum era obişnuit şi altă dată, dar surpriză , vinul s-a gătat. Aflăm cate ceva din cele petrecute de cand am fost ultima dată, află si dânsul despre traseul nostru de azi si de aici ne indreptăm catre biserica mănăstiri, ce se află in renovare, ne facem datoria de credincioşi smeriţi ce suntem, mergem mai departe spre poteca ce urcă spre linia de înaltă tensiune ce duce spre undeva.
Interior din curtea manastirii ora 13 şi 50 min..
,,Poate că treci printr-o perioadă dificilă, dar ţine minte că Dumnezeu te binecuvântează în moduri pe care nu ţi le poţi încă imagina.” spune intr-un citat.Şi revin ,,În fiecare dimineaţa viaţa reincepe, mereu în mişcare, renaşte, creşte, se transformă, şi se dezvoltă. În fiecare dimineaţă, viaţa infloreşte, îşi întinde braţele către cer, se multiplică. În fiecare dimineaţă, viața se manifestă, îşi caută perechea, se regăseşste, se oferă, apare sub multiple forme. În mii de iviiri, diferite si sublime, ea se reinventează mereu şi mereu, miracolul etern al reînceperii unei noi zile”
Ne îndreptăm spre spatele curţi şi aici mare surpriză, la cuptorul de pâine, câteva femei, de prin partea locului, aveau de lucru, un miros imbietor de plăcintă caldă ne cam ameţeste. Salutăm si suntem invitaţi, cu mare plăcere, să gustăm din cele oferite de dânsele, dar şi câte-o sticlă cu bere. E ora 14
Aduc mulţumire pe această cale acelor truditoare destoinice pentru munca lor şi bunul Dumnezeu să răsplătească cum crede de cuviinţă.
În scurt timp sun echipa ce se află in drum spre Retezat, aflu de la gigicepoiu că abia au ajuns şi s-au cazat la o pensiune, impărtăşesc din ale noastre intâmplări si ne continuăm urcuşul pe lângă cele trei cruci spre culme. ora 14 şi 20 min 
Ora 14şi 26 min. prima cruce si o frumoasă vedere spre aşezământul mănăstirii 
Ora 14 şi 32 min. cea de a doua cruce 
Ora 14 şi 41 minCea de a treia cruce 
Ora 14 şi 47 min. ne continuăm drumul pe linia stâlpilor de inaltă trnsiune ce duce spre Nifon pe o distanţa de aproape 2 stâlpi şi apoi spre stânga la 90º pe culmea dealului, mai greu de observat, drumul spre Niculiţel 
Ora 14 şi 52 min. drumul, mai greu de observat, merge pe o curba a culmii dealului, aici iarba e uscată, la umbra pădurii e bine de mers, nu se simte căldura, se simte in schimb oboseala la picioare. 
Ora 15şi 24 min. un mic popas pentru odihna căluţilor. O parte a acestui traseu l-am facut anul trecut în echipă mai mare. 
Ora 16 şi 30 min iaraşi un popas mic, scrutăm zările că avem ce vedea. 
Ora 16 şi 45 min. stiind ora la care pleacă autobuzul sau microbuzul spre bacul de la Galaţi nu zăbovim prea mult si in coborâre uşoara ne indreptăm către centrul civic din Niculiţel 
Ora 17 şi 7min. în drum spre centru.Se lucrează la amenajarea drumului din centru, atât spre mănăstire cât şi spre Valea Teilor ce iese aproape de Izvoarele
Ora 17 şi 10 min sosit in centru la o terasă cu bere bună pe masă, aici a luat sfârşit si tura noastră, la ora 18, cu un autobuz, plecăm spre locul unde, dimineaţa, ne-am întâlnit.
Aici în centru se află un ţuţuroi cu apă potabilă, chiar peste drum în sensul giratoriu.
Încheiem această tură frumoasă în atmosfera de seară, cu un cer puţin înnourat şi o briză dinspre Dunăre.Timp de 9 ore am mărşăluit, cu pauzele de rigoare, în acest traseu. La propunerea lui Andrei vrem să reluăm din nou acest traseu când timpul ne va permite.Pozele au fost făcute de Andrei Raftopol, din păcate nu avem o poză de grup.Dacă timpul permite o dedicaţie
