Muntii Macin: creasta principala de la sud la nord

7
3652

Retraşi ceva mai deoparte fata de aria de cuprindere a lantului carpatic, Munţii Macin se individualizeaza prin vechimea geologica si prin aspectul ruiniform al reliefului.

Mult mai batran decat Carpatii, horstul dobrogean si-a avut copilaria in perioade geologice departate, in era paleozoica.

Pe ansamblu, masivul este format din formatiuni devoniene (calcare si cuartite) strapunse de vaste incluziuni granitice, lucru realizat in perioada caledoniana a paleozoicului.

Daca filozofii doresc sa spuna tot adevarul acestei lumi intr-o singura fraza, dupa parerea mea, aceasta ar trebui sa sune cam asa: ,,pe lumea asta totul e relativ…”

Dogma aceasta s-ar aplica cu succes si la prezentarea Muntilor Macin, caci importanta la acesti munti nu este inaltimea lor, ci lungimea, intinderea…

Stim ca inaltimea absoluta maxima a acestor munti este de 467m in Varful Ţuţuiatu, dar daca tinem cont ca la ascensiune pe el pornim de la altitudinea de 50m, putem spune ca o astfel de tura e mai tare decat una pe Clabucetul Taurului 1530m alt., ori la Cabana Susai 1350m alt., unde pornim de la altitudinea de 1100m a Predealului.

Si suprafata ocupata de Muntii Macinului este comparabila cu a multor munti din lantul carpatic.

Astfel, daca un masiv ca Ciucasul ocupa o arie de circa 200km patrati, ce sa mai vorbim de Piatra Mare, cu o suprafata de numai 106km patrati. Cu cei peste 500km patrati, Muntii Macin se incadreaza in grupa muntilor cu intindere mare.

Relieful masivului e alcatuit din doua culmi principale, paralele, dar total diferite ca aspect.

In vest Culmea Pricopanului se intinde pe o lungime de peste 14km si are un aspect ruiniform, cu inima de granit a muntelui iesita la lumina zilei si supusa continuu degradarii. In fotografiile din jurnal vom vedea cum varfurile stancoase ale culmii sunt estompate de mari depozite de grohotisuri adunate la poalele lor.

Culmea propriuzisa a Muntilor Macin se intinde pe circa 50km lungime, pe linia sinuoasa a culmii. Aspectul acesteia este total diferit, ea fiind in mare parte acoperita de vegetatie forestiera.

Urmare a existentei vegetatiei este faptul ca roca de baza este acoperita in totalitate de soluri provenite din degradarea biologica a plantelor.

Ideea percurgerii culmii principale de la un capat la celalalt mi-a venit ca urmare a faptului ca noi toti am fost in multe locuri din acesti munti, dar niciunul dintre noi nu a parcurs de la un cap la celalalt tot masivul.

Si-apoi trebuia bifat si Macinul cu un marcăr gros, pentru ca mai sunt multi munti care isi asteapta randul… Si daca ne impiedicam in trasee scurte, cand mai ajungem si in muntii din Noua Zeelanda?…

Fixarea datei pentru plecarea in tura pe 23 aprilie, de Sfantul Gheorghe, are si ea o explicatie. La Mâneciu se obisnuieste ca de Sfantul Gheorghe sa se prinda in stalpii portilor crengi verzi de fag.

Daca acolo, la poalele Grohotisului, fagul inverzeste pâna pe 23 aprilie, inseamna ca si in Macin vom gasi padurea inverzita.

Daca in aceasta privinta m-am inselat sau nu, voi da seama in acest jurnal.

Echipa: Adriana Cepoiu, Marin Balta, Andrei Raftopol, Alexandru Grigoras si cu mine.

In echipa fiecare a avut rolul sau.

Daca Andrei a fost un ,,sine qua non”, fara de care nu se poate, pentru partea sudica a crestei, Marin a fost cunoscator pana la amanunt al partii nordice a traseului.

Alex si-a luat in serios rolul invatacelului si a acceptat toate dadacelile si explicatiile marilor cunoscatori…

Iar Adriana avea sa dea si mai multa culoare pozelor inecate in verde, sa ia in brate broastele testoase, sa le mangaie pe capsor si sa le alinte… Si toate florile iesite in cale trebuiau mirosite…

Vineri 23 aprilie 2010, pe la ora doua a după-amiezei, vine cu masina Anca, fica lui Marin, si ne duce pana la bacul dinBraila, ca sa nu mai defilam prin ,,ză siti” cu rucsacii si imbracamintea noastra de scatii colorati.

Nu apucam ,,sa ne pupăm” cu Andrei, venit din Braila, ca ne ,,clacsoneaza” bacul cel mare: ,,haideti, ca pleaca!…”

Pe bac Andrei îmi justifica alegerea sa de a parcurge creasta principala dinspre sud. A avut dreptate si pe traseu s-a vazut clar ca daca porneam din nord nu aveam nicio sansa sa ne orientam bine si sa ducem tura pana la capat.

Cat timp noi punem tara la cale in linii mari, strategice, Marin s-a ocupat de tactica si a gasit inca de pe bac locuri in trei masini diferite care ne vor duce pe toti chiar pana in localitatea Mircea-Voda din sudul masivului, locul de intrare in traseu.

Marin nu a sosit încă şi Adriana îl suna sa vadă ce se întâmplă cu maşina cu care vine el.

/Macin1/img_3814-j1.jpg

Nici nu ne inhamam la lungul drum de peste 55 de km care ne asteapta si fotografii trag cu nesaţ primele cadre: liliac bătut, magarusi, pisici , catei…

Ne indreptam spre marginea de nord a satului si câinii de prin curti latra dupa noi ca la urs.

Ies cumetrele pe la garduri sa vada care-i baiul.

/Macin1/img_3818-j1.jpg

Expert in relatiile cu oamenii locurilor, Marin afla ca vom gasi un izvor chiar la iesirea din sat, inainte de a incepe urcusul.

Aspectul linistitor, imbietor la popas din preajma izvorului este dat si de cateva salcii inverzite.

/Macin1/img_3819-j1.jpg

Facem popas si umplem bidoanele cu apa. In aceasta Dobroge aridă un izvor e o minune… Vom vedea ca pe creasta, in patru zile am intalnit numai doua izvoare.

/Macin1/img_3823-j1.jpg

Pentru inceput urcam prin niste chei bolovanoase. La capatul de sus al cheilor, inainte de a iesi la platoul inierbat, trecem printr-o zona argiloasa.

E vorba aici de o argila mai speciala, o argila caolinica. Caolinul fiind un fel de calcar degradat si este folosit la producerea portelanurilor.

In peretii de lut vedem numeroase gauri rotunde, care nu sun altceva decat cuiburi de prigorie.

Prigoria este o pasare frumoasa, cafenie cu portocaliu pe burta, dar care mananca albinele melifere ale stuparilor.

/Macin1/img_3830-j1.jpg

Un alt unghi. Parca suntem in zona cu terase surpate din Colorado.

/Macin1/img_3835-j1.jpg

Alt unghi, alta stare de spirit. Râdeti voi, râdeti… dar nu e râsul vostru… Nici nu banuiti la ce drum lung v-ati inhamat…

/Macin1/img_3840-j1.jpg

Dupa ce am urcat mai bine de 100m diferenta de nivel iesim la platoul nesfarsit.     Mergem ca prin desert, atenti doar sa tinem directia nord.

/Macin1/img_3846-j1.jpg

Atingem un prim varf de numai 198m alt. Se numeste Pietrele Bălane (nu Pietrele Albe) si pe varf gasim si obiectele care au condus la acest toponim.

Rocile granitice au masive intruziuni de cuarţ.

/Macin1/img_3861-j1.jpg

Continuam sa urcam si ajungem in formatie stransa pe Vârful Muchea Lunga 263m alt.

/Macin1/img_3869-j1.jpg

In dreapta noastra se deschide o vale larga, presarata cu arbusti piperniciti de paducel.

Abia inverziti acestia seamana cu arborii aceia teposi din savana africana, numiti accacia.

Nu ni s-ar fi parut ceva iesit din comun sa vedem o girafa mancand frunzulite din varful lor aplatizat ca o umbrela…

/Macin1/img_3872-j1.jpg

Deocamdata asa se prezinta culmea principala a Muntilor Macin… Pe dreapta e bazinul hidrografic al raului Taiţa, iar pe stanga paraiasele si torentii se scurg spre bratul Macin al Dunarii.

/Macin1/img_3876-j1.jpg

,,Un copac cu flori si un colt uitat de cer…”(Stefan Hruşcă).

Un păr salbatic inflorit.

/Macin1/img_3881-j1.jpg

O crenguţa din părul înflorit. Poate trecem pe aici si pe la toamna. Acum doar ne imbatam cu parfumul florilor.

/Macin1/img_3886-j1.jpg

Facem popas la izvorul amenajat de sub Vârfum Echiştea 335m alt.

Alex ne arata cum se poate bea apa cu un capacel de ghinda, daca ai destula răbdare.

Apoi tot el pozeaza o cinteză ce face baie goala in paraiaşul din faţa noastra.

/Macin1/img_3895-j1.jpg

Consultam harta sa vedem daca vom urca pe Varful Echiştea si pe ce versant trebuie abordata ascensiunea.

Aceasta este una din hartile vrajite ale lui Andrei.

E vorba de o harta silvica. Despre orientarea cu acest tip de harta voi mai vorbi in jurnal.

Acum voi spune doar ca harta turistica din colectia Muntii Nostri e o simpla pictura frumos colorata. Un desen abstract ce poate sta cu cinste pe peretele unei sufragerii, ori al unui birou.

La o prima consultare a acestei harti turistice, am crezut ca până în Şaua Oancea vom face 2 ore. Am facut 2 zile.

/Macin1/img_3897-j1.jpg

Lame de granit ce apar la lumina zilei pe Varful Echiştea.

/Macin1/img_3900-j1.jpg

Putin mai la stanga un alt ansamblu singuratic de roci granitice.

/Macin1/img_3904-j1.jpg

De pe varf ne orientam jumatate satnga si trecem printre ancorele unei antene.

/Macin1/img_3914-j1.jpg

Un alt exemplar din arborele accacia de care vorbeam. E un paducel izolat.

In spatele lui, unde incepe padurea, vom intra in aria Parcului National Macin.

/Macin1/img_3919-j1.jpg

La intrarea in rezervatie suntem intampinati de arbori infloriti: meri, peri, ciresi, toti salbatici.

/Macin/img_3925-j1.jpg

Boboci galbeni in varful unor tije ca de marar. Andrei spune ca plantele se numesc Floarea pastelui.

Eu mai stiu inca vreo trei specii cu acest nume, dar cum pe aceasta o vad pentru prima data, îi spun si eu Floarea pastelui. Eu nu contrazic pe nimeni. Iau de bun tot ce mi se spune.

PS. M-am documentat. Florile acestea galbene sunt Ruşcuţe de primăvară, sau Dediţei galbeni, (Adonis vernalis).

/Macin/img_3933-j1.jpg

Stanjenel (iris) de padure. Acesta e mult mai scund decat cel de gradina. Cei de gradina sunt albastri si albi. Cei de padure au culoarea mov-indigo. Deocamdata doar aceasta culoare.

/Macin/img_3936-j1.jpg

O superba floricica. Poate fi un ciorchine de orhidee salbatica… Toata echipa si-a manifestat admiratia…

/Macin/img_3939-j1.jpg

Gogoloiul acesta stiu ca este un cuib de viespe. Dar nu stiu cum se formeaza. L-am gasit pe o creanga de stejar.

/Macin/img_3945-j1.jpg

Descoperim un marcaj banda rosie si credem ca e marcajul de creasta al lui Mihai Albota, autorul ghidului Muntilor Macin din colectia Muntii Nostri.

(Aud ca, din pacate, domnul Albota a decedat in aceasta primăvara.)

Ei bine, nu! Cineva foarte priceput a realizat acest marcaj de traversare peste culmea principala, de la Cerna la Hamcearca. Derutant!

/Macin2/img_3951-j1.jpg

Un ciufulici argintiu pe care îl vom întâlni in multe locuri de aici inainte. Foatre fotogenic! Parca e un puşti dat cu gel pe cap.

/Macin2/img_3955-j1.jpg

Un arbust înflorit. As vrea sa il aseman cu o tufa de liliac salbatic, dar nu prea merge…

Mergand prin aceasta adevarata gradina inflorita, mi-a zburat gandul la minunatele flori intalnite in Masivul Domogled, de langa Baile Herculane.

/Macin2/img_3961-j1.jpg

Se lasa seara, iar noi mergem de vreo patru ore.

Ne abatem din poteca si punem tabara intr-o poieniţa, sub un bugeac de aluni si corni.

/Macin2/img_3965-j1.jpg

La lumina frontalelor pregatim masa, apoi petrecem de Sfantul Gheorghe. Intr-un tarziu Marin îsi aminteste ca are niste vin si n-ar mai vrea sa-l care si maine… Il pune la fiert pe primus si noi ne sacrificam si-l ajutam sa-l dea gata.

In cort, pe izoprenele R.D.G.-iste, ne intoartem pe o parte si pe alta si nu putem adormi.

Si deodata se petrece minunea.

Chiar deasupra noastra, in lumina palida a lunii, se pune pe cantat o privighetoare. De prin vecini îi raspund la cântari altele doua.

Eu am ascultat-o toata noaptea.

Trilul privighetorii e format din ,,trenuri” de 7-8 note. Se spune ca ea poate produce peste 200 de astfel de scurte triluri.

M-am concentrat si tot am prins-o cu fofârlica: ,,ia stai asa, cumătră, ca pe asta ai mai zis-o!…”

La ivirea zorilor privighetoarea a tăcut. In schimb s-a pornit o avalansa de pasarele cantatoare. Mediocrele. Acestea se repetau la fiecare cantare.

Sambata 24 aprilie 2010.

Iesim din cort si vedem ca in jur e ceata. Nu se poate! La asa ceva chir ca nu m-am gandit…

Ne facem de lucru prin tabara.

/Macin2/img_3968-j1.jpg

Marin ofera o pereche de jambiere Adrianei. Totdeauna el e dotat cu tot ce trebuie. Chiar si pentru cei uituci.

De remarcat diferenta de volum dintre rucsacul lui si rucsacul meu, cel de jos, din faţa Adrianei.

/Macin2/img_3971-j1.jpg

Pornim la drum prin iarba uda si ceaţa rece a diminetii.

/Macin2/img_3978-j1.jpg

Trecem pe langa o borna silvica, ceea ce îi confirma lui Andrei ca suntem pe drumul cel bun.

/Macin2/img_3982-j1.jpg

Doi peri salbatici gata sa infloreasca. Au cel mult o jumatate de metru inaltime. La toamna vom culege perele ca pe fraguţe.

/Macin2/img_3983-j1.jpg

Ţinem directia nord, iar ceaţa nu ne permite sa vedem privelistile mai indepartate.

Ieri vazusem in dreapta, dincolo de raul Taiţa, profilul semet al Varfului Consulul, din sudul Dealurilor Niculiţelului.

Acolo s-au exploatat niste minerale polimetalice, chiar si minereu de uraniu.

A aparut si un scandal mediatic cand s-a constatat ca sterilul, poate radioactiv, a fost folosit la inaltarea strazilor unei localitati. Sa te mai radiezi inca putin de fiecare data cand iesi sa cumperi paine…

/Macin2/img_3984-j1.jpg

Alte si alte flori. Sunt evidente beneficiile declararii zonei Parc Naţional si interzicerii paşunatului.

În mare parte zona de sud a Muntilor Macin e un fel de silvostepă, o stepa presarata cu arbusti pitici.

Acum totul e in floare.

/Macin2/img_3993-j1.jpg

Tot o planta de stepa. Eu îi cunosc ruda de culoare albastra, cea care se cheama chiar albastrica. Aceasta cum să se cheme?

/Macin2/img_3995-j1.jpg

Flori de cireş salbatic.

Cine are curaj sa mearga vara, pe arsiţa mare, in Muntii Macin, poate culege aceste cirese salbatice. Sunt foarte amare si din ele poate iesi o cireşată…

 

/Macin2/img_4001-j1.jpg

Pe un mugur de păr sălbatic.

/Macin2/img_4003-j1.jpg

Trecem prin pânze dese de porumbar înflorit.

/Macin2/img_4006-j1.jpg

Silvostepa înflorită la sfarşitul lui aprilie.

/Macin2/img_4007-j1.jpg

O planta cu frunzele su cu inflorescenţa galbene.

/Macin2/img_4009-j1.jpg

Seamana cu un dediţel, dar nu este decat bobocul ciufuliciului de mai înainte.

Chiar e un dediţel vânăt, (Pulsatilla vulgaris).

/Macin2/img_4010-j1.jpg

Nu mergem in zig-zag pentru a ne feri de spini, ci pentru ca suntem pur si simplu îmbătati de parfumul florilor.

/Macin2/img_4012-j1.jpg

Albastrele ce se aseamana cu florile de Nu-mă-uita. Doar ca acestea sunt mult mai inalte si mai viguroase.

/Macin2/img_4019-j1.jpg

O familie intrega de ciufulici…

/Macin/img_4021-j1.jpg

O broasca testoasa ce ne priveste mirata. Spunea ca n-a mai vazut de mult sa treaca oameni prin aceste locuri.

/Macin/img_4026-j1.jpg

Raiul fotografilor. Eu am tras vreo 800, Andrei vreo doua carduri, iar Alex a rămas fara acumulatori până la urmă…

/Macin/img_4030-j1.jpg

In desişul padurii descoperim Taul Muced. Ne-am abatut putin din poteca pentru ca stia Andrei de existenta lui.

/Macin/img_4042-j1.jpg

Prin ,,ţara verde a lui Andrei”. Andrei Raftopol.

/Macin/img_4044-j1.jpg

Cuib printre spinii unui arbust de paducel.

/Macin/img_4045-j1.jpg

Daca ,,ţara e verde” inseamna ca totul trebuie sa fie verde.

/Macin3/img_4048-j1.jpg

O broscuţa descoperita de Adriana. ,,Ia veniti repede să vedeti ce draguţă e asta mică…”

/Macin3/img_4055-j1.jpg

Păr salbatic inflorit in mijlocul poienii. Pana acum singur, nestiut de nimeni.

/Macin3/img_4057-j1.jpg

Vâsc galben pe crengi de cires salbatic.

/Macin3/img_4059-j1.jpg

Imagine tipica de silvostepa inflorita.

/Macin3/img_4060-j1.jpg

Un câmp de flori din marginea poienii.

/Macin3/img_4062-j1.jpg

Aţi vazut? Nu s-au lasat prea mult asteptaţi. Stânjenei (irişi) galbeni de padure.

/Macin3/img_4064-j1.jpg

Siesta de dupa masa de pranz. Butonarea telefoanelor.

Ieri m-a sunat Valentin. ,,La multi ani! Ţii minte ca anul trecut pe data asta eram impreuna in Piatra Mare?”

,,Acum sunt pe Varful Vinului din Muntii Macin…”,,Te descurci bine.”

/Macin3/img_4066-j1.jpg

Ajungem intr-o zona forestiera cu copaci mai inalti.

Andrei ne ajuta sa remarcam diferenta dintre aspectul padurii de pe o parte si de cealalta a potecii. Sunt parcele silvice diferite, cu un istoric al taieriolr si replantarilor diferit. Acum arborii arata diferit.

/Macin3/img_4080-j1.jpg

,,H”. Semnul forestier care ne-a ghidat pe parcursul a trei zile de mers prin padure.

El delimiteaza doua ocoale silvice distincte, din doua bazine hidrografice tangente.    Adica el va ţine matematic creasta principala. Ceea ce ne trebuia si noua.

/Macin3/img_4086-j1.jpg

Boboc de bujor de padure. Cred ca in cel mult doua saptamani vor inflori toţi bujorii.

/Macin3/img_4087-j1.jpg

Cam asa s-a desfasurat plimbarea noastra timp de trei zile. Numai ca aici nu se aud cantecele pasarelelor.

/Macin3/img_4090-j1.jpg

In acesta zona orientarea in teren e extrem de dificila. Relieful e perfect orizontal, iar padurea este strabatuta de zeci si zeci de sleauri de caruţa.

Doar marcajul urmarit de noi ne-a determinat de fiecare data sa alegem varianta cea buna.

/Macin3/img_4093-j1.jpg

Pe harta aceasta culmea principala si picioarele de munte sunt trasate cu dungi negre.

La intersecţia lor, adica pe varfuri, sunt amplasate borne silvice din beton. Numarul de pe borna era trecut si in harta lui Andrei.

,,Cât scrie pe borna?” ,,45”. ,,Bun, suntem aici. Acum facem putin stanga si cautam borna cu numarul 46”.

/Macin3/img_4103-j1.jpg

Spre sfarsitul celei de-a doua zi ajungem in drept cu zona Cheilor Chediului. Mai exact in dreptul Văii Cozluc.

Marin, Andrei si Alex pun toate peturile intr-un rucsac si coboara la Izvorul Cozluc, in marea poiana de la Chediu.

Adriana si cu mine ramanem la rucsaci si intindem tabara pana vin baietii.

/Macin3/img_4105-j1.jpg

Duminică 25 aprilie 2010-04-28

În noaptea neagra, dupa ce a apus luna, se aud niste behăituri inspaimantatoare: be-ea! hăm-hăm-hăm! be-ea! hăm-hăm-hăm! Zbieretele veneau din poiana din stanga corturilor.

Zic din cort lui Andrei daca e vreun cerb, ori vreo bestie dintr-un film de groaza…

,,Trebuie sa fie vreun caprior cu cioporul lui de capre. S-or fi speriat de corturile noastre.”

Peste putin timp se aude un schelalait, ca plânsetul unui copil mic. ,,Şacali?” ,,Da, şacali.” ,,Nu ne mananca?” ,,Nu ataca omul, dar sunt deranjati ca suntem pe teritoriul lor.”

Apoi puţin mai târziu:  ,,Andrei, după cum miorlăie nu sunt şacali.”  ,,Dar ce sunt?!”    ,,Şacaliţe.”

Nici privighetoarea nu a mai cântat. În schimb a buhuhăit o bufniţă.

Acum îmi explic: in prima noapte, printre crengile arbustilor sub care am pus noi corturile, nu putea sa zboare bufniţa si pasarelele cântau in voie. Aici, in padurea mare bufniţa era jupânul…

Dimineata ne facem de treaba prin tabara. Totul e uscat. Nu a cazut roua, cu toate ca nici vântul nu a batut peste noapte.

Pornim din nou la drum.

/Macin3/img_4108-j1.jpg

Borna 88. De aici ne-am abatut seara din traseul de creasta pentru a pune corturile lânga poiana. Borna e in dreptul Cheilor Chediului, dar sus, pe creasta.

/Macin3/img_4110-j1.jpg

Uite ca-nflorit leurda! Leurda are denumirea latină (Allium ursinum). În traducere liberă: usturoiul ursului.

/Macin3/img_4115-j1.jpg

Covoarele de flori de prin padure.

/Macin3/img_4117-j1.jpg

Unii copaci au inflorit. Altii nu se grabesc.

/Macin3/img_4119-j1.jpg

Ajungem in saua dintre varfurile Moroianu I ( 434m alt.) si Moroianu II (428m alt.), doua din cele 11 varfuri de peste 400m alt. din Muntii Macinului.

In spate se vede Moroianu I.

/Macin/img_4120-j1.jpg

Lasam rucsacii in poteca si urcam pana pe Moroianu II.

/Macin/img_4122-j1.jpg

De pe varf privelistea e atotcuprinzatoare. Mie mi-au placut cum se vad varfurile Priopcea in stanga si Iacobdeal in dreapta.

/Macin/img_4124-j1.jpg

Bucheţel de flori galbene pe Varful Moroianu II. A nu se confunda cu păpădia.

/Macin/img_4130-j1.jpg

Alta familie de ciufulici fotogenici.

/Macin/img_4131-j1.jpg

Muntii infloriti dinspre Valea Luncaviţa.

/Macin/img_4132-j1.jpg

Flori de stejar.

/Macin4/img_4136-j1.jpg

Mai departe, pe drumul cu cireşi înfloriţi.

/Macin4/img_4141-j1.jpg

Pădurea gătită cu mii de Floarea miresei.

/Macin4/img_4148-j1.jpg

În Şaua Racova, unde ajunge traseul marcat cu triunghi rosu, venit de la Greci, stăpână peste codru este leurda, ce sta sa înflorească. Aici parfumul florilor e mai prozaic. De usturoi.

/Macin4/img_4151-j1.jpg

Toate poienile sunt invadate de capşuni. Nu sunt fraguţe. Fraguţele au florile mai mici si frunzele mai rotunde.

/Macin4/img_4153-j1.jpg

Un pui de broasca ţestoasa.

/Macin4/img_4155-j1.jpg

Coborâm in şaua dintre Vârful Ghinaltu 442m alt. si Vârful Ţuţuiatu (Greci) 467m alt.

In sa gasim bancuţa de lemn aproape putrezita.

/Macin4/img_4160-j1.jpg

Din saua cu intersectie de drumuri prindem marcajul triunghi albastru, ce ne va conduce pana pe Varful Ţuţuiatu.

Deocamdata ne oprim sa ne tragem sufletele.

/Macin4/img_4163-j1.jpg

Vedem si copacul mancator de pietre…

/Macin4/img_4164-j1.jpg

Iesim din nou la lumina deasupra carierelor din versantul nordic al Ghinaltului. Locul e binecunoscut de căţarători.

/Macin4/img_4165-j1.jpg

Ajungem pe Vârful Ţuţuiatu si ne asezam la masa. Avem vreo patru ore de cand tot mergem.

/Macin4/img_4172-j1.jpg

Poza de varf.

/Macin4/img_4177-j2.jpg

Din Varful Greci coboram spre Izvorul Italienilor. Pe poteca ne intâlnim cu dl. Buhaiescu, profesorul de matematici speciale de la Universitate.

/Macin4/img_4179-j1.jpg

La Izvorul Italienilor facem plinul la bidoanele cu apa.

Acest izvor si cel de acum doua zile, de sub Varful Echiştea, sunt cele doua ce pot fi întalnite pe creasta principala.

La cinci minute mai jos se gaseste izvorul reparat anul trecut de carpatisti.

/Macin4/img_4181-j1.jpg

Dupa mai bine de o ora ajungem pe Vârful Căpuşa (435m alt.) si privim inapoi spre Ţuţuiatu si Ghinaltu.

/Macin4/img_4191-j1.jpg

Tot de pe Varful Căpuşa, dar privind spre nord, vedem marea poiana si liziera padurii pe unde trece traseul de legatura dintre Culmea Muntilor Macin si Culmea Pricopanului.

Varful mai rotunjit, din stânga, e Varful Sulucul Mare. Acolo trebuie sa ajungem noi.

/Macin4/img_4196-j1.jpg

Prin gradina pădurii fără cărări.

/Macin4/img_4198-j1.jpg

Aici se sfârseşte o lume…

Adriana, Andrei si Alex se despart de noi. Se vor indrepta spre localitatea Luncaviţa pentru a ajunge diseara acasa.

Ne despertim, iar Marin si cu mine ne indreptam spre segmentul est-vest, de legatura cu Culmea Pricopanului.

/Macin4/img_4204-j1.jpg

Inainte de a ajunge la marea poiana trecem printr-un defileu de loess.

/Macin4/img_4208-j1.jpg

La marginea padurii poteca e aproape orizontală si trecem prin sudul varfului impadurit Vârteja.

/Macin4/img_4211-j1.jpg

Spre dreapta se vede panglica cenusie a Dunarii si oglida lacului Cahul din Ucraina.

/Macin/img_4221-j1.jpg

De pe dealul Îmbulzita coborâm in şaua premergatoare Vârfului Sulucul Mare.

/Macin/img_4228-j1.jpg

Vărful Ţuţuiatu si culmea pietroasa a Ghinaltului vazute de pe vresantul estic al Sulucului Mare.

/Macin/img_4231-j1.jpg

Ajungem pe culmea Muntilor Pricopanului si ne indreptam spre sud pentru a urca pe Varful Sulucul Mare 370m alt., cel mai înalt de aici.

Carpati.org

Spre nord vedem varfurile de pe Culmea Pricopanu sacaldate in lumina galbena a asfinţitului.

Carpati.org

Poza de vârf pe Sulucul Mare. E zapuşeală şi vântul nici nu adie.

/Macin5/img_4246-j1.jpg

Coboram spre nord si ajungem pe Sulucul Mic. Privim înapoi.

/Macin5/img_4254-j1.jpg

Intram in lumea de piatra seaca a Pricopanului.

/Macin5/img_4258-j1.jpg

Peretele de granit de pe fata vestica a Sulucului Mic. Aici noi am facut primele rapeluri din acesti munţi. Cu mulţi ani in urmă…

/Macin5/img_4262-j1.jpg

Lumina lină a asfinţitului.

/Macin5/img_4263-j1.jpg

N-am ce face… Trebuie sa va povestesc… Locurile acestea sunt pline de amintiri…

Pe peretele acesta, la unul din ,,Festivalurile Danubius” am montat niste rapeluri pentru participanti.

/Macin5/img_4268-j1.jpg

Un fel de ,,Creasta Cocosului”.

/Macin5/img_4270-j1.jpg

In drum spre Vârful Piatra Râioasă (346m alt.) suntem insoţiţi de marcajul banda albastra.

/Macin5/img_4271-j1.jpg

Creştetul de piatra al Macinului.

/Macin5/img_4273-j1.jpg

Un fel de ,,ace” pe Vârful Piatra Râioasă.

/Macin5/img_4275-j1.jpg

Pietrele acestea seamana cu cele din sanctuarul de la Stonehenge din Scotia. Aici sunt puse deoparte, dupa ce si-au incheiat jocul cu ele, dupa ce le-au aranjat in cerc.

/Macin5/img_4277-j1.jpg

Trecem chiar prin creierii muntelui.

/Macin5/img_4282-j1.jpg

Stâncile acestea izolate par ca sunt asezate cu grija pe culmea inverzita.

/Macin5/img_4283-j1.jpg

De pe Vârful Piatra Râioasă vedem ca dinspre Ucraina vine spre noi o furtună întunecată.

Coboram pe fuga in saua premergatoare Varfului Vraju si ne grabim sa intindem cortul inainte de a incepe potopul.

/Macin5/img_4284-j1.jpg

A fost doar o vijelie scurta si vantul a alungat norii. Vedem rasaritul lunii peste Piatra Râioasă.

/Macin5/img_4285-j1.jpg

Luni 26 aprilie 2010-04-28

N-am dormit deloc toata noaptea. Vantul a zgâlţâit cortul de parca eram la 8200m.

Pe la ora doua din noapte s-a trezit si Marin si am stat de vorba pana dupa trei.

Cu frontala aprinsa universul ce ne inconjura era extrem de mic.

Odata cu zorile ne-a vizitat un elicopter. Zgomotul apropiat al palelor rotorului crea impresia ca am devenit subiectul unei salvari maontane. Parcă eram izolati de furtuna pe Daulaghiri.

Am strâns tabara cu grija sa nu ne ia vantul copertina si pungile de impachetat. Apoi Marin a reusit sa faca un ceai la adapostul unei stanci.

Cu sufletul incalzit pornim la drum in cea de-a patra zi.

/Macin5/img_4290-j1.jpg

La o prima serpentina de pe coasta Muntelui Vraju vedem Sfinxul de Macin.

/Macin5/img_4296-j1.jpg

De partea cealalta a crestei apare orasul Macin. Dincoace de el sunt câmpurile cu rapita inflorita.

/Macin5/img_4298-j1.jpg

Vântul bate dinspre NE. Aici e o zona mai adăpostită.

/Macin5/img_4300-j1.jpg

Vârfurile Piatra Râioasă si Sulucul Mare vazute de pe Vârful Vraju II (335m alt.)

/Macin5/img_4305-j1.jpg

Iesim din nou la vant si privim spre localitatea Vacareni si Cotul Pisicii facut de Dunăre înainte de a ajunge in dreptul Prutului.

Pe telefon primim mesaje: ,,Bine ati venit in Ucraina. Ca oportunitati de afaceri, ţara noastra…”

Poate ca ar trebui sa scoatem harta Europei ca sa ne orientam.

/Macin7/img_4306-j1.jpg

Alte pietre asezate frumos in faţa zarilor.

/Macin7/img_4309-j1.jpg

Coboram in saua dinainte de Varful Caramalău. (277m alt.).

In spatele varfului se vede turbina eoliana de langa Macin. Intr-un final al turei va trebui sa trecem prin dreapta ei.

/Macin7/img_4314-j1.jpg

Siluieta zvelta a Varfului Caramalău.

 

/Macin7/img_4315-j1.jpg

Un pasaj mai dificil pe faţa estica a Caramalăului. Un fel de ,,La trei pasi de moarte”. Păstrând proporţiile.

/Macin7/img_4316-j1.jpg

De aici vedem capatul nordic al Culmii Pricopanului. De la dreapta la stânga (ordinea in care vom atinge noi vârfurile): Varful Cheiţa 249m alt., Cheia II 252m alt. si Varful Cheia I (260m alt.), cel cu cateva exemplare de pin pe versanti.

/Macin7/img_4317-j1.jpg

Spre Varful Cheiţa.

/Macin6/img_4319-j1.jpg

Un fel de ,,Degetul lui Calineţ” de pe Cheiţa. Seamana mai bine cu Varful Roşu de langa Turnul Goliat, din Ciucaş.

/Macin6/img_4320-j1.jpg

,,Mistreţul cu colţi de granit”.

/Macin6/img_4324-j1.jpg

De pe Varful Cheia II vom avea de strabatut o şa împădurită până să începem sa urcam pe Varful Cheia I.

/Macin6/img_4327-j1.jpg

Printre trovanţii de pe Vârful Cheia.

/Macin6/img_4329-j1.jpg

De pe Vârful Cheia se vede orasul Macin si o bucata din Bratul Macin, numit si Dunărea Veche.

/Macin6/img_4331-j1.jpg

Proporţii.

/Macin6/img_4333-j1.jpg

Cariera de caolin de sub Varful Cheia.

/Macin6/img_4334-j1.jpg

O clipă de răgaz în care să admir mânăstirea de lângă Fântâna de Leac.

/Macin6/img_4337-j1.jpg

De pe Varful Cheia coborâm pe un picior stâncos si mai jos trecem printr-o pădurice de cireşi salbatici atacati puternic de omizi.

Când am ajuns in poiana de jos aveam omizi pe rucsaci, pe gulere, pe haine. Ce scârbos! Bleah!… /Macin6/img_4339-j1.jpg

O floare din stepa arida de pe Dealul Viţelarul 173m alt.

/Macin6/img_4341-j1.jpg

O altă floricică în bătaia vântului.

Seamănă cu floarea de in, dar se pare că e vorba de Iarba şarpelui, (Veronica urticifolia).

/Macin6/img_4342-j1.jpg

Trecem peste dealuri nesfârşite prin nordul oraşului Macin.

/Macin6/img_4348-j1.jpg

Culmea Pricopanului vazută dinspre nord-vest.

/Macin6/img_4349-j1.jpg

Dealul Sărăria 162m alt.  Am mers pe drumul de caruţă de jos, apoi în diagonală, pe poteca de pe lângă stâlpul de înaltă tensiune.

/Macin6/img_4350-j1.jpg

In şaua de dinainte de Sarăria suntem atacati de câinii unei turme. Cand au vazut ca îndreptam spre ei aparatele foto s-au speriat si au fugit.

/Macin6/img_4352-j1.jpg

De aici se vede mai bine si eoliana.

/Macin6/img_4353-j1.jpg

Localitatea Jijila. Numele ei îl purtăm în gând de vreo patru zile.

/Macin6/img_4359-j1.jpg

Releul si troiţa din Pasul Sărărica (80m alt.), finalul calatoriei noastre de patru zile.

Am parcurs in jur de 55km.

Marin s-a ambiţionat sa măsoare numărul paşilor facuţi dealungul întregului traseu. Pass-metrul lui şi-a terminat bateriile încă din a doua zi.

La cum mergeam noi, putea să ia foc aparatul…

/Macin6/img_4360-j1.jpg

Drumul a fost lung si calatoru-i tare ostenit!…

Dar împlinit.

/Macin6/img_4362-j1.jpg

Cărări înflorite!

(fotografii: Marin Baltă si Gigi Cepoiu)

7 COMENTARII

  1. multe multumiri pt amintirile pe care mi le-ati rascolit si pt imaginile superbe.
    abia astept sa vad si alte postari si sa compar impresiile voastre cu cele venite, prin negura timpului, din copilaria mea.
    sa fiti sanatosi, voiosi, curajosi si harnici ca sa am si eu cu ce ma delecta,
    prin ochii vostri! :))

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.