Exista un obicei ca in prima duminica, dupa anul nou, sa se faca o tura peste Dunare in zona Macinului, asta printre cativa veterani din Galati. De data asta, nu suntem decat 2 voluntari, din grupul nostru de veterani, respectiv ceceapchi si subsemnatul. Scopul este de a vedea, ce mai e nou, dupa anul nou, de a testa ceva echipament si capturi de imagini.
Culmea Pricopanului Muntii Macin ? Drumetie. Data: 04-01-2009 Traseul: (BA) – Manastirea de la Fantana de leac, Vf. Caramalau, Vf. Vraju, Vf. Piatra Raioasa, Vf. Sulucu mic Vf. Sulucu mare si Regia Tutunului (fosta statiune de cercetare a tutunului). Traseu accesibil iarna si vara, echipament adecvat anotimpului.
Mai intai aduceri aminte… ,,Nu uita niciodata ca pielea se-ncreteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani… Dar ce este mai important se conserva; forta si determinarea nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e un punct de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie sau viu. Daca tie dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp. Mergi mai departe, atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu mai poti nici asta , ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata.” Eu am scris aici- Madre Teresa de Calcutta – a spus.
In dimineata cu pricina sun la ceceapchi… ei ce zici la 8 fara un sfert ne intalnim, zis si facut, la bac ne intalnim. Pe drumul spre bac, nu pot sa ma abtin si fac cateva poze, spre Dunare in zori de zi mai multe rate salbatice si cormorani, intr-un dute-vino.
Dupa imbarcare, aproape de Zaclau (I.C.Bratianu) se iveste soarele, semn care ne incanta, mai ales ca din toti pasagerii, suntem singuri care am ramas pe punte, restul in sala la adapost. 
Ajunsi la Macin ne orientam pe un drum de tara ce duce spre manastire, zapada scartie placut sub povara noastra. Dupa rasaritul soarelui, culorile sunt stinse, muntele rasare in zare, alb si negru inconjoara totul, aerul puternic, lumina slaba, amestec din toate aste in jur, doar impresie de moment. Vaile dorm la orizonturi in pace, cerul plumburiu, singuratate si urma viscolului ce a trecut. 
Traseul urca pe varful din stanga imaginii (Caramalau), in mijloc este vf. Vraju, la baza muntelui in mijlocul imagini se afla manastirea. 
La manastire slujba-i in toi, ne facem datoria pentru cele sfinte. De aici ne indreptam catre intrarea in traseu. In urcus domol atacam prima parte a acestei zone, nu-ti mai vine sa pleci de aici, liniste cat cuprinde peste tot, nici o adiere de vant. Facem pregatirile pentru aparate si manusi, afara minus patru grade C. Avem calauza o catelusa care cunoaste foarte bine traseul, cred ca mereu si-a primit rasplata pentru osteneala. 
Spre cariera de caolin. 
Ocolim o culme si pe vale incepem sa urcam. 
Marcaj pe pietre pretioase. 
Ajunsi pe partea nordica a acestei coame, hotaram de un mic dejun. 
La adapostul unor stanci, mare masa campeneasca, facem alimentarile a necesarului de forte. Toate astea indeplinite, punem in miscare motoarele, pe panta ce-o urmam, zapada cu crusta ingetata, numai buna de patinaj artistic. 
Trecem cu bine de aceasta parte a traseului si ajungem pe vf. Caramalau, pe partea nordica a culmii. Un tablou imens, pe fundal alb, cu motive traditionale. Odata cu trecerea noastra prin viata, artisti cu multa dragoste de frumos si util, au pus mana de la mana si au restaurat in bine aceasta zona. Marturie vie este aceasta priveliste cu specii de plante multiple, care se impletesc cu varsta noastra. Las imaginile sa va-ncante. 
Costel o fura si de asta data, la propriu si la figurat. 
Varful din mijloc e Vrajul, cel din dreapta e varful de pe culmea ce pleaca de la fantana de leac. 
Spre nord, undeva, departe este Vacareni. 
Marcajul destul de bun. Poteci sunt multe pe aici, cum zapada e tare, nu avem probleme la inaintare. 
In drum spre Vraju, cu a lui chemare. 
In mijloc Vrajul, in stanga Piatra Raioasa. 
Din cand in cand cate o raza de lumina si vant ca la mama lui, cu astea impreuna mergem mai departe spre Vraju sa-l calcam. 
Lup de mare in carare, se incalzeste la soare. 
Multe drumuri spre Macin, vale ce duce la fantana de leac, despartind Vraju de Caramalau. 
Vraju cu a lui fata…! 
In saua dintre Vraju si Piatra Raioasa, pe una din mese cineva si-a lasat ,,amintire” numele. 
Poteca ce ocoleste Vrajul. 
Vrajul vazut de pe Piatra Raioasa, poteci fara numar, marcaj pe stanga. Fermecatoarele poteci… 
Spre Piatra Raioasa. 
Sulucul Mare in dreapta. 
In urcus spre Piatra Raioasa. 
Vf. Piatra Raioasa spre Sud. 
Vf. Piatra Raioasa spre Nord. 
Sulucul Mic in stanga, Piatra Raioasa in dreapta si culme spre Vraju in departare. 
In saua dintre Sulucul Mic si Sulucul Mare. 
Spre Sulucul Mare. 
Pus piciorul pe Sulucul Mare, dar, cu parere de rau aici gasim urma unei masinarii cu patru roti in semn de infinit, la care, Costel are doar o replica ,,A naibi masinarii ne-o luara inainte.” 
Privind inapoi la traseul parcurs. 
Tutuiatul si Ghimaltul in departare.
Spre valea pe unde vom urma la coborare. 
Crucea de pe Sulucul Mare. 
Punct de belvedere, 370m. altitudine, Vf. Sulucul Mare. 
Ajunsi aici facem curatenie prin rucsaci, dupa care scrutam inca odata imprejurimile. ,,Ce bine e la munte!” In continuare urmam marcajul banda albastra spre Regia tutunului. Atentie! marcajul banda rosie duce spre Tutuiatul, marcaj vechi, slab vizibil. Varfurile, Vraju in stanga, Piatra Raioasa in mijloc si Suluvul Mic in dreapta, cu ale lor fermecatoare poteci 
Turma de pietre pe Piciorul Sulucului Mare. O caprioara a fost mai iute decat noi si a disparut pe partea nevazuta. 
Saua dintre Suluce. 
Vale pe care se gaseste apa tot timpul anului. 
Inchei cu aceasta imagine, stana permanent la poale de munte, de aici cale intoarsa spre barlogul fiecaruia. 
Concluzii: Timp de parcurs 6,5 ore, marcaj bun, echipamentul a facut fata vantului si gerului de afara, motoarele au functionat corespunzator, pe bocanci au ramas urme de sare. Astfel o luna nu mai luam sare la pachet, rotile putin (des)umflate, vant din pupa cat cuprinde.
La multi ani! si poteci fermecatoare in noul an.
