Data: 07.04.2012

Loc de desfăşurare: sudul Măcinului cu plecare din Cerna

Participanţi: Andrei Raftopol, Alex Grigoraş, Edi Munteanu, George Reuţ, Doina şi Dan Popa

Poze: Doina şi Dan Popa

Text: Andrei Raftopol

Zilele trecute am făcut o tură, curmată prematur, în munţii Măcinului. Primul necaz, noroiul care ne-a obligat să lăsăm maşina în sat, deci ne-am ales cu kilometri în plus pe câmp (cică tot „la munte”).

Urmează ceaţă deasă, încât coechipierii mei chiar au zis „băi, ce-are zona Cerna, asta, când venim noi e ceatza?” -la fel a fost şi-n decembrie. În lipsă de altceva ne-am mulţumit să pozăm floricele, licheni, şi pe noi între noi, pe pietroaie (cum face lumea la cabana de pe vârful Omu când e ceaţă, pozează doar placa pe care scrie 2505m.alt., ca unică dovadă).

Pe vf. Achizel ne-am hotarât să mâncăm, cam devreme. Nu eram nici la jumătatea turei, dar vroiam să mai tragem de timp, poate s-o mai ridica ceaţa, mai un vinişor, mai o glumă, ceva, să uităm de necaz. Chiar dădea semne că se ridică, noi euforici c-o să avem „o zi de zile mari” (ce naivi…). Edy propune o variantă mai „domestică”, spre Priopcea, eu nu şi nu, o variantă mai „sălbatică” prin păduri dese, grupul de acord (mai mult ca să scape de gura nebunului), la urma urmei şi vremea „se îndreptase”. Aveam să plătim scump. Deci intrăm pe coada acelui uriaş „T” al munţilor Măcin, pe care eu si dl.Gigi Cepoiu vroiam să-l facem de atâta amar de vreme (eu singur l-am facut şi pe zăpadă).

Soare, tată, am început să dam jos de pe noi toata ţolăraia, nu ştiam că în scurt timp va urma re-echiparea la loc. Aici apar problemele masive de orientare din centrul masivului (aviz bucureştenilor care vin prima dată în viaţa lor pe aici, unii tineri zmei au păţit-o, au subapreciat Măcinul).

Reuşim să ajungem pe vf. Stâna Oancei (deci închidem „T”-ul), dar, ca să vezi, din poiană pierdem noi înşine creasta principală, fiind „aruncaţi” lateral într-o vale. Trebuie urcat înapoi la creastă (reparat greşeala, pierdere de timp). Basca încep să se adune nori negri cu tunete, sporindu-ne nervozitatea. „Ei, lasă, poate ne ocoleşte urgia de data asta”. Tura se transformă într-o disperare a supravieţuirii, şi rătăciţi, şi tunaţi la creieri. Dl. Popa zice, întru consolare: „ei lasă, aşa-i la munte, un risc asumat”, iar eu: „ce făceaţi daca eraţi în Făgăraş?”.

Recuperăm traseul într-o poiană cu stânci, dar e deja prea târziu: o grindină nemiloasă ne loveşte din plin, eu îmi pun o pungă pe cap, fiind poreclit de grup, pe loc, „Osama”. Ce facem, continuăm traseul? Nici pomeneală, poate ne trăzneşte pe creastă, tai-o drept la vale, prin boschetării şi râpe murdare (denumite de noi „Cheile Galbena”) „just let’s get out from the hell”. „Soartă crudă fu de asta data/ Mica mea oştire fuge sfărâmată”. Coechipierii,uzi fleaşcă, sunt nemulţumiţi de echipamentul de firmă, eu (ca să pun paie pe foc) le zic: „poţi să dai tu mii de euro, tot degeaba, n-aţi văzut pe Bear Gryls, când era vorba de udăreala, se dezbrăca în pielea goală ca dup-aia să aibe hainele uscate, adăpostite în rucsac, aşa că, mai bine haine ieftine şi uscate, decât scumpe şi fleaşcă”.

Ieşim în câmp deschis, drumurile deveniseră albii de râuri (ca să nu zic „albie de porci”). Când, ce să vezi, deodată soare şi senin ca-n palmă, cum a început aşa s-a isprăvit: „spune-mi că nu-i adevarat, cineva-şi bate joc de noi, ce facem, reluăm tura de unde-am rămas? Prea târziu, e deja ora patru”. Pe câmp bocancii devenin mase informe şi grele de noroi cu paie. Ne consolăm privind la grâul verde şi frumos, i-a prins bine ploaia asta, n-o să mai aibe mafioţii importatori motiv să declare şi acum „an calamitat” (dar stai, că în 2012, după calendaru’ mayas…).

Întru calmarea spiritelor, şi-aşa terminasem (ca să nu zic rataserăm) prea repede tura, popas la intersecţie la Angelo, tochitură dobrogeană, ciorbă, costiţă, salată şi bere, lumea mulţumită de data asta, nu ca atunci cu ciorba de burtă subţire (ai, dom’le au greşit şi ei odată şi gata…).

Acuma, eu trebuie-musai să refac tura,

în context meteo mai fericit, -psihologii zic- să te vindeci de evenimentul traumatizant doar dacă mergi iar la faţa locului să-ţi înfrunţi teama, hai, vă băgaţi?