„veşnic pe drumuri / asta ni-i soarta”
Dacă nu ştiaţi, munţii Babadag deţin supremaţia în Dobrogea ca vastitate şi ca înălţime.
Am zis bine, munţii Macin sunt abia pe locul …trei. Similar, cei mai înalt masiv din România este Retezatul, nu Fagarasul. Iar din Alpi nu e Mont-Blanc-ul (sic!), ci Alpii regiunii Berna. În statistici contează media altitudinii, nu câteva vârfuri fotogenice.
Masive greoaie-boante pot detrona pe cele îndrăzneţe-ascuţite.
Deci să purcedem la explorarea celor mai înalţi munţi din Dobrogea. Păduri nesfârşite, intimidante la rătăceală, tradiţie turistică zero. Chiar cei mai iscusiţi orientaristi-campioni ar putea cădea în necaz.
Se simte nevoia tehnologiei GPS, căci flerul instinctiv o cam da în bară. Aici sunt şi rezervaţii speciale pentru bujori şi liliac sălbatic. Anul acesta bujorii s-au grăbit tare, din cauza valului de căldură. Ca urmare şi eu m-am grăbit să nu-i ratez, fiind perisabili.
Astfel mi-am ratat eu încă un weekend prin ilustre-anonimităţi, în vreme ce restul lumii alege ceva mai acătării. În munţii Dobrogei e invers: lumea dispare vara. Nu că ar da buzna şi în alte anotimpuri.
Cât despre bujori, dacă nu sunteţi pe fază, la anul în mai vedeţi. În plus, înflorirea diferă şi cu o lună de la un an la altul.
Dacă cineva din Bucuresti se programează pentru jumătăţea lui mai, îi găseşte ori boboci, ori gata scuturaţi. Dacă dă şi o căldură mare, chiar intervalul de la weekend la weekend e cam mare.