Mecanturist Galati

În munţii Babadag, după bujori

„veşnic pe drumuri / asta ni-i soarta”

Dacă nu ştiaţi, munţii Babadag deţin supremaţia în Dobrogea ca vastitate şi ca înălţime.
Am zis bine, munţii Macin sunt abia pe locul …trei. Similar, cei mai înalt masiv din România este Retezatul, nu Fagarasul. Iar din Alpi nu e Mont-Blanc-ul (sic!), ci Alpii regiunii Berna. În statistici contează media altitudinii, nu câteva vârfuri fotogenice.
Masive greoaie-boante pot detrona pe cele îndrăzneţe-ascuţite.

Deci să purcedem la explorarea celor mai înalţi munţi din Dobrogea. Păduri nesfârşite, intimidante la rătăceală, tradiţie turistică zero. Chiar cei mai iscusiţi orientaristi-campioni ar putea cădea în necaz.
Se simte nevoia tehnologiei GPS, căci flerul instinctiv o cam da în bară. Aici sunt şi rezervaţii speciale pentru bujori şi liliac sălbatic. Anul acesta bujorii s-au grăbit tare, din cauza valului de căldură. Ca urmare şi eu m-am grăbit să nu-i ratez, fiind perisabili.

Ciufy ar vrea să meargă şi el cu mine. Stai acasă, băiete, nu ştii la ce te bagi.
Anul ăsta n-au mai pus rapitza pe aici (rotaţia culturilor), aah, ce-am ratat...
După kilometri de arătură deşertică ajung la marginea pădurii.

Culmea ce o voi străbate azi.
Primi bujori întâlniţi, deci nici anul acesta n-o să fiu dezamăgit.

Păduri semi-închise, cu petice de lumină, propice bujorilor.

Începe showul poienilor însângerate şi frumos mirositoare.

Mici poieni îmi permit frânturi de vedere peste valea Dulgheru.

Mulţime de alte flori, eclipsate acum de bujori, cine mai are ochi pentru ele?
Pădure masivă, compactă, fără bujori.

Bornă topografică ("dovadă"), vf.Bacsisu complet împădurit, fără vizibilitate.
Pădure de tranziţie spre silvostepă.
Alte brâuri de bujori la lizieră.
Silvostepă ("savană") permite, în sfârşit, vederi spre împrejurimi.
Alte culmi virgine aşteaptă, se vor găsi maniaci şi pentru ele?
Un localnic care apucă multe războaie şi guverne în cei peste 100 de ani de viaţă.
Culmi şi liziere îndepărtate, spre depresiunea Baschioi.
Culmea Marata, cine a auzit de ea, cine o va străbate vreodată?
Vârful Sivri-Tepe, din Valea Jidinilor. şi ele foarte "cunoscute publicului larg".
Arbore-umbrelă, de savană (silvostepă).
Pe dealul Chilic-Orman, altă "celebritate" în cercurile turistice.
Vedere spre depresiunea Baschioi şi dealul Căzu Mare.
O ultimă privire înapoi, drumeţiile în Dobrogea încep şi se termină pe câmpuri.

 

Astfel mi-am ratat eu încă un weekend prin ilustre-anonimităţi, în vreme ce restul lumii alege ceva mai acătării. În munţii Dobrogei e invers: lumea dispare vara. Nu că ar da buzna şi în alte anotimpuri.
Cât despre bujori, dacă nu sunteţi pe fază, la anul în mai vedeţi. În plus, înflorirea diferă şi cu o lună de la un an la altul.
Dacă cineva din Bucuresti se programează pentru jumătăţea lui mai, îi găseşte ori boboci, ori gata scuturaţi. Dacă dă şi o căldură mare, chiar intervalul de la weekend la weekend e cam mare.

Exit mobile version