Doua zile la catarat in Risnoave – Postavarul

E greu să împaci  multele plăceri ale vieţii.Depinde cât timp şi câţi bani ai.Câteodată reuşeşti să faci lucruri minunate şi în timp scurt şi cu bani relativi puţini.Cred că un prim impediment este distanţa faţă de obiectiv şi timpul pe care îl avem la dispoziţie.Şi nu trebuie neglijată şi mobilizarea partenerilor, care de multe ori renunţă chiar în dimineaţa plecării.
Fiind în Bucureşti,cu interese familiale n-a fost prea greu să planific împreună cu Vlad (fiul)o tură de căţărare, din vreo trei variante propuse de a merge la munte. Cum cu o saptamână înainte am fost la bulgari în zona Tabacika(merită zona văzută, având trasee foarte diverse şi cu asigurări foarte bune dar şi pentru trasee cu bicicleta la obiectivele de pe Valea Lomului,o parte din Mecanturişti  făcând o tură în acest an),am optat pentru zona din Cheile Râşnoavei şi Postăvarul,unde mai fusesem şi în anii anteriori,fiind plăcuţi impresionaţi de trasee şi zonă.Şi acum a fost o ieşire plăcută, nu ştiu dacă la primăvară sau vară aceasta va mai fi cu aceeaşi plăcere din cauza ATV-urilor,a rulotelor cu căţel şi purcel,a motocrosiştilor care nu se opresc nici noaptea şi în special a iubitorilor de grătare şi  muzică în natură(ghiciţi genul).Mai ales că de curînd administraţia locală a amenajat şi câteva locuri de stat la umbră şi făcut grătare. După părerea mea zona ar fi trebuit trecută în regim de protecţie, pentru a împiedica extinderea construcţiilor ,care sigur se vor dezvolta, în detrimentul naturii şi vieţuitoarelor sălbatice.

Una din multele pensiuni situate la intrarea în chei

Şi o zonă care cu ceva timp în urmă era o zonă interzisă, va deveni un bulevard pentru oameni care vor să se relaxeze la sfârşit de săptămâna şi o zonă interzisă pentru animalele care încă mai supravieţuiesc în zonă.Şi nu mai spun de tăierile de lemn din zonă,care legal sau nelegal se desfăşoară pină târziu în noapte Sâmbăta seară –ora 20-şi duminică –oră 19-19.30- aceaşi maşină,fără numere de înmatriculare şi cu un singur far a făcut transport de material lemnos dinspre Poiana Inului spre Râşnov. Şi cred că traseul se repeta de multe ori in cursul săptămânii.
Dar frustările faţă de ceea ce se întâmplă prin pădurile noastre îi fac pe alţii fericiţi(financiar).
Revenind la această deplasare,am plecat sâmbătă dimineaţă, pe la 6.30 din Bucureşti, pe o vreme relativ plăcută şi o circulaţie fără probleme.Însă vroiam să văd cum este şi pe A3.Ratez intrarea pe A3 înaintea podului de lângă Otopeni(venind pe DN1) şi merg înainte în speranţa că voi găsi o altă intrare. Pauză. După aprox.7 km,când mai erau 39km pină la Ploieşti, găsesc o variantă,întorc şi intru pe A3.Preţul întoarcerii, un surplus deaprox 40km şi o pierdere de ½ oră.Aşa că dacă mergeţi din Bucureşti spre Ploieşti la ore când traficul este redus,mergeţi pe DN1, constant cu 80km/h şi ajungeţi mai repede. Până la Predeal traficul a fost normal,însă în zona Pârâul Rece am întâlnit ceva ceaţă şi mâzgă pe asfalt.Şi dacă mergi cu cauciucuri de vară şi alea dure,pe serpentinele spre Râşnov şi cu puţină grabă,am mai făcut şi un pic de derapaj,după care m-am liniştit cu condusul sport şi am ajuns cu bine în Cheile Râşnoavei.La intrarea în chei umbră şi umezeală,aşa că ne ducem pină în Poiana Inului unde sperăm să fie mai uscat.

Intrarea in Cheile Risnoavei privita de la inaltimea Crestei Generalului

Dar piclă acoperea zona pereţilor de căţărare,aşa că, întoarcerea la intrarea în chei unde după mai bine de jumătate de oră de aşteptare începe să apară o urmă a soarelui şi ne facem curaj pentru a intra în traseu.
Alegem să facem Creasta Generalului, un traseu uşor ,3B,care îl mai făcusem cu 2 ani în urmă,dar în care am fost secund.

Iesirea din Chei spre Bolovanul Prostului

Conform înţelegerii cu Vlad, am mers cap de coardă de la început pină la sfirsit,Vlad urmărind modul în care respect regulile privitoare la montarea buclelor, poziţionarea corzii, asigurarea în regrupări şi recuperarea secundului.

Intrarea in traseu

A fost primul traseu,cap şi am avut ceva emoţii în a respecta instrucţiunile primite.

Traversare pe o brina

Nu pot scrie că totul a fost conform cu teoria,dar important este că nu am făcut greşeli elementare sau grave privitoare la siguranţă.Dar cum practică este cea care validează teoria,conform spuselor lui Vlad, m-am descurcat onorabil.Aşa că am primit notă de trecere,bineînţeles şi cu citeva observaţii, care,sper să mă ajute în următoarele trasee.
Am admirat de la înălţimea traseului frumuseţea cheilor atît spre intrare cit şi  ieşirea spre zona poienilor şi a celorlalte zone de escaladă.Există şi o via Ferată,aşa că doritorii pot încercă,contra cost,o aventură sau săritură  cu coardă elastică.

Vedere din traseu a peretelui sudic a cheilor

Poze mai puţine ,admirat mai mult şi grăbiţi să mai facem măcar un traseu de escaladă în zona Aboland.După retragerea din traseu,la nivelul ancorelor pentru cablul de la bungee -jumping şi coborire prin stingă ,ne-am gospodărit de nişte lemne pentru focul de seara pe care le-am mascat

După  ce am căţărat în două trasee  din Aboland, de fapt Vlad a făcut singur două trasee,eu m-am mulţumit cu un singur traseu  şi filajul,  ne-am întors în zona de intrare în chei,am recuperat lemnele de foc şi ne-am făcut tabără de noapte,lingă piriu pe un tăpşan în apropierea pensiunii Risnoave.În timp ce eram în Aboland am admirat  zona Bucegilor peste care se aşternuse un pospai de zăpadă

Coltii Morarului si Bucsoiu

şi citeva deltaplane,care profitind de vremea favorabilă survolau zona într-o linişte desavirsita,asemeni păsărilor călătoare cind se pregătesc de plecare.Un cocostirc singuratic?

Din vorbă în vorbă,mai un lemn pe foc,mai un încălzitor, acoperiţi de un cer senin şi plin de stele ,am trecut de miezul nopţii cind ne-am hotarit să mergem la culcare.

Vlad luind energie pentru ziua urmatoare

A fost odihnitor,dar asta vara ar fi fost un chin, cu zecile de corturi şi muzicile date cit mai tare.De regulă vara,camparea se face în Poiană Inului,unde majoritatea sint veniţi  la căţărat  , unde este un pic mai multă disciplină şi respect.

Pentru Duminică dimineaţă aşteptam şi alţi căţărători din Bucuresti ,urmind să ne intilnim în Poiană Inului unde să facem un program,funcţie de citi vom fi.Dimineaţă ,în drum spre Poiana Inului,am văzut ,pentru prima oară în Zona Aboland,un grup de 7-8 căprioare ieşite la păscut,însă au dispărut de cum am oprit maşina.Ştiam că sint urşi şi în anii din urmă am dat de urme, dar de cind au fost desfiinţate stinele din Poiana Inului nu prea s-a mai auzit de ei.Poate asta le face să iasă la vedere.

În final,din cei mulţi, au ajuns doar 3,pe Madalina cooptind-o în echipa noastră.

Madalina,singura cască de protecţie, noi le-am lăsat la maşină

Direcţia Peretele Animalelor în traseului Lupului cel Rău şi ajungem,după urcarea pină la perete,în jurul orei 12.

Privire din Poiana Inului spre Peretele Animalelor

Intrarea in traseu

Schiţa traseului preluată din alte postări

Prima pleacă în traseu Madalina,fiind o porţiune de 5+ şi o parcurge cu brio regrupind chiar la capătul corzii de vreo 50m,facindul pe Vlad să plece citiva metri pentru a putea face asigurarea în prima regrupare.

Eu eram legat în semicoardă care avea 60m. Ajungem cu bine în prima regrupare,asigurăm şi continuarea o face tot Madalina,a doua lungime,aprox.45m are gr.6 şi încep solicitările.

Vlad filind in aIIa lungime de coarda

Plecare in a2 a lungime de coarda

Regruparea a II a

Facem o nouă regrupare şi Madalina cedează pentru Vlad următoarea etapă cu diedru gr.6+.Vlad face lungimea fără prea mari dificultăţi şi regrupează,urmind secunzii să-şi testeze resursele şi indeminarea.

Plecarea lui Vlad in a 3 a lungime de coardaSpre regruparea  a3 a

Nemaiparcurgind traseul,îi spun Madalinei să urce ea prima urmind să o secondez îndeaproape,să-i urmăresc mişcările şi să ţin şi eu pasul.

Spre regruparea  a3 a

Nu pot să spun că a fost deloc uşor,dar pină la urmă am ajuns cu bine în regrupare,cu ceva urme pe la miini.S-a văzut diferenţa între Vlad,Madalina şi mine adică între cei care fac escaladă pe structuri artificiale şi/sau se căţăra aproape saptaminal şi eu care ajung, la diferenţă de citeva luni, între două căţărări . Tehnica se învăţa prin exerciţiu intens.

Concentrare in regruparea a 3 a

Avind ceva înălţime din regrupare reuşim să admirăm privelişti atît din apropiere cit şi mai departe spre Predeal şi Bucegi.
Poiana Inului

Vedere spre Predeal si Clabucetul in mijlocValea Malaiesti si Valea Tiganesti

Madalina îl filează pe Vlad în a 4a lungime gradul 6+ şi după ce trece prin cele două diedre face o traversare şi asigură fiindcă nu ne ajungea coardă să ieşim pină la ultima asigurare.

secvente din a 4 a l.cTraverseul din a4 a l.c

Nici în această lungime nu mi-a fost uşor şi destul de muncit ajung şi eu în regrupare.

Ultima porţiune,unde este şi pasul cel mai greu 7-,cheia traseului,coechipierii s-au descurcat foarte bine,iar eu cu ajutorul scăriţei am trecut hopul,după ce ratasem nişte prize şi m-am legănat puţin pe lingă perete.

Pomul de la capatul traseului

Ultima asigurare, la ieşirea din traseu a fost făcută la un copac,unde am regrupat,ne-am echipat pentru întoarcere-începuse vintul şi după două rapeluri şi mers din copac în copac pe panta destul de abruptă ,reuşim să găsim cărărea la lumina frontalei.Coborirea  a fost   foarte solicitantă, atît din cauza abruptului,dar şi a frunzelor şi umezelii care se lăsase pe seară. Descataratul este uneori mai greu decit căţăratul.Pe întuneric străbatem cărărea de intorcere şi reuşim să ajungem intacţi la maşini,unde nefiind eu şofer îmi potolesc setea cu o bere,iar şoferii cu apă de izvor.

În regruparea a 4 a un musafir care n-a avut nevoie nici de corzi, nici de bucle că să ne ajungă,dar care m-a îndemnat să merg pină la capăt.

Am rămas cu amintirea unei ture solicitante,dar foarte plăcută şi cu bucuria de a vedea în traseele alăturate mulţi iubitori ai muntelui şi ai căţărării unii mai în virsta că mine,soţ şi soţie, care au făcut Muchia Iepuraşului ,un traseu alăturat .A fost o zi plină de soare,şi am avut cu toţii  satisfacţia celor două zile de căţărare.Pentru cei care doresc, din Poiana Inului există traseu pentru a ajunge la Kanzel şi vf. Postăvarul sau în haltă Timisul de sus.Înainte de intrarea în Cheile Risnoavei pe Valea Poienii(drum la stingă pe accesul spre chei)există un traseu care ajunge pină în Poiana Braşov.Şi frumuseţile zonei nu se opresc aici.Va îndemn să le căutaţi dacă ajungeţi prin zonă.

George Isac