Pozele mele din Baiului si Grohotis:
https://dl.transfer.ro/BaiuluiGrohotis-transfer_ro-19nov-ea6099.zip?t=1
Track-urile GPS:
Baiului: http://groups.yahoo.com/group/MecanTurist/files/Track-uri/Baiului.gpx
Grohotis: http://groups.yahoo.com/group/MecanTurist/files/Track-uri/Grohotis.gpx
Si o scurta descriere a traseului urmat:
Cei trei participanti, Mitel, FIchim si subsemnatul, am pornit din Galati la 14:30 cu Edi, si am ajuns in Brasov la 19:00. De aici am luat trenul spre Predeal, unde ne-am cazat la o pensiune.
Dimineata ne-am trezit devreme si am purces spre Poiana Stanii Pietricica pe traseul punct albastru, prin valea Timisului Sec. Traseul e mai variat decat cel pe cruce rosie, prin saua Pietricica. Pe punct albastru avem si urcus si coboras, si poteca si drum, pante si domoale si abrupte, mai dam peste un lac, o casa, un caine guraliv. La fel ca pe cruce rosie, traseul e doar prin padure, exceptie fiind cateva portiuni defrisate de unde se vedeau Bucegii si Piatra Mare.
Edi ne avertizase ca traseul punct albastru e unul turbat, unde cobori ca prostu’, urci ca prostu’. Ii dau oarecare dreptate: cand ramai fara mancare dupa o tura in Bucegi, vrei sa realimentezi la Dambu Morii si nu gasesti nimic,
hotarasti sa urci flamand pana la cabana Piatra Mare si o gasesti arsa, orice traseu spre Predeal e unul turbat. Asa ca daca mergeti in Baiului evitati atat punctul albastru cat si crucea rosie, si urcati pe traseul triunghi rosu care
ne-a fost recomandat si noua, si care scurteaza mult traseul, evitand varful lui Andrei (mai putin important), cat si varful Tigai, de unde oricum n-ai nimic de vazut.
Nimic, in afara de o vedere panoramica, spre vest impunandu-se intreaga creasta a Bucegilor, cu inconfundabilele Crucea de pe Caraiman, Releul de pe Costila, si pentru cei cu ochi buni, cabana Omu. Mai spre nord-vest se vedea Postavaru, in planul doi toata creasta Pietrei Craiului, iar in fundal, culmile Fagarasului.
Spre nord se impune masivul Piatra Mare, iar spre est se disting cele doua culmi ale muntilor Grohotis, in spatele carora strajuieste Ciucasul cu cele doua culmi, Bratocea si Zaganu-Gropsoarele, iar mai in spate, probabil Monteoru si Muntii Vrancei. Spre sud vedeam urmatoarele destinatii ale zilei din Baiului, varfurile Turcu, Paltinu si Neamtu. Aici am facut pauza de masa, merita sa zabovim un pic.
De pe varful Turcu am observat norii (sau ceata groasa) de deasupra pasului Predelus. Varful Paltinu l-am ocolit din trei motive: traseul BR il ocoleste, speram sa vedem vreun marcaj razlet; speram sa refacem stocul de apa de la izvor (N 45°28.618 E 025°42.433), pe care insa l-am gasit inghetat si cu debit foarte mic; si doream sa atingem ca bonus varful Neamtu (1923m), cel mai inalt din Baiului.
Din saua Paltinu am vazut ca marea de nori (sau ceata) se intindea mult spre sud, iar de pe varful Neamtu am observat ca toata Muntenia e in ceata. Cateva varfuri se ridicau deasupra ei, ca niste insule intr-o mare inspumata. M-am gandit ca iar au facut ceva cei de la Cotroceni si Victoria, de au bagat intreaga tara in ceata.
Coborarea spre pasul Predelus am facut-o la frontala, si dupa 12 ore de mers am ajuns sa punem corturile. Speram sa intram in Grohotis in prima zi, asa ca am campat la est de drum. Eram in muntii Grohotis, chiar daca
intrasem in ei doar 5 metri. Stiam ca e un izvor undeva la marginea drumului, pe care l-am gasit dupa un lung ocol spre Doftana Ardeleana, la coordonatele N 45°28.231 E 025°45.090.
Dimineata de duminica, frig si ceata. Desi ne-am trezit devreme, am luat-o din loc abia pe la 7. Urcand pe Sloeru Marcosanu deasupra cetii, un soare de vara ne-a intampinat, de am ramas rapid in tricouri. Ceata persista deasupra Munteniei, si se revarsa ca o cascada prin pasul Predelus spre Brasov.
Interesant fenomen meteorologic, am dezbatut daca o fi ceata sau plafon de nori. Mitel a sunat acasa si a aflat ca si in Galati e ceata, asa ca am decis: ceata este!
In timp ce coboram spre Urlatelul si Cioara, ceata a sporit si a inceput sa treaca muntii si pe aici. Stana din Urlatelul am gasit-o intamplator, fiindca era in poteca (N 45°27.891 E 025°48.366). Daca stiam de ea, am fi tras tare sa innoptam aici: lemne de foc gata taiate, protap, izolatia proaspat refacuta, priciuri late numai bune de dormit, farfurii de portelan, pahare, cutite si furculite de unica folosinta, un beci mare, si surpriza, o latrina in spatele stanei. Apa n-am gasit-o si pe ceata era si greu de dibuit, dar in rest, confort de 5*.
Pe Zanoaga Moritului am iesit din nou la soare, si tot aici am dat si de un izvor firav la N 45°25.964 E 025°49.510. Pe varful Bobu am lasat rucsacii pentru o urcare-bonus pe varful Grohotis (1768m). De aici am observat restul crestei spre sud, cu varfuri ce abia trec de 1500m, pentru a se pierde mai departe definitiv in ceata.
La intoarcerea pe Bobu am facut o scurta pauza de masa. Muntele Bobu are de fapt trei varfuri, Bobu Mare de 1732m, Bobu Mic, cu 20 de metri mai inalt, si un varf fara nume, caruia i-am spus simplu Bobu, si care e mai inalt decat ceilalti doi. Cred ca cine i-a botezat statea cu capul in jos.
A urmat o coborare in viteza spre pasul Bratocea, unde urma sa ne intalnim cu Edi. Doar un scurt popas fotografic in fata lui Ghergel (sau Gherghel), foarte impozant, dar pe care n-am urcat din lipsa de timp. Ne-am promis insa ca vom reveni. La baza lui se gasesc ceva izvoare, mai importante fiind la N 45°26.828
E 025°53.126, respectiv N 45°26.946 E 025°53.082. Sub varful Babes am mai intalnit un izvor, la N 45°27.437 E 025°53.087. De aici pana in pasul Bratocea a aparut si marcajul banda rosie, care a lipsit cu desavarsire pe tot parcursul traseului, in afara de un exemplar antic pe urcarea spre Zanoaga Moritului.
Per ansamblu, vremea a fost buna, si tura estimata la 16 ore de mers (18 cu cele doua bonusuri) l-am parcurs in 22 de ore in ritm lejer (exceptie ultima coborare in care am grabit pasul).
