Munţii Vrancei-Cheile Tişiţei

Multă lume,chiar foarte multă,s-a plimbat pe Cheile Tişiţei măcar pină la Pîndar,sau poate nici pină acolo.Unii au renunţat nefiind pregătiţi fizic,deşi traseul aduce a plimbare in parc,alţii psihic, alţii de ambele, sau un alt grup din lipsa plăcerii de a admira peisajul şi/sau frica de prea multă sălbăticie. Un jurnal cu informaţii,mai ample, nu prea am reuşit să găsesc. Mergînd de mai multe ori in zonă am avut prilejul de a descoperi frumuseţile acesteia, si plăcerea unei călătorii lejere.Şi dacă tot am fost, mi-am propus un scurt jurnal şi pentru ceilalţi drumeţi care vor ajunge in zona Lepşa .

Ultima tură am făcut-o in 2013 pe 5-6 ian.,cind mi-am propus să mai consum din energia acumulată cu ocazia sărbătorilor de iarnă,cu un grup de Mecanturişti respectiv-Ceapchi Costel, Eugen Teodorof, George Răuţ, Ştefan Bako şi subsemnatul.

Plecarea din Galaţi in dimineaţa zilei de 5.01 pe la ora 5.30,pe traseul Hanul Conachi-Fundeni- Focşani-Lepsa –ajuns la intrarea in parc in jurul orei 8.30.Cu celelalte pregătiri,mutat maşina,poze,un ceai, in jurul orei 9.00 incepem traseul,pe care deşi ninsese cu cîtva timp inainte,avea urme şi deplasarea a fost destul de uşoara,oricum nu ca vara,dar cu plăcerea de a simţi zăpada scîrţîind sub talpă. Traseul urmăreşte vechiul amplasament al căii ferate forestiere, utilizată pentru exploatările forestiere dealungul timpului şi care, cel putin in perioada interbelică au chelit zona intr-un mod iresponsabil.Urme se mai văd si astăzi ,zona din Culmea Porcului este evidentă.

Dar natura, cu toate răutaţile făcute de om,a reuşit intr-o măsură să se revigoreze,şi odată cu aceasta şi vieţuitoarele au revenit in zonă.Dacă veţi merge in zonă şi vreţi să vedeţi şi ceva din faună,ar fi bine să mergeţi dimineaţa,intr-un grup cit mai restrîns,şi cu cît mai multă linişte.În peregrinările anterioare,primăvara şi spre toamnă,am avut posibilitatea să văd cerbi,căprioare,capre negre,urşi.Pe traseu veţi întîlni locuri pentru alimentarea animalelor cu hrană,in mod deosebit cu sare,unde cu noroc şi răbdare le ve-ţi putea vedea.Traversarea pîrîului se face in principal pe vechile poduri,care de bine de rău incă mai rezistă,insă unele e posibil ca la următoarele viituri să cedeze.

E bine de ştiut şi eventual in perioadele ploioase,dacă veţi fi surprişi in zona să aveţi grijă la traversarea acestora.O altă parte a traversărilor se face peste podeţele amenajate in urma unor acţiuni ale celor de la Parc.

Traseul, cel puţin pînă la bifurcaţia Tişiţelor, este unul tematic, având ca scop informarea turiştilor asupra faunei specifice zonei,in special carnivorele mari,urs,lup,pe lungimea traseului fiind amenajate panouri şi/sau ladiţe din trunchi de copaci cu diverse informaţii, asupra speciilor, foarte interesante pentru copii.

Deşi zona nu prezintă pericol iminent sau deosebit in privinţa avalanşelor,există portiuni expuse unor posibile alunecări de zăpadă si/sau rocă impreună cu vegetaţie,situaţii care au rezultat in urma defrişărilor şi neluarea unor măsuri complementare.Nu

am auzit pină acum de accidente de acest gen in zonă,dar o prevedere in plus nu strică,mai ales in perioadele cu precipitaţii.

Aşa cum este acum traseul ,pentru cicloturişti, este o adevarată provocare la sfirşitul unei săptămini.Incepînd de la intrarea in parc ,de-a lungul cheilor, continuînd pe firul Tişiţei Mici şi drumul forestier din zona Dl. Cruciilor, se poate face un traseu cu ieşire la Greşu pe o lungime de peste 20km.

Revenind la tura noastră,pe urmele mai vechi făcute prin zăpadă ne croim drum, într-un ritm nu prea alert,trecem peste zonele mai deosebite ,cu treceri peste podeţele amenajate şi pline de zăpada ,mai veche sau mai nouă,şi ajungem la primul reper cunoscut,,Pîndarul,, loc unde in situaţii deosebite-ploaie,viscol-se poate adăposti.Probabil,inainte de 90 era un loc in care se adunau la vînătoare anumite persoane.In dreapta se vede culmea Tisaru şi vf. Tisaru Mic-1256m-iar in stinga noastră Culmea Porcului cu urmele defrişărilor.

Vf.Tisaru Mare privit din Lepşa, de pe valea pîrîului Strei, ceva mai de sus seamănă cu figura lui Decebal cu cuşmă. Cine va merge la pensiunile din acea zona, cu puţină atenţie şi vizibilitate acceptabilă va observa aceasta.

Pîndarul este situat cam la jumătatea traseului spre tunelul mare.

Cursul de apă al Tişiţei,şi cu debitul scăzut şi cu stratul de zăpada proaspăt,nu oferă imagini spectaculoase in această perioada,cu căderi de apă şi culori deosebite ale rocilor peste care se rostogolesc insă,limpezimea si clipocitul uşor crează o stare de linişte şi siguranţă.Voi ataşa şi poze din perioada verde, dar tot secetoasă.In perioadele cu apă suficientă apar curgeri spectaculoase ,loc bun pentru păstrăvii indigeni care mai supravieţuiesc cu mare greutate.

Traseul pină la tunelul mare l-am urmat, la bifurcaţie, pe Tişiţa Mică,dar in tura următoare sigur voi incerca varianta pe Tişiţa Mare care se pare mai spectaculosă. Înainte de primul tunel,pe firul Tişiţei Mici,este amenajat un loc pentru alimentarea cu sare a animalelor(partea stingă a apei)Este un loc unde este cel mai probabil să vedeţi capre negre,la primele ore ,8-9 dimineaţa,şi cu liniste să admiraţi joaca lor.

În toamna trecută am avut bucuria de a petrece mai mult de ½ ora in prezenţa a3 capre negre care in final mi-au arătat agilitatea lor in caţărarea versantului(de fapt sau speriat de un grup mai gălăgios care venea).

La tunelul mare (267m lungime) am ajuns dupa 2 1/2 ore,s-a traversat tunelul cu intenţia de a continua traseul spre şaua Geamăna şi vf. Cristianu. Dacă doriţi să parcurgeţi tunelul este indicat să aveţi o sursă de lumină,in interior fiind numeroase stinci căzute din bolta tunelului,şi să păstraţi ceva distanţă intre turişti

Din cauza stratului de zapadă destul de gros,traseul neumblat,si a timpului limitat,am renunţat la aceasta variantă de traseu ,optînd pentru cheile Tişiţei Mici şi iesire la Greşu. Deşi am ajuns la tunel pe la 11.30,cît am mai traversat intr-o parte şi alta,cit am mai stat la masă,s-a făcut cam 12.30 cind am hotărit ce continuare vom face.Pîna in Geamana mai erau 5 ½ ore,ceea ce ar fi insemnat inoptare pe creasta ,sau,la stînă la Cîrnituri,dar nu eram pregătiţi pentru aşa ceva. Marcajul cu TR continuă dincolo de tunel spre Şaua Geamăna,traseu deosebit de spectaculos,si abia aştept să-l parcurg.

Cum şi următoarea porţiune de traseu nu era prea scurtă,şi nici cunoscută,respectiv Tişiţa Mică,o parte din grup s-a reintors la intrarea in parc,urmînd să ne intilnim in Greşu,pentru recuperare.

Aşa că impreună cu Ştefan şi Eugen,am plecat pe firul apei,am urcat o pantă mai serioasă pentru a ieşi din firul apei(n-am cărat pioletul chiar degeaba) şi a prinde vechiul amplasament de cale ferată pe care am continuat pină la drumul forestier de pe Dealul Crucilor.Acest traseu nu are marcaj,dar nu prea ai cum să rătăceşti.Diferenţa de nivel intre tunel şi Dealul Crucilor este de aprox.300m. Din păcate o mică eroare mi-a produs ceva neplăceri.Crezînd că pe traseu vom găsi apă,am neglijat să pun intr-o sticluţă ceva rezervă de apă,chiar dacă cine a avut i-a ingheţat. Chiar dacă traseul nu este greu,efortul prin zăpada proaspat ninsă şi intr-un strat grosuţ,a condus la o deshidratare mai insemnata,şi am resimţit efectele. Cu ajutorul colegilor mi-am revenit rapid cu ceva energizante,şi totul a mers normal.

Deşi traseul nu oferă o panoramă asupra zonei,sălbăticia şi liniştea aparentă îi conferă un aer misterios şi plin de suspans.Şi plin de urme ale vieţii agitate din padure,cu urme de urs urmărind probabil un căprior,urma unui porc mistreţ ? care s-a odihnit intr-un luminiş,etc sau cine mai ştie ce animăluţe.Un cîine ,mai răsărit şi roşcat,aflat la ceva distanţă a fost confundat cu un căprior.

Plăcerea acestei portiuni de traseu a fost amplificată şi de ninsoarea care a căzut incă inainte de ajungerea la tunel şi a continuat pînă către seară. Pe această porţiune Tişiţa Mică primeşte mai mulţi afluenţi, Caprei, Scăldătoarea, Lespezi pe stinga iar pe dreapta Condratul,dar debitele erau modeste.

Pe drumul forestier am întîlnit şi cabana ocolului silvic ,dar nu era nimeni.Am mai văzut şi nişte barăci ale personalului de la explatările forestiere,abandonate ca in toi de iarnă sau la sfirşit de săptămină.

Dacă la urcare spre Dealul Crucilor am mers fără incidente,noroc de efortul lui Ştefan care mergînd cu rachetele in faţă ne-a uşurat inaintarea prin zăpada proaspăt ninsă şi pe alocuri destul de mare,la coborîre am avut cazături cît intr-un an.Peste gheaţa de pe drumul forestier, s-a aşezat zăpada proaspăt ninsă şi pe panta de coborire ,s-a format un tobogan numai bun de alunecat.Între timp a venit noaptea,inmulţind căzăturile.Nu prea ştiam unde vom ieşi la Greşu,dar printre copaci am zărit urme de lumini şi apoi strigătele lui Ceapchi şi George Răuţ,care ,grijulii ne-au aşteptat exact unde am ieşit noi din traseu. Şi am ieşit în dreptul motelului,cam pe unde le spuseseră şi cei de la Jandarmerie,postul lor fiind in Greşu.Lungimea totală a traseului parcurs a fost peste 22 km.

Mulţumim lui George şi Costel pentru răbdarea de a ne aştepta,şi a ajunge in Lepşa unde aveam asigurată cazare. După o seară caldă petrecută la un bun amic,convenisem pentru a doua zi să facem un traseu mai lejer,Piatra Ciutei printre altele(sint şi citeva trasee de căţărare),dar cum a nins şi noaptea şi în dimineaţa următoare ne-am multumit cu o plimbare la Mănăstirea Lepşa şi pe valea Lepşuleţului pe o ninsoare ca-n copilaria plină de amintiri frumoase,cu săniţe,oameni de zăpadă,bulgăreala şi venit tîrziu acasă rupţi de foame.

La ieşirea din Lepşa ne-am oprit şi la Cascada Putna,fiind singurii care ne-am pus amprentele pe treptele cascadei,conduşi de un căţel negru ,foarte vesel dar cred că lihnit de foame.

Cascada 25.08.2012

Urcarea pină la tabăra de la Gălăciuc şi coborirea spre Tulnici s-a făcut cu prudenţă, pe de o parte zăpada proaspăt pusă, iar pe altă parte fiindcă utilajele abia incepeau să se mişte ,dar să mai fie şi antiderapant pus.Am ajuns cu bine ,dupa un nelipsit popas la Hanul Conachi.

Mulţumesc participanţilor pentru clipele petrecute impreună,şi vom contina.

Vă invit să faceţi ture cit mai plăcute şi să descoperiţi frumuseţile Munţilor Vrancei. Aici a fost descoperită şi Mioriţa.

George Isac