In minivacanta de Paste am decis sa facem o tura-maraton prin zone total ignorate de drumetii de la noi, traversarea pedestra a Dobrogei de la Dunare la Mare (laguna Razelm). Dar nu oricum, ci pastrand linia geografica a crestei, pe cumpana de ape, fara „fente”-shortcut-uri prin vai. Despre marcaje turistice, ghiduri publicate, nici nu poate fi vorba -mentionez ca NU am trecut prin muntii Macinului (unde deja exista marcaje & bibiografie turistica). 
Cumpana de ape presupune ocoluri foarte mari, un traseu de 85km (deci mai lung ca Fagarasul), in continuu zig-zag, cinci nopti la cort. Participanti: Gigi Cepoiu, Adriana Cepoiu, Florin Balineanu, si subsemnatul. Am inceput in podisul Casimcea, apoi culmea de legatura dintre masive (care ne-a consumat o zi de mers), si culmea principala a Babadagului (trei zile). Am strabatut o mare diversitate de peisaje –de la stepe aride la paduri luxuriante, trecand si prin cinci rezervatii naturale, toponimie exotica, turceasca. 
Pe strada principala din Pecineaga, punctul nostru de plecare. Pe-aici lumea n-a mai vazut extraterestri cu rucsaci uriasi in spate (doar nu e …Busteni sau Zarnesti; niste tractoristi isi dadeau coate si chicoteau: „ce-i cu ciudatii astia pe-aici?”). Satul e amortit in arsita verii, oamenii ocupati cu agricultura. Noi cautam o fantana, caci vom merge toata ziua prin stepe aride. 
Vom urca pe dealul Gim, spectaculos promontoriu la Dunare. 
Pe dealul Gim, belvedere cu Dunarea Veche si satul Pecineaga, partial inundat. 
Masive ravene in loess, numite badland-uri. 
Pe varful stancos al dealului Gim, Dunarea Veche si satul Titcov, din Insula Mare A Brailei. 
Stepa multicolora, paradis floral pe dealul Cazacu. La orizont, culmea Asanlar. 
In fatza, ne apare muntele Cartal Ivasa, pe care-l vom urca sub soarele dogoritor. 
Popas pe varf, belvedere. Extenuati de rucsacii grei, la peste 30 de grade (in vreme ce in Carpati inca este zapada…)
In rezervatia Ghiunghiurmez -cei mai vechi munti din tara (mai vechi chiar decat muntii Macinului).
Formatiuni de roca (hogback-uri) extrem de vechi -sisturi verzi -1,6 miliarde de ani(!).
De pe dealul Dorobantu, vedere spre depresiunea Aiorman (axata pe falia Pecineaga-Camena), si, la orizont, culmea impadurita pe care o vom strabate a doua zi.
Serara ne prinde la satul Canat-Calfa (Mesteru), unde vom pune corturile.
Bisericuta sateasca, unde am petrecut noaptea Invierii, departe de aglomeratia orasului.
Apus de soare dobrogean.
Realimentare cu apa, la o casa batraneasca. Localnicul octogenar prinde a ne istorisi necazurile stranse in lunga sa viata.
Stana la marginea padurii Topologului. Ciobanul ne confirma originea ardeleneasca a familiei lui. Multe sate dobrogene au azi nume ardelenesti, „importate” cu ocazia transhumantelor si colonizarilor cu populatie romaneasca.
Azi vom merge prin doar padure masiva si umbroasa, o schimbare binevenita dupa stepele semi-aride de ieri.
Suntem in muntii Babadagului. Apar si primele probleme de orientare, cu boschetareala de rigoare. Culmile sunt largi, iar numeroase rascruci de drumuri te ispitesc in directii gresite. Pana vom avea cu totii GPS-uri profi, ne bazam pe „ochiometru” si pe „fler”, ca in vremea lui Stefan-Voda.
Goluri alpine si peisaj montan pe varful Taslac-Bair, vedere spre muchea Ilie Tiganu.
Munti necunoscuti, cu nume ciudate (turcesti): Aicara, Asan.
Prin codrii seculari ai Dobrogei. Asa arata pe-aici crestele principale, drumuri de tractor -„bulevarde” forestiere.
Pe cel mai inalt varf din muntii Babadagului (Tuguiata, 402m.), stancarii, forme dinamice. Vedere de pe promontoriul Tuguiata Batrana.
Adapostul taietorilor de lumne. Spre deosebire de Carpati, aici vara nu se fac exploatari -exceptand unele rarituri de arborete tinere.
Localitatea Atmagea, un sat …german. Vechea biserica evanghelica, amintind de cele ale sasilor din Transilvania.
Urmeaza kilometri de liziere si teren arabil. In imagine, valea Jidinilor. Graul deja ingalbeneste in luna mai.
Pasul Ciucurova si dealul Lupului, impadurit, pe care vom urca.
Alti 25 kilometri prin padure. De doua ori am pierdut traseul culmii principale (foarte cotit), trebuind sa-l recuperam. Pe aici mai fusesem in decembrie, dar acum e o jungla verde prin care nu se mai vede nimic, vara orientarea e mai grea. „Vara nu-i ca iarna”, e mai rau… Inoptam pe varful Marata
Singura belvedere o avem la o taietura de padure, intimidant cat mai avem de mers pe aceste creste, pina la orizont. Geambasi, Tabacina, Hovada, Pelinu -nume cvasi-anonime in turismul nostru. Unul dintre varfuri se cheama …Moldoveanu, dar nespectaculos, impadurit, ca si varful …Negoiu, din muntii Macinului.
Avem si o surpriza placuta. Datorita caldurii mari, anul acesta au inflorit bujorii mai devreme, deci exact in tura noastra de Paste. Dar nu in padurile masive-intunecoase, ci in silvostepe (raristi, „savane”).
Turma de oi si capre la adapatoare. Apa e o mare problema in Dobrogea, noi trebuind sa caram in permanenta 4 litri in rucsaci. Baragan, Dobrogea, sudul Moldovei, sunt cele mai secetoase zone de la noi.
O noua traversare de terenuri agricole (NU campii!), cu randuri de …floarea-soarelui -asa arata in luna mai. La orizont, dealul Lisa-Hara, peste care am trecut. Intr-adevar, pe unele portiuni, culmea principala se aplatizeaza mult, drumetii trebuind sa accepte asta cand e vorba de Dobrogea.
Inoptam la marginea padurii. Vedem dealul Tasli-Bair, de pe care am fost aseara.
Ne asteapta inca doua zile de padure -cea mai vasta si compacta din tura noastra, urcam pe dealul Batacali-Alcea. Urmam traseul unor conducte de gaze naturale, un fel culoar prin padure, care lasa loc vederii (ca sub telecabinele-telescaunele din Bucegi). Privim spre depresiunea Nalbant, dominata de impunatorul Deniz-Tepe.
Se cheama tot creasta principala -desi nu seamana cu cea a Fagarasului ori Piatrei Craiului.
Pe varful Carada-Bair, la o taietura recenta de padure, vedem pentru prima data, la orizont, lacul Razelm si Marea -targhetul final al calatoriei noastre. Dar nu ne lasam amagiti, pina acolo mai avem de mers doua zile.
Felurite flori multicolore, -raiul botanistilor, dar „vedetele” raman, desigur, bujorii salbatici.
Foisor de vanatoare in padure, zona Seremet-Babadag.
Din nou inoptat in padure, ne bagam in saci, nu de frig, ci din cauza tintarilor, care ne-au chinuit tot drumul. Nu sunt ca cei din oras, aici e tantarul-vargat de padure (subspecie zisa si „tantarul-tigru”, te umplu de basici)
Mojdrean inflorit. Arbore sub-mediteranean, iubitor de soare.
„Loc pentru Odihna si Fumat” -nu aruncati chistoacele la intamplare.
Islazul Visternei, vedere spre delul Paragic si depresiunea Baia-Ceamurlia.
Stana parasita si invadata de balarii.
Drumul ne este presarat de bujori parfumati. Rosul lor iese in evidenta in marea de verde al verii.
Poieni frumoase, dar terenuri ideale de ratacire, -prin padure drumurile sunt vizibile, dar in poieni cu greu gasesti continuarea.
Gasim bujori chiar si la …poligonul militar Babadag (o vasta intindere de stepa, cu cratere de obuze, accesul nu e restrictionat cand nu sunt aplicatii).
Eu as adauga: „vanati doar cu aparatul de fotografiat”
Dealul Orta-Bair, de pe care tocmai am coborat.
Perspectiva de pe varful Golovar-Bair. In prim-plan, formatiuni stancoase denumite „cueste”.
Gradinile Edenului -paradisul exista aievea. Dar, la data cand scriu acest jurnal, se vor fi ofilit deja.
Lacul Razelm si Marea cea Mare -am ajuns la capatul turei.
Cetatea Enisala vegheaza neclistita de secole (pe atunci, lacul Razelm era golf de mare!)
Gospodarie traditionala -pastrata si restaurata- din Enisala-sat.
Ce-i frumos se termina prea repede. Turele noastre dobrogene incep si se termina in microbuz. La buna re-vedere, din locurile pe care deja le-am indragit, inca mai avem zone virgine / pete albe pe harta turismului autohton.
Text şi poze: Andrei Raftopol
Buna. Mi-a placut mult jurnalul. Cu voi, cei de la Mecanturist, tinuturile Dobrogei vor fi din ce in ce mai usor de cunoscut.
Felicitari inca o data Andrei pentru tura, precum si pentru un jurnal placut si foarte bine documentat. Ma bucur ca avem doua descrieri diferite ale aceleiasi ture: o varianta romana (a ta) si una greaca ( a lui Gigi) 🙂
Felicitari, un documentar fotografic foarte reusit. Mi-a placut foarte mult textul, nu ma asteptam la o surpriza asa placuta. Este chiar profesionist. Pe acest scenariu se poate face forte bine un documentar tv. Felicitari!
Asta da dorinta implinita. Am sa recurg din nou la N.Iorga: „Fiecare loc de pe pamant are o poveste a lui, dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca s-o auzi si trebuie un gram de iubire ca s-o intelegi.”
Felicitari Andrei!
Povestirea unui profesionist al orientarii montane. Am constatat asta nu o data, in tura asta insa Andrei iesindu-si din sarite de vreo doua ori cand a trebuit sa facem cale intoarsa, si la deal, 1-2 km, pt. a relua culmea principala de pe care ”cazusem”. Temperatura suportabila, chiar ideala, n-a fost chiar asa un impediment, chit c-am asudat mereu. Apoi vad ca traseul a fost anterior puricat in amanuntime de autor, eu ramanand mereu surprins de multimea detaliilor geografice relatate aici. Cu asa adevarati ghizi sa tot umbli, pe oriunde, trebuind doar sa accepti lipsa de concesii in privinta ritmului de mers. Ca de la „calfa beneficiara” la maestru in ale turismului le adresez si eu lui Andrei si Gigi admiratia mea pt. ce-am trait cu ei acum si-n alte dati.
Am multe legaturi cu tura asta a voastra. M-am nascut in satul Titcov (nu e sat de pescari ci mai degraba de hoti, am crescut la Braila (acum locuiesc in bucuresti de 25 de ani), am cumparat o casa in satul Caprioara, comuna Hamcearca si merg acolo cat pot de mult (cel putin 3 luni pe an – sunteti invitati daca aveti drum prin preajma)si nu in ultimul rand imi place Dobrogea in special si muntele in general.
Acestea fiind spuse, urmeaza intrebarea: exista vreo modalitate sa am acces la hartile voastre forestiere ce privesc in special Dobrogea de nord