Prima aventură pe munte

Domnul Petrucă Dumitru, un membru al Asociației Mecanturist din Galați, ne-a informat că în perioada 19-21 iulie va organiza o excursie cu destinația Munții Bucegi în județul Prahova într-o zonă montană pe care nu o cunoscusem.

A venit și ziua mult așteptată. Mașina curgea pe drumul plăcut și lin, lăsând în urmă de o parte și de alta localitățile care ne întâmpinau și ne deschideau drumul spre aventură. Pe măsură ce înaintam pe șoseaua ce șerpuia printre munți, drumul se unduia ca un râu ce curge lin la vale. Aici am trăit primele emoții ce îmi țineau răsuflarea la fiecare serpentină.

Ajunși înainte de lăsarea serii sus pe munte la Hotel Peștera, temperatura aerului a scăzut pana la aproximativ 5 grade Celsius, dar am înfruntat frigul cu ajutorul hainelor groase. Acolo i-am cunoscut pe ceilalți copii și am intrat în vorbă cu ei, datorită lui Mitel căci eu eram mai timid. Îndată Gabriel, Andreea, David, Victor, Maria și Ingrid mi-au devenit prieteni și am început jocul cu mingea.

Am instalat cortul și, pe nesimțite, mantia neagra a nopții a cuprins poiana. Uriașul policandru aprins cu milioane de luminițe cuprindea cerul întunecat intrând într-o atmosferă ca de poveste. In mijlocul lui luna, regina nopții, mă fermeca dar în curând am ajuns la culcare căci a doua zi urma să pornim pe un traseu montan.

Dimineața a fost răcoare iar aerul tare ne-a făcut poftă de mâncare. Am luat micul dejun și am pornit.

Crestele și culmile munților se înălțau falnice iar pietrele cu forme deosebite își spuneau fiecare povestea, cum că unele s-au împrietenit cu pârâiașe, altele cu vântul și toate aveau câte un fenomen al naturii drept sculptor.

Am văzut cascada Obârșia care se arunca repede de pe stâncile gigantice dar și izvoare cu apă limpede și rece în care soarele, de-abia dezmorțit, începea sa-și reflecte strălucirile de cristal.

Razele se jucau cu firicelele de iarbă și le colorau frumos. Florile, unele timide, altele mai mândre, ne întâmpinau voioase cu corola lor de petale minunate și fine la atingere.

Ne-am aprovizionat cu apă și după un timp de mers am văzut pastori cu turme de oi. Am urmărit banda albastră și după un timp de mers am ajuns la un loc numit Mecet.

De aici am urcat la Doamnele (2402 m) pe un traseu nemarcat, de unde am putut vedea o panoramă de vis. Stâncile privite de sus aveau forme miraculoase. Vârfurile munților intrau în nori și păreau că susțin cerul.

Printre munți am recunoscut unul dintre cei mai înalți din țară – vârful Omul – 2507 metri.

Imi tremurau picioarele ce înălțime atingea acea formă de relief. Eram plin de extaz și nu am plecat de acolo fără să fac câteva poze. Am văzut și stația meteorologică ce m-a uimit mergând cu gândul la transportul materialelor sus pe munte.

Ne-am întâlnit cu doi membri ai Asociației Mecaturist ce participau la un maraton de 45 de kilometri, Cătălin și Ștefan.

Alergând alături de ei pe bandă roșie, am ajuns la refugiul Bătrâna unde, în belvedere, am fost informat că se aflau Munții Piatra Craiului.

I-am așteptat pe ceilalți și intre timp a venit și Viorel, un alt membru Mecanturist participant la maraton .

Am intrat în refugiu, o încăpere modestă dar la nevoie foarte bună drept adăpost.

La întoarcere spre hotelul Peștera am urmat triunghiul rosu și am avut parte de alte peisaje mirifice.

Ajungând la cort ne-am odihnit după care ne-am jucat rațele și vânătorii. Victor s-a remarcat la acest joc pentru că evita mingea în cele mai penibile și amuzante moduri. In curând s-a întunecat și doborât de oboseală am adormit mângâiat de aștrii cerului.

Dimineața aveam în suflet bucuria peisajelor trăite și ne-am continuat jocul în așteptarea adulților care au plecat pe un traseu mai greu.

Mai târziu am participat la festivitatea de premiere a maratoniștilor unde echipa Mecanturist a impresionat prin timpul câștigat pe traseu anul acesta față de anul trecut: 2012 – 13 ore/2013 – 11 ore. La întoarcerea adulților ne-am continuat drumul spre Lacul Bolboci unde am văzut un baraj uriaș ce m-a făcut sa mă gândesc la efortul depus de oamenii care l-au construit.

De aici o priveliște superbă ne încântă privirea. Apa limpede în lumina soarelui și munții uriași ce se înălțau chiar în fața noastră combinate formau un peisaj ca din povești.

De acolo, tot cu mașina, am mers la Cheile Zănoagei, unde peisajul mă facea sa tremur de emoție, să cred că in acel moment visez.

Am pornit spre Lacul Scropoasa pe un drum obositor dar când am ajuns la destinație am realizat ca s-a meritat efortul. Acest lac era deosebit prin culoarea lui verde – albăstruie și prin faptul ca părea păzit de arbori ce-l înconjurau.

Întorcându-ne la mașini, cerul a început parcă sa plângă de tristețea despărțirii iar lacrimile lui sub forma unor stropi de ploaie ne-au udat pana la piele.

Mașinile au pornit spre Galați și m-am bucurat ca eu si Victor ne-am nimerit în același autovehicul pentru ca el crea cea mai frumoasă atmosferă, fapt care m-a ajutat sa uit despărțirea de munte.

In speranța ca v-am trezit interesul pentru vizitarea acestor ținuturi minunate, vă urez călătorii cat mai plăcute prin aceasta țară frumoasă.

Panait George

Clasa a-6-a B