După trei decenii am pornit într-o tură scurtă în Ceahlău.
Am hotărât ca luni 09.09.2013 să-mi mai alin dorul de munte. Am plecat (însoţit de tovarăşa de o viaţă), din Iaşi cu o cursă până la Durău. Frumoasă şi uşoară excursia pănă aici.
Ajunşi în Durău, vizităm mânăstirea Durău, dăm bună ziua şi ceva parale celor de la slvamont (şi ei ne-au dat asigurare verbală că până vineri e vreme bună în Ceahlău).
După care o luăm cătinel spre cabana Fântânele, o potecă macată cu BR ce începe cu o porţiune de asfalt, un traseu acceptabil ca urcuş (când eşti tânâr). Facem noi 2h în loc de 1h şi 15’ şi târâş grăpiş ajungem la cabana Fântânele.
Aici ne rezervasem din timp locuri de cazare ( gândind că nu vom încăpea în cele 82 locuri de cazare) aşa că nu am avut probleme. Dacă adunam şi personalul de la cabnă, cu căţei cu tot, nu ajungeam la 10 suflete.
Cel puţin am avut linişte. Condiţii bune pentru o cabană din vârf de munte. Cazare 30 lei/ persoană, mâncare bună şi ieftină, baie şi duş la comun (cu apă caldă, da cum nu era înghesuială a fost totul OK).
După o igienizare si puţină odihnă mai facem câţva paşi prin zonă şi câteva poze.
A doua zi dimineaţă vedem soarele sus pe cer, predăm cheia, spunem mulţumesc frumos, ne luăm la reveder şi pornim cu avânt spre cabana Dochia urmărind acelaş marcaj, BR.
După un urcuş acceptabil ajungem la locul numit “La morminte”, facem o pauză scurtă şi câteva poze.
De aici în sus, adică până la cabana Dochia, pierdem toate frumuseţile în ceaţă. Mai încercăm noi să tragem câteva cadere înceţoşate din care nu se vede mare lucru. Prindem totuşi Cuşma Ciobanului ceva mai luminată.
Ajungem la cabana meteo, pe care o vedem doar când am ajuns la indicatoru spre vârful Toaca, hotărâm să urcăm şi până la staţia meteo (că de la cabana Dochia nu am fi avut chef să ne mai întorcem). Urcăm combinat: biped până la baza vârfului, de unde mai mult dea buşilea până la staţia meteo. Facem poze cu antenele şi bojdeuca părăsită, fără se mai vedem ceva în jur, coborâm (mai mult cu spatele si dea buşilea decât în picioare). Nu de alta, da cum nu se vedea nimic în jur era sinistru rău, să vezi când la 20 – 30 m, când numai la 2 m în jur.
La coborâre vedem pentru scurt timp locul de popas de lângă cabana meteo, mergem mai departe cu gândul la adăpostul din cabana Dochia şi cu “ajutorul” dat de ceaţă reuşim să pierdem marcajul pentru puţin timp, revenimla la drăguţa BR şi în scurt timp ajungem la cabana Dochia. Bucuroşi nevoie mare (deşi în loc de 2h şi 30’ am făcut aproape 5h), dăm năvală la cazare. Când colo ce să vezi, cabana era “ocupată” de un grup de fraţi ai noştri de peste Prut care păreau să fie la nuntă nu la recreere în vârf de munte (că doar ştiu ei să se distreze cu partenere cu tot, votcă să fie).
Hotărâm să renunţăm la cazarea din cabană şi mergem la schitul “Buna Vestire” din apropiere.
Ne mulţumim cu ce găsim acolo, ne cazăm şi suntem ospătaţi cu drag (prânz + cină). Luăm parte la slujba de seară dupăcare somn de voie.
A doua zi ne trezim în bătaia razelor de soare, facem câteva poze în lumina răsăritului.
Dăm fuga si la cabana Dochia s-o vedem în razele soarelui plutind pe deasupra ceţii din vale cu tot cu împrejurimi.
Ne întoarcem la schit, facem repede bagajul şi curat în dormitor, facem o mică donaţie pentru schit, ne luăm la revedere şi purcedem la coborare urmărind poteca marcată cu CR ce urmează să ne scoată, pe la cascada Duruitoarea şi poiana Vezuri, la Durău.
Se spune că acest traseu e închis pe timp de iarnă, dar câd plouă cum este?
Trecem pe la salvamont, da găsim alţi mincinoşi preocupaţi de zugrăvire interiorului punctului salvamont.
Pierdem cursa de întoarcere (la Iaşi programată pentru ora 13:15) la mustaţă (din cauza: unui telefon nepreluat de dispecera de la firma de transport, necunoaşterii numărului de telefon al şoferului, a celor 5 minute cu care am ajuns noi mai târziu la cursă, şi mai ales din cauza depăşirii timpului petrecut în plus pe traseu).
Ne facem comozi şi ne punem pe aşteptat următoarea cursă (programată la ora 18:45). De plictiseală dezlegăm o integramă pe băncile din faţa mânăstirii Durău.
Ca să treacă timpul mai repede facem cunostinţă şi cu o ploaie zdravănă de munte adăpostiţi sub ştreaşina Casei Pelerinului (aia care spuneau salvamontişti că nu va fii până vineri).
Cu una cu alta trece timpul, vine cursa, ne îmbarcăm şi la 22:00 ajungem cu bine acasă.
Cu respect Mărioara şi Viorel Naum.
Felicitari pentru frumoasa relatare domnule Naum, mi-au placut foarte mult pozele, mai ales cele cu marea de nori!
Buna ziua!
Mi-a placut relatarea unei ture tihnite cum nu am mai facut,in Ceahlau,de mult!
Cusma pe langa care ati trecut era a …Dorobantului si nu a….Ciobanului;imi permit sa fac rectificarea(sper sa nu fie cu suparare) desi forma stancii te poate duce cu gandul si la caciula unui cioban.
Biserica schitului are hramul Schimbarea la Fata(la 6 august aici vin multi pelerini de toate varstele) dar si Stefan cel Mare si Sfant.
Va invidiez mult pentru imaginile cu marea alpina!
Va urez sanatate si putere pentru noi ture in Ceahlau sau in alti munti!
Stoica
Multumesc pentru comentarii.
Pentru d-ul Stoica in secial:
1. Intradevar e gresala mea ( e vorba de Cusma Dorobantului ), da denumirea schitului am luat-o dintr-o descriere de trasee, luata din Carpati. org.
Probabil era mai veche sau facut tot de unul ca mine(fara prea mult studiu) ;
2. Am o mare parere de rau ca plecarea mea pe Ceahlau a fost in pripa si dupa vreme. As fi vrut sa fi vorbit din timp si sa ne fi intalnit pe munte. Am promis cu aproape un an in urma. Dar totusi poate va fi o alta ocazie si ne vom intalni pe munte.
Multa sanatate si ture reusite pe frumosi munti ai Romaniei.
Cu stima
Viorel Naum
Pozele facute in jurul orei 7 dimineata sunt de pus in rama.
Da. Multumesc. De pus in rama pentru amintire. Cel mai fain e daca ai ocazia sa vezi la fata locului asemenea frumuseti rare.