Început de februarie 2013. Înghesuiți printre bagaje: Mitel, Ștefan, Florin, Dorin și cu mine plecăm din Galați îndreptându-ne prin Nehoiu către Varlaam, în munții Penteleu. Drumul este bun și
curat până la Nehoiașu, parțial bombardat până la Varlaam, iar până la cantonul Cernatu mergem pe un drum forestier bun, unde lăsăm mașina. Aici reorganizăm bagajele și ne îndreptăm pe poteca marcată cu bandă roșie către stâna Cernatu, situată sub piramida Penteleului.
Drumul este cunoscut din alte drumeții făcute pe perioada verii, iar acest lucru avea să ne fie de folos a doua zi. Traseul este accesibil, banda roșie însoțind aproape în totalitate drumul forestier bine întreținut.
Zăpada este mică, vremea este bună. Cu primii pași, ne-am încins ca locomotivele și am dat haine jos de pe noi. Dincolo de jumătatea drumului, stratul de zăpadă începe să se îngroașe și noi înaintăm mai greu.
Am vrut la zăpadă, aveam zăpadă și ne plăcea la nebunie. Dacă în perioada de vară traseul este cam anost, acum traseul este mult mai frumos. Ultima porțiune din traseu este mai grea, zăpada trecând de genunchi, rachete de zăpadă având doar Ștefan. Am ajuns la stână după patru ore și jumătate de la cantonul de unde am intrat în traseu.
Stâna se prezintă în condiții bune, bine izolată și cu o arhitectură interesantă: scheletul stânii este făcut din grinzi lungi fiind sprijinite pe niște cadre pe care sunt amplasate platforme de lemn. Stâna este căptușită cu scânduri și alte lemne, fiind compartimentată, cea mai importantă încăpere fiind cea în care se găsește vatra focului. Deasupra vetrei se află hornul pe unde iese fumul. Stâna are o ușă destul de solidă ce se închide cu un zăvor din afară și dinăuntru. În stână încap cinci-șase persoane.
Ne instalăm, facem ordine în stână, baricadăm geamul spart de la „dormitor” cu un placaj. Zărim și vreo doi șoricei ce îi potolim repede cu jumătate de pâine și dispar pentru tot restul zilei și al nopții. Cu toate acestea, atârnăm rucsacii pe polițele din stână.
Florin pregătește la primus o ciorbă de vită cu borș, în timp ce noi ceilalți ne ocupăm de focul din vatră, de o masă imbelșugată cu friptură udată cu vin fiert.
Stăm la povești cât mai aproape de foc, la niciun metru de foc temperatura scade incredibil. Dorin își primește legitimația de mecanturist, prilej de urări calde într-un peisaj rece, dar prietenos.
Pe la nouă seara dăm stingerea, pe lavița de langă foc instalându-și sacul de dormit Mitel, ceilalți intrând în dormitor pe priciuri la -12 grade. Dacă am avut ceva temeri ca îmi va fi frig, după scurt timp mi se făcuse cald în sacul de dormit și am mai aruncat din haine. Am dormit buștean, doar viscolul ce și-a făcut prezența peste noapte a făcut să mă trezesc pe la cinci dimineața și să așezăm la loc placajul de la fereastră pentru a nu intra zăpadă peste noi.
Ieșim cu greu din saci pe la șapte dimineața, reaprindem repede focul, luăm micul dejun, bem un ceai fierbinte având în plan să urcăm până pe varful Penteleu. Trei dintre noi începem o nouă rundă de luptă cu zăpada de această dată pe un vânt mult mai tăios. Vizibilitatea aproape zero, cu traseul cunoscut din vară și cu GPS-ul lui Ștefan, peste o oră ajungem la clădirea stației meteorologice, facem o poză și hotărâm să facem cale întoarsă din cauza condițiilor meteo. Surprinzător este ceea ce poate face viscolul, la întoarcere urmele noastre fiind complet acoperite.
Ajunși la stână, strângem bagajele și după doar două ore am coborât la canton unde aveam mașina. În vale nu ninsese prea tare și spre norocul nostru am ieșit la Gura Teghii fără probleme.
Am descoperit un munte Penteleu foarte frumos, mult mai atractiv în comparație cu sezonul de vară, ce se pretează la drumeții și schi de tură. Împreună cu colegii de tură am hotărât ca drumeția de iarnă la o stână să devină tradiție în cadrul grupului nostru, Mecanturist.
Să ne revedem cu bine în 2014! La Mulți Ani!
Interesanta tura .Plina de curaj, de cunoastere a limitelor rezistentei umane si camaraderie.Se poate trece la nivelul urmator: Muntii Alpi
Incitant jurnal, simt deja cum imi da ghes la o tura pe zpada de care, inca, nu am avut parte, in acest an, dar cum speranta moare ultima, sper si eu in revansa unei ture in universul alb, in prima luna a noului an, 2014, sa implinesc astfel o promisiune adresata cabanei Malaiesti.
Oala cu ciorba a izvodit pofte necontrolate la ceas matinal si cafeaua din stanga mea, parca nu mai avea acelasi gust savuros….
Felicitari autorului „anonim” (oare dece nu-si semneaza nimeni productiile literare???) de a asterne un
„jurnal de zapada” la acest sfarsit de an, lipsit de mantia alba creatoare de optimism, dar zguduit bine de framantari telurice care ne induc rememorari nefaste.
Nu au fost mentionati in mod explicit cei trei „eroi” ai turei care s-au nevoit pana la Statia meteo, dar nu pot sa-i exclud din lista pe Mitel, Stefan si Florin.
Am dreptate Domnule autor anonim?
Nea Costel, in partea stanga jos la ”posted by” apare numele autorului, in cazul de fata Cătălin Florescu
Frumoasă aventura de iarnă în Penteleu, felicitări pentru jurnal Cătălin! Unde ne sunt zăpezile de altă dată 🙂 ?
Putem sa vin si eu in aceasta mica aventura ? Daca da faceti-mi de urgenta cunoscut !.
Da, frumoasa aventura! Mi-ar placea si mie! Sa inteleg ca ai aruncat buzduganul? 😉
Felicitari Cata ! Asta da surpriza de sarbatori.
Aceasta mi s-a parut cea mai frumoasa, cea mai scurta, si cea mai epuizanta tura din 2013. Aproape de stana, am avut momente in care am simtit ca nu mai pot.
Stratul de zapada era putin inghetat, iar dupa doi, trei pasi iar eram in zapada pana la brau, dar … „MAI VREAU O DATA !”
Vizibilitatea este redusa, ninge tare, bate vantul, ii cer voie lui Catalin si este de acord sa nu merg la statia meteo, sincer ma gandeam cum voi scoate masina daca ninge asa si jos.
Asta a fost tura de vis si o mai trec odata la „VISE”
Frumos!
Doamne ajută de ture faine și în anul 2014.