După tura pe bucla Văii Şugăului (vezi jurnalul) – o tură splendidă, cu panorame memorabile, care o recomand celor care stau mai multe zile în Cheile Bicazului și care se poate face într-o zi, echipa noastră de Mecanturişti își propusese pentru 3 august 2013  o tură ceva mai solicitantă, atât fizic cât și din punct de vedere al orientării, încercând să parcurgem un traseu pe care nici unul din participanți nu îl mai făcuse și nici nu era marcat. Informațiile au venit din mai multe surse, mai vechi sau mai recente, și au trebuit ordonate conform planului pe care doream să-l realizăm. Plecând de la harta veche a Hăşmaşului, anexă la colecția Munții Noștri – Hăşmaş de Emilian Cristea, hartă cu puține detalii, am urmărit potecile trasate pe harta Dimap –Lacul Roșu,am citit Cheile Bicazului – Ghid de alpinism -Wild Ferenc, Dimap, 2001, plus un jurnal succint al lui Cătălin Creţu (prieten din Iaşi) cu cele mai noi informații, el fiind și un pasionat cățărător pe traseele din zonă.

Cabana Ecolog din Rezervaţia Munticelu în apropierea căreia am avut tabăra

Participanții au fost Florin Ichim, Eugeniu Teodorof, Eugenia Cristea, Tomulescu Emanoil și subsemnatul. Plecarea din tabăra de lângă Rezervația Cheile Şugăului, unde ne-am stabilit baza cât timp am fost în zonă, o facem cu o mașină până în parcarea de vis a vis de izvorul Maria la intrarea în chei, venind dinspre Bicaz Chei. Ca de obicei, la început de tură facem aprovizionarea cu apă de la izvorul Maria situat pe dreapta pârâului Bicaz, chiar la intrarea în chei. Este și un podeț. În apropiere ar trebui să fie și Peștera Cascadei însă nu intră în plan. Intrarea în traseu în jurul orei 10:30 pe urma cărării ce urcă abrupt chiar de unde am parcat. Se urcă pe lângă pereții din stânga, cam 150-200 m până se ajunge în cărarea Bârnădenilor (pleacă din drumul Bârnadului și vine tocmai din satul Bârnad) o cărare mai puțin circulată care cu puțină atenție este vizibilă (depinde și de anotimp sau cât s-a circulat) și pe care vom face stânga. Am cam trecut inițial de ea ,dar am regăsit-o.Punctele de belvedere din Polițele Bardoșului nu sunt în traseul potecii,dar mergând cu atenție, le vom găsi urmărind zonele cu deschidere pe stânga.În Polița de Sus – nu știu unde ar fi – se spune că în luna iunie înflorește papucul doamnei, o orhidee specifică climei temperate.În august n-am știut de existenta ei, așa că poate la anul vom fi mai atenți. Puțin după ora 12 ne apropiem, cu destule emoții, de belvederea de la Gâtul Iadului, unde avem imaginea intrării în chei până spre Bicaz-Chei și în față peretele opus al Pietrei Surducului – Peretele Pintenilor.

Emoții, încântare dar și bucuria izbânzii de a ajunge în acest loc. Era primul punct care trebuia atins în cadrul turei și ne-am bucurat pentru aceasta.

Ieșirea din Cheile Bicazului spre Bicaz Chei (centru) – Culmea Munticelu(stânga) – Cariera  (dreapta)

Începusem cu dreptul.

Marginea pereților. Apropiat, una din polițele Bardosului. Opus – Peretele Pintenilor

Continuăm deplasarea spre vest(poteca are porțiuni unde se pierde în vegetație) cu incursiuni la marginea pereților, până la Santinelă.

Aici se vede confluența Bicăjelului cu Bicazul și pereții cheilor Bicăjel. Apoi o incursiune necontrolată până pe stâncăriile de pe Bardos, deoarece nu am fost atenți la cărarea pe care am venit şi în loc să reintrăm pe ea și să facem stânga, am urcat spre nord  spre stâncării. Ar fi interesant de făcut traseu la nivelul superior al acestora, e posibil să ofere panoramă de la o înălțime mai mare, și coborât apoi în Vâlcelul Rebegiților. Dincolo de stânci mai este o potecă care ajunge în Câmpul Bardosului dar nu prea era în traseul nostru.Nu știu cât de interesant ar fi acest traseu, cred că se merge mult prin pădure fără vizibilitate. Coborâm, regăsim poteca și continuăm spre N-V către Peștera Bardos. Apare și un marcaj cu pătrat alb care ne va călăuzi o bună bucată, până aproape de Piatra Altarului.

De la Santinelă (1011m) am plecat pe la 13:45, parcurgând cam 150m până în Șaua Santinelei (995m). Urmărind poteca, după 70-80m ajungem la o bifurcație, menținem poteca din dreapta, cea cu marcajul alb, se pare făcut pentru a reduce rătăcirile și intervenția Salvamontului,trecem peste un vâlcel (Vâlcelul Rebegiţilor)

dăm de un perete care îl ocolim prin stânga, coborâm un hăţaş abrupt facem dreapta și ajungem la Peștera Bardos la 14:15.Un popas pentru refacerea forțelor,ultima porțiune spre peșteră fiind cu destule obstacole.

Peștera nu prezintă importanță din punct de vedere speologic, prin interior nu sunt formațiuni. Lungimea de câțiva metri  oferă un loc de refugiu în caz de vreme nefavorabilă,sau, pentru un popas.

După o jumătate de oră, încălziți de soarele care bătea în fața peșterii, continuăm traseul cu ținta Piatra Altarului. Coborârea, cam 25-30m, din fața peșterii este solicitantă,făcându-se pe un perete aproape vertical dar cu vegetație, spre sud,

Coborârea de la Peștera Bardos

Trecem prin Vâlcelul cu Grohotiş, după care folosindu-ne de pătratul alb ajungem la 15:05 în apropierea Altarului şi dăm de un marcaj cu triunghi albastru.Abandonăm cărarea cu punct alb și pe TA combinat cu punct albastru urcăm o porțiune,

Abandonăm și cărarea aceasta, facem stânga și urcăm susținut până la cărarea de lângă peretele estic al Altarului,

Cărarea peretelui estic al Altarului

Continuăm pe aceasta și ajungem pe la 15:20 în șaua din care se coboară spre valea Lapoş. E posibil ca marcajul cu punct albastru să ajungă  aici. Este o altă potecă a Bârnădenilor. Posibil să urce până la Câmpul Bardosului și continuare până în Drumul Bârnadului.Variante de coborâre din șaua de lângă Altar sunt destule, multe făcute de alpiniști la retragerea din traseu. Intenția noastră era să continuăm pe potecă până la Piatra Bardos şi Piatra Cupaş, după care să coborâm pe firul Lapoşului. Un marcaj cu punct albastru pe o potecă (posibil legătură cu Poteca Bîrnădenilor) care se pierdea spre nord am abandonat-o, trebuia boschetărit, și am ales o altă potecă , tot cu punct albastru,spre N-V care coboară și în final am ajuns în albia Lapoşului.

Aşa cum intenționam inițial să ajungem pe potecă spre Piatra Bardos, ar fi trebuit să continuăm din șaua de lângă Altar spre nord pe prima potecă ,care continuă pe curba de nivel spre o poieniță din care găseam una din potecile spre Bardos. Coborârea aleasă nu pune probleme, poteci sunt destule, dar trebuie mers în coborâre spre stânga pentru a intercepta marcajul TR în vadul uscat al Lapoşului. Am ajuns puțin după ora 16,dar am pierdut ceva timp până am ales varianta de continuare din șa. La o tură ulterioară vom încerca prima variantă.

Ajunși în vad eu, Florin, Tomiţă și Eugenia hotărâm să mergem pe traseu, marcaj TR, hotărâți să urcăm pe Cușma Lapoşului în punctele de belvedere. Eugen s-a ocupat de fotografii. Continuăm traseul spre nord-vest, pe marcaj, nu găsim o cale de acces  spre pisc, întâlnim  o zonă cu multe doborâturi de unde Eugenia cu Tomiţă se întorc, eu și Florin continuăm încă o porțiune, însă nu întrevedem o variantă de urcat spre Cușmă. Florin se întoarce, eu continui până dincolo de Canion, renunț la ideea de găsi o potecă spre vârf şi caut posibilitatea de a coborî în vad. Aşa cum este trecut pe hartă poteca de acces este pe partea cealaltă a Cuşmei Lapoşului. Rămîne pentru la anul,sau la o tură ulterioară când voi ajunge și la Piatra Cupaş – Piatra Bardoş.

Piatra Altarului(centru) Piatra Cupaş(stînga spate) Piatra Bardoş(dreapta spate) Ciurgău(centru spate).Vedere din Piatra Poienii

Panta abruptă și pereții verticali, chiar și mai sus de canion, m-au obligat să mai urc pe lângă mal până am găsit o posibilitate de coborâre la liber, neavând coarda la mine. N-a fost ușor, umezeală destulă, vegetație putredă și perete fără prize prea bune. În final am sărit de pe un colț de stâncă în vad cam 3.5m, peretele era spălat și puțin surplombat. Nu ştiu dacă aş mai fi putut urca din acel loc. Noroc că m-au ținut gleznele și genunchii. Am continuat coborârea prin Canionul Lapoşului, era sec la acel moment, fiind mărginit lateral de pereți destul de înalți, iar în vad  stânci și bolovani roși în timp de apele scurse, peste care s-au prăvălit copacii de pe margine ori aduși de torente.

Canionul Lapoşului

Cam sinistru să fi prins în canion de așa ceva, nu prea ai scăpare. Cu o lungime de până la 150m, poate mai mult, canionul nu prezintă praguri sau cascade deosebite, remarcându-se apropierea pereților în anumite zone la 4-5m, înălțimea,verticalitatea acestora, schimbarea cursului cu aproape 90 grade într-un cot.După urmele văzute, plouase cu două zile înainte, în afară de cele ale unui cerb, nu prea a mai trecut nimeni prin canion.

Ne reîntâlnim la 16:45 în punctul de unde plecasem și grupul iar se desparte. Eugen,Eugenia şi Tomiţă urmăresc poteca marcată cu TR, eu și Florin coborâm prin vad, parcurgând săritorile mai mici sau mai mari, cam la liber, pană am dat de cascadele mari pe care le-am trecut, cele mai dificile, făcând rapel.

Rapel la una din cascade

Florin pregătindu-se pentru un rapel

Coborâre la liber

Aici am dat şi de primele urme de apă.

Cu ploaia în spate am renunțat aproape de confluență și ne-am retras  la punctul de campare de la Serpentina mică. O mică șuetă,o bere și întoarcerea pe șosea ,sub ploaia care se întețise, până la parcarea de lângă izvorul Maria.

De la Serpentina mică până la mașină am făcut pe șosea aproape o oră. Când am ajuns la locul de campare – baza noastră din Şugău – a ieșit soarele.

Santinela din Poliţele Bardoşului(imagine dinspre Bicăjel)

Piatra Altarului(dinspre Serpentina Mică)

O zi în care nu am realizat tot ce am propus, Piatra Bardos, Piatra Cupaş, Cuşma Lapoşului dar mulțumiți de traseul prin Poliţele Bardosului care trebuie scormonite mai bine, cu emoțiile primilor pași făcuți la înălțime și splendoarea imaginilor din punctele de belvedere .De mare ajutor este marcajul cu pătrat alb început de lângă Santinelă și continuă probabil până  în Cheile Lapoşului, noi l-am urmărit până aproape de Piatra Altarului. Solicitarea fizică până la urmă nu a fost chiar așa de serioasă ci mai ales necunoscutul traseului parcurs pentru prima dată. Şi a fost o mare plăcere. Mulțumesc participanților chiar dacă nu toți au fost satisfăcuți complet de tură.

Foto: Florin Ichim şi Isac Gheorghe