”Nu-ți voi spune că lumea nu contează deloc, sau vocea lumii, sau vocea societății. Ele contează destul de mult. Dar sunt momente când o persoană trebuie să aleagă între a-și trăi viața din plin, în întregime, cât mai complet sau a-și târî viața într-o existență falsă, superficială și degradantă pe care lumea în ipocrizia ei o cere. Pentru tine momentul ăsta e acum. Alege!” (Oscar Wilde)
Au trecut cinci ani din 2009, când am fost prima oară împreună cu fratele meu în Buila-Vânturarița. Au trecut cinci ani de când am descoperit un munte de care nici nu auzisem până atunci, un munte magic care m-a vrăjit de la primii pași. Au trecut cinci ani de când am scris pe site-ul carpati.org primul meu jurnal despre Buila intitulat ”Muntele, o opțiune (un altfel de jurnal)” (http://www.carpati.org/jurnal/muntele_o_optiune_un_altfel_de_jurnal_/1449/). Și jurnalul ăsta scurt și fără poze începea așa:
”Ieri au fost din nou alegeri, europarlamentare de data asta. Românii au fost puși din nou sa aleagă: roşu, galben, portocaliu sau alte nuanțe politice. Eu, ca și alte câteva mii de români, am ales muntele. Am ales Buila, acest munte unde frumusețea muntelui și spiritualitatea oamenilor care îl locuiesc a rămas neschimbată de sute de ani. Am ales Buila, ca destinație a unei călătorii încărcată atât de sensuri spirituale cât și estetice.”
Din acea tură frumoasă au rămas doar amintirile și câteva poze frumoase pentru aducerea aminte:
În jurnalul ăsta prăfuit am scris câteva rânduri despre opțiunile unor oameni:
”Călătoria noastră în această Meteoră a românilor a început la Schitul Iezer, şi a continuat cu Schitul Pahomie şi apoi cu Schitul Pătrunsa. Măicuțele și călugării, oamenii care trăiesc aici au ales credința. Au ales un mod de viață simplu, în armonie cu natura, renunțând la alte posibilități de a alege, in favoarea uneia singure opțiuni: Dumnezeu.”
Atunci am realizat că trebuie să fac niște schimbări în viața mea. Mi-am dat seama că dacă vrei o schimbare cu adevărat trebuie să începi prin a te schimba pe tine. Am început să merg mai des pe munte. Am început să fiu mai comunicativ și mai deschis cu cei din jurul meu. După un timp l-am cunoscut pe Alex Grigoraș și împreună am reușit să strângem un grup de oameni de caracter care ulterior avea să devină Asociația Mecanturist. După doi ani, în 2011, într-o formulă mai numeroasă (Alex Grigoraș, Lucian Bălănică, Dan Popa, Doina Popa, subsemnatul) aveam să revin în Buila:
Mi-am dat seama că destinul unui om sau al unui grup de oameni nu este numai o chestiune de șansă. Este întotdeauna rezultatul unor intenții bune, unui efort consistent și unei orientări constante către atingerea țelurilor. Mi-am dat seama că destinul nu este un lucru pe care trebuie să îl aștepți, ci este un lucru pe care trebuie să îl realizezi.
În 2013, după încă doi ani, m-am reîntors în Buila, de aceasta dată în plină toamnă, împreună cu trei prieteni: Lucian Bălănică, Ana Maria Moise, Alexandra Ghiță. De această dată am plecat din sud, din satul Pietreni, traversând munții Cacova și Piatra:
Poiana Scărișoara
Cărări însorite – Muntele Cacova
Muntele Cacova – vedere spre sud
Muntele Cacova – vedere spre Munții Căpăținii
Ca de fiecare dată am redescoperit Buila – un munte nou și frumos. Am redescoperit armonia și puritatea acestui munte sălbatic. Am descoperit că pentru a te bucura de viață trebuie în primul rând să îți schimbi modul de gândire.
Muntele Piatra
Curmătura Builei
Vedere spre Muntele Piatra
Vedere spre Vârful Țucla
Am descoperit importanța de a oferi și altora ”o fărâmă din lumina ta” . Am descoperit ce înseamnă respectul – față de oameni și față de natură. Mi-am dat seama că dacă dorești să faci să se schimbe în bine viața oamenilor din jurul tău, primul pas pe care trebuie să-l faci e să-i faci să-și schimbe mentalitățile. Și asta nu se poate face decât prin a începe să-ți schimbi tu modul de gândire, prin exemplul tău personal.
I believe i can fly
Vârful Buila – fotografie de grup
Dacă vrei să nu se mai fure, începe a-i dezaproba pe cei care o fac, mai ales dacă sunt cei care te conduc. Dacă vrei să fii respectat, începe prin a-i respecta tu pe cei din jurul tău. Dacă vrei să nu mai fie ură, încetează să urăști. Dacă vrei ca poporul ăsta să nu își piardă tradițiile multimilenare, valorile, identitatea și spiritualitatea, începe prin a le promova. Dacă vrei ca oamenii deștepți și capabili să nu mai părăsească România, susține-i, oferă-le oportunitatea unui trai decent aici. Să stai în banca ta, lăsându-i pe alții să-ți impună viitorul nu mai este astăzi suficient.
Au trecut cinci ani de când am scris rândurile de mai jos și astăzi ele, la a al doilea episod al acestui jurnal, parcă sunt mai valabile ca oricând:
”Aşa cum vă spuneam, de ziua alegerilor, am ales muntele. Am ales muntele, pentru că muntele înseamnă trudă dar şi răsplată, înseamnă armonie cu natura, înseamnă frumos, înseamnă respect. Urcatul pe munte e doar o parte din efortul necesar de a ne regăsi tradiția, valorile, spiritualitatea, respectul față de semeni și față de natura. Poate că cei cu brandul de țară, Romania – The Land of Choice au avut dreptate.
Romania – The Land of Choice. Our Choice.”
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Text: Eduard Munteanu
Foto: Lucian Bălănică, Alex Grigoraș, Cristian Munteanu