„Călătoria vieții nu înseamnă să ajungi la final într-un corp bine conservat, ci dimpotrivă, să derapezi din când în când pe margini, complet stors de energie, țipând în gura mare: Dumnezeule … ce aventură! ” (Hunter Thompson)
”Bicicleta ta este o descoperire. Bicicleta ta este libertate. Nu contează unde ești, atâta timp cât ești pe șa, vei fi dus departe”. Nu știu cât de adevărat este acest citat, dar asta a fost senzația mea de fiecare dată când m-am urcat în șa și am pornit pe frumoasele drumuri ale Dobrogei. Deci astăzi vă invit să urcați în șa și să porniți împreună cu mine și prietenii mei într-o nouă aventură dobrogeană – Turul Niculițelului pe două roți. Fondul sonor al aventurii este asigurat de Mika.
Relax, take a ride!
Plecarea din Galați era programată pentru BAC-ul de ora 08:00, dar Laurențiu și cei din mașina lui ai lălăit-o cu urcatul bicicletelor pe mașină, așa că am plecat inițial două echipe:
Echipa 1, de la stânga la dreapta: Eduard Munteanu, Lucian Bălănică, Ana Maria Moise și Cătălin Constantin
și echipa 2 – Florin Ichim, Gabi Totolici, Daniel Vasilciu (venit să ne însoțească din Tulcea), Laurențiu Cerchez și Eugen Tudor (îl vedem un pic mai târziu și pe el)
Punctul de intrare în traseu a fost cătunul Cetățuia, locul unde am lăsat mașinile și am pornit pe asfalt prin pădure pe unul din cele mai frumoase drumuri de biciclit din Dobrogea, în direcția Nifon. Cum punctul de întâlnire stabilit între cele două echipe a fost Pasul Teilor, la capătul unei cățărări de 4 kilometri, cei din echipa unu am putut organiza un mic concurs pentru echipa doi, la capătul căruia s-au decernat chiar și buchete de flori:
Decernarea premiilor
În formulă completă am pornit la vale pe frumoasa vale a Taiței, cale de vre-o 8 kilometri până la ieșirea din Nifon,
The way I am
unde am făcut stânga și am pornit pe un excelent drum pietruit cale de vre-o 10 kilometri, prin poieni și păduri înflorite, traversând o zonă minunată de un verde crud ce se cheamă Dealul Bujorilor. Imagini:
The way
The gang
The break
După o coborâre ușoară, o urcare consistentă și încă o mică coborâre, ajungem în apropiere de pasul Dervent, la intersecția cu drumul județean Izvoarele – Niculițel, unde pădurea se deschide, oferindu-ne o frumoasă perspectivă spre releele ce domină culmea Niculițelului:
Suntem la înălțime!
După ce cotim dreapta și mergem ceva mai puțin de un kilometru, părăsim județeanul și pornim într-o coborâre de peste 9 kilometri pe o altă minunată alee umbroasă a Niculițelului, valea Morilor. Adrenalinăăă!
Într-un timp relativ scurt ajungem în satul Telița, de unde pornim printre dealurile galbene de rapiță, cale de 3 kilometri, până la mânăstirea Celic-Dere:
Eugen
Lucian
Ana Maria
Shakin’ Stevens
Ajungem și la frumoasa mânăstire Celic Dere unde luăm o pauză de peste o oră de masă, odihnă și relaxare:
Mânăstirea Celic Dere
Moara de vânt
Odihnă la umbra mânăstirii
Rugăciunea unui biker
Mânăstirea Celic Dere – poză de grup
După binemeritata pauză, pornim din nou la drum și după ce trecem în urcare pe lângă biserica monument din Telița, în ruină, pornim la vale pe cea mai spectaculoasă coborâre a zilei, până la intersecția drumul european Brăila-Tulcea, unde lupta pentru viteza maximă zilei se dă între Gabi – 62,0 km/h şi Eugen – 61,9 km/h
Contraste dobrogene – la orizont lacul Gorgonel
Let’s talk about speed – regrupare la intersecţia cu E87
După 5 kilometri parcurși pe european, facem din nou stânga şi pornim către Niculiţel, unde avem de atins două obiective importante: bazilica paleo-creştină Niculiţel – a doua biserică ca vechime din România
Micuţul Martiricon în care au fost descoperite trupurile celor 4 martiri: Zoticos, Atalos , Kamasis şi Filipos
şi cârciuma din centrul satului, unde oprim la binemeritata bere rece:
Cere bere rece!
Din centru de la Niculiţel până la Mânăstirea Cocoș mai sunt doar 8 kilometri pe un drum liber și pitoresc, de unde putem admira Dealurile Niculiţelului dintr-o nouă perspectivă:
După o nouă repriză de odihnă şi de refacere a proviziilor de apă la frumoasa mânăstire Cocoş,
Mânăstirea Cocoş
La izvor
pornim din nou la drum pe cea mai dificilă dar și cea mai interesantă porțiune de traseu, traversarea prin pădure a culmii principale a Niculiţelului înapoi spre Cetăţuia. După o repriză de push-bike, intersectăm drumul de creastă, marcat cu Haş roşu şi pentru prima parte cu Ţ galben:
Greu la deal
Pe drumul de creastă
În timp ce nările ne sunt „furate” de mirosul puternic al leurdei înflorite, trebuie să fim în permanență atenți și la track-ul de pe telefonul mobil, riscul de a rătăci drumul fiind considerabil:
După aproape o oră și jumătate de aventură prin pădurea verde,
revenim la asfalt în apropiere de pasul Teilor, de unde urmează ultima coborâre a zilei înapoi către Cetățuia.
Suntem la finalul unei zile excelente în care, pe parcursul celor 79 de kilometri parcurși, am putut admira o parte din frumusețile încă puțin cunoscutului Niculițel, aflat încă în umbra vecinului său mult mai faimos, Măcinul. A fost o zi în care ne-am bucurat de verdele pădurii, galbenul rapiței, mirosul florilor, stăruința credinței oamenilor dar mai ales de plăcerea călătoriei în sine.
Ne-a plăcut și mai vrem!
La revedere, Niculițel!
”Când ești cu moralul la pământ, când ziua pare întunecată, când munca devine monotonă, când speranța pare a nu mai avea nici o valoare, doar urcă-te pe bicicletă și fă o plimbare în jos pe drum, fără a te gândi la altceva în afară de călătoria pe care o faci” (Arthur Conan Doyle)
———————————————————————————————————————–
Foto: Cătălin Constantin, Eugen Tudor, Ana Maria Moise, Daniel Vasilciu
Text: Eduard Munteanu
He he…cand conditia necesara ( aceea de a avea bicicleta) va deveni si suficienta, voi cere si eu acordul organizatorului de a participa la o astfel de tura…ca tare tentanta este….Pana atunci,vorba lui Lenin adaptata …pedalez, pedalez, pedalez…
Multumim Edi !
Mereu neobosit. Si pe sa, si la volan, si pe schiuri si pe jos…
Multumim pt. jurnal, Edi! Citindu-l mi-am amintit cu placere de frumoasa aventura de primavara pe doua roti. Foarte inspirata si coloana sonora aleasa. Sper sa ne renintalnim in ture pe doua roti, la fel de frumoase!
Salut !! Frumoasa tura si faine locuri , cam cati km sunt de la manastirea Cocos si pana in drumul asfaltat Nifon – Luncavita ?
Sunt vreo 8 km – drumul 229C, care e chiar pietruit.
Insa noi am mers pe o varianta mai salbatica care ne-a scos sus in Pasul Teilor.
Salutare!!! Foarte mult mi-a placut… frumos.
Robert, (care e langa mine) zice ca berea tot AMARA ramane! 🙂
Ce sa-i faci !? C’est la vie !
😉
Va salut cu tot respectul.
O adevarata incantare. Vreme fantastica.
Bafta in continuare la alegerea zilelor pentru turele organizate.
Lnevoie si pe langa bicicleta peisajul tot frumos ramane.
Multe ture reusite.
Salut! Imi dau seama ca 10 poze reprezinta doar o parte infima din tura asta.
Mie imi place berea amara, dar nici chiar asa si nu asa de des 🙂 (E a doua tura ratata!!!)
Brava voua!