”Nu-mi place munca, nimănui nu-i place, dar îmi place ce este în muncă – șansa să te autodescoperi. Să descoperi propria ta realitate, doar a ta și nu a celorlalți, ceva ce nici un alt om nu poate vreodată să știe. Ceilalți pot vedea doar simplul spectacol dar niciodată nu pot spune ce înseamnă el cu adevărat.” (Joseph Conrad)
A mărgini (dex) = a forma limitele, marginile unui lucru/ a se invecina, a avea hotar comun cu.
Mărginimea Sibiului reprezintă zona alcătuită din două depresiuni, Săliște și Sibiu, aflate la poalele munților Cindrel, separate de măgura Beleunța, ce grupează laolaltă o ghirlandă extinsă de sate mari ale mărginenilor, străveche populație românească ce se îndeletnicește cu creșterea animalelor. În drum spre Munții Latoriței, unde intenționăm să parcurgem cu bicicletele creasta principală, vestitul ”Drum Strategic”, ne-am oprit cale de o zi jumate la poalele Munților Cindrel pentru a descoperi câte ceva dintr-o lume deosebită și puțin cunoscută nouă, Mărginimea Sibiului
Mărginimea Sibiului – vedere de pe dealul Cetății Scurta
Când ajungi în Mărginimea Sibiului îți dai seama că ai ajuns într-o lume de oameni gospodari. Multe case, cu porți mari, în stil săsesc, sunt îngrijite, văruite în culori prietenoase și parcă simți de dincolo de poartă mândria acestor oameni, mândria de a fi mărgineni și de a fi români.
Ajungem după-amiaza la Sibiel si după ce ne cazăm la doamna Steliana, la pensiunea cu același nume, pornim călare să explorăm zona. După ce dăm o fugă până la Orlat și urcăm până pe dealul Cetății Scurta, unde se află ruinele unei cetăți îngropate și facem o coborâre spectaculoasă din vârful dealului,
Dealul Cetatii Scurta – Orlat
revenim la Sibiel să admirăm două din atracțiile culturale ale locului – Biserica ”Sfânta Treime” si Muzeul de icoane pe sticla Pr. Zosim Oancea.
Biserica ”Sfânta Treime” Sibiel
Pentru început intrăm în biserică. Construită în 1765 ca biserică unită, lăcașul a fost pictat între 1774-1775 de meșterii zugravi populari Stan și Iacob din Rășinari. Opera lor a fost readusă la lumină pentru a fi admirată și astăzi de preotul ortodox Zosim Oancea. Acesta a intuit prezența acestor fresce acoperite de cinci straturi de var, pe un zid complet înnegrit de fumul lumânărilor. Cu un naos unic, cu nișe semicirculare și fresce care, împreună cu motivele biblice și liturgice tipic bizantine, preiau și motive occidentale tipic baroce, biserica din Sibiel a reprezentat pentru noi o plăcută descoperire. Am găsit aici un univers creștin simplu și profund în același timp, în care pictura pe alocuri naivă a meșterilor populari, umple un univers al credinței țărănești, plin de modestie și puritate.
Biserica Sibiel – intrare
Biserica din Sibiel – interorul navei
Mai multe detalii și informații ne-au fost oferite de ghidul capabil, o doamnă în vârstă profesoară de istorie, care a răspuns cu pricepere la unele din întrebările, pe alocuri complicate puse de audiență.
Nuntă în ceruri – detaliu
Muzeul de icoane pe sticla din diverse regiuni ale țării adunate în timp aici prin strădania preotului Zosim Oancea reprezintă o completare naturală a picturii din biserică. Pătrundem din nou într-un univers pitoresc în care spiritul privitorului oscilează între zâmbetul față de naivitatea picturilor și admirația față de fervoarea creștină ce vine din ele.
Muzeul icoanelor pe sticla Sibiel – detaliu
Ieșim din muzeu și vedem oprit în centrul satului un autocar de turiști. Sunt germani, și fac turul României cu agenția de turism Karpaten iar pauza de masă la Sibiel e inclusă în program. Le place aici: casele, biserica, muzeul, mâncarea, totul. ”Parcă e o Germanie de demult” – mi se confesează o doamnă mai în vârstă.
Întorși la pensiune, doamna Steliana își face loc printre picături și de un pahar de vorbă cu gașca de bicicliști, aflată la curățatul echipamentului. E o femeie simplă și plină de energie. O cheamă pe fiica de 12 ani să o ajute să așeze masa pentru autocarul cu nemți. ”Știți, noi suntem trei surori, fiecare cu pensiunea ei și trebuie să ne ajutăm. Avem aproape în fiecare zi câte un autocar de turiști. Ieri au fost spanioli, azi sunt germani”.
Din spatele casei dintr-un grajd se aud grohăituri înfundate. Îl cheamă și pe băiat: ”Ia-l pe bunicul și duceți-vă să râmați la porci. Știți, aveam doi porci, dar am accesat un fond european și acum avem treizeci. Nu ne-am aruncat ca alții, am luat doar atâția cât am crezut că putem să creștem. Știți la noi nu crește porumb și trebuie să le mai cumpărăm de mâncare și de la piață. Dar merită și așa”
O întreb de merii plin de rod din curți. ”O parte le culegem și le vindem la piață la Sibiu. Din cele care rămân facem țuică”. Terminăm de curățat bicicletele și o lăsăm pe doamna Steliana cu treburile ei, în timp ce noi continuăm cu ale noastre. Măi, ce oameni!
A doua zi trecem și noi mai serios la treaba pentru care am venit aici: parcurgerea unui traseu din cele câteva amenajate în Mărginimea Sibiului, în cazul de față un circuit pe ruta Sibiel – Crinț – Școala de Sculptură Poiana Soarelui – Săliște – Sibiel (34 kilometri). Ne-am bucurat de urcușul prin pădure, cale de 13 kilometri lungime și 700 de metri diferență de nivel, pe un drum foarte bun, până la Crinț,
În urcare
de peisajele frumoase și domoale de la poalele munților Cindrel,
Vedere spre Crinț
de o binemeritată pauză de masă,
Bon appetit!
Crinț – poză de grup
de poze cu măscări la Tabăra de sculptură Poiana Soarelui,
Gânditorul cu cască
Totem
Semnul prieteniei
și bineînțeles,
și bineînțeles,
o coborâre minunată!
Ne luăm la revedere de la doamna Steliana și de la Mărginimea Sibiului, nu înainte de a-i mai străbate o dată drumurile, de această dată motorizat către Jina și Șugag, unde ne așteaptă ultima parte a aventurii – munții Latoriței.
Vedere spre Jina
Am intitulat articolul de astăzi ”Alege Mărginimea Sibiului” pentru că acest articol nu este numai o invitație de a alege această frumoasă parte de țară ca destinație turistică. E o invitație de a alege, așa cum majoritatea românilor și-au exprimat opțiunea ieri: munca bine făcută, promovarea capitalurilor și valorilor românești, moralitatea și cinstea, credința simplă și curată. Cred că încet, încet, a sosit timpul să alegem dintre un sistem de tip medieval, condus prin structuri de partid și dominat de personajul central al primarului/latifundiarului local și valorile capitalismului european, indiferent cât de dificilă va fi această alegere.
Alege să fii în mărginimea Sibiului!
–-
–––––––––––––––––––––––––
Text: Eduard Munteanu
Foto: Ana Maria Moise, Florin Bălineanu