”Drumul mereu merge-nainte
Din poarta de-nceput pornind.
Calea și-o poartă mai departe
Și cred c-ar trebui să-l prind.
Să-l urmăresc sprinten la vale
Până întâlnește un drum mai bun
Unde și alți oameni dau în cale
Și unde apoi? Nu pot să spun.” (J.R.R. Tolkien – Frăția Inelului)
Nu toate drumurile sunt la fel. Sunt drumuri de asfalt care doar duc de la un loc la altul și sunt drumuri cărări. Diferența dintre un drum și o cărare nu este una atât de evidentă. O cărare e ceva mai mult de o obișnuință care vine cu cunoașterea unui loc. E este o formă de contact cu un anumit peisaj. Ea nu este distructivă. Este o adaptare perfectă, prin experiență și familiaritate, a mișcării printr-un anumit loc. Ea respectă contururile naturale, cum ar fi obstacolele naturale pe care le întâlnește și le ocolește. Mergând pe o cărare doar te integrezi în peisajul prin care te miști, fără a-l afecta în vreun fel.
Strategica este un astfel de drum. Pornind din Transalpina, din apropiere de șaua Ștefanu și mergând cale de aproape 50 de kilometri pe creasta munților Latoriței, Strategica sau Drumul Strategic este o invitație pentru pasionații de mountainbike și nu numai la adevărata aventură. Come on, let’s ride!
Părăsim Mărginimea Sibiului și de la Jina coborâm spre Șugag, pe Transalpina, unde primul popas îl facem pe barajul Oașa, de unde admirăm Vârful lui Pătru oglindindu-se în apele liniștite ale lacului:
De aici, mai departe, până la cabana Groapa Seacă unde lăsăm bicicletele și pornim, cale de 5 ore de-a lungul văilor Jiețului și Roșiile, până la superbul lac glaciar Roșiile:
Refugiul Agățat – poză de grup
Lacul Roșiile – poză de grup
După o noapte de odihnă binemeritată la primitoarea cabană Groapa Seacă, o dimineață rece dar însorită ne găsește gata de drum în Șaua Ștefanu, gata de a trăi un nou vis – Drumul Strategic:
Stategica sau Drumul Strategic este un vechi drum militar construit de germani în timpul primului război mondial și pornește din Drumul Regelui (Transalpina) de la 1915 metri altitudine și urmează, la câteva zeci de metri mai jos, cu destulă exactitate creasta munților Latoriței, oferind largi perspective asupra munților ce îi înconjoară: Parâng, Căpățânii, Lotrului cât și a văilor ce îi separă: Latoriței și Lotrului.
Drumul Strategic – traseul parcurs
Lăsăm abrupturile stâncoase ale Parângului de vest în spate și pornim prin marea de galben către est:
Vedere spre Șaua Ștefanu și Munții Parâng
Drumul începe cu o porțiune în ușoară coborâre, unde ne bucurăm de plăcerea vitezei:
După ce trecem pe lângă câteva tabere de ciupercari, admirăm pârtiile de schi de la Transalpina Ski Resort, unde schiasem cu mare plăcere în martie,
Tura de schi Transalpina – martie 2014 – foto Adrian Gheorghe
admirăm pârtia de schi dintr-un alt unghi:
Încă puțin și începem să admirăm lacul Vidra și culmile Lotrului ce se înșiră liniștit de partea cealaltă a văii:
Traversăm muntele Coasta Benghii și începem să urcăm spre vârful Zănoguța:
Chiar și la deal drumul e o încântare, ca să nu mai vorbim de pauzele dese la cules de afine mari și zemoase:
După ce ne bucurăm de o nouă imagine de vis – lacul Vidra văzut de deasupra stânei din Puru,
ocolim vârful Puru – 2049 metri, unul din cele mai înalte din masiv,
Vedere spre vârful Puru din șaua Pietrile
și ne îndreptăm spre zona cea mai frumoasă a crestei munților Latoriței – muntele calcaros Boarneșu:
Vârful Pietrile
Porțiunea între vârful Pietrile și vârful Mogoșu este spectaculoasă și ne oprim ades să admirăm locurile prin care drumul ne poartă privirile:
Urcăm încet spre cel mai înalt vârf din masiv – Fratoșteanu – 2053 metri, drumul trecând doar la 40 de metri diferență de nivel sub vârf, unde luăm o binemeritată pauză:
Biciclist odihnindu-se
Sub vârful Fratoșteanu – poză de grup
Admirăm cărarea șerpuită a drumului de aici la vale și ne bucurăm tare: urmează o lungă coborâre!
Urmează o porțiune pe fast forward în care cel mai important lucru este să fii foarte atent la drum și la curba ce urmează. Stay focused!
Traversăm o zonă împădurită și ajungem într-o mare poiană ce se numește Plaiul Poienii, unde facem pauza de masă:
Plaiul Poienii
Aici, în dreptul stânei, drumul se bifurcă în două: în timp ce Drumul Strategic își continuă calea, de aici ceva mai firavă, de-a lungul crestei, un al doilea drum pietruit o ia la dreapta către Valea Rudăreasa. După ce stăm de vorbă cu ciobănița, care ne recomandă să urmăm drumul de vale, pietruit și în bună-stare, având în vedere bălțile ce trebuise să le ocolim prin porțiunea împădurită, alegem să urmăm indicațiile femeii.
Valea Rudăreasa este largă și primitoare, fiind străjuită în stânga de un spectaculos perete calcaros – Pietrile Albe:
Drumul este foarte bun și mereu la vale, așa că vitezele încep să crească, depășind pe alocuri și 30 km/h. Dar asta nu înseamnă că nu sunt și curbe periculoase, de unde într-o clipă de neatenție poți zbura cu bicicletă cu tot:
Întâlnim un grup de muncitori forestieri, zona fiind intens exploatată, pe care îi întrebăm cât mai avem până în Ciunget.
” – 19 kilometri”. Nu cred că am fost vreodată mai bucuros la auzul unei distanțe atât de mari! Și da, coborârea pe valea Rudăreasa a fost minunată, combinația între albul calcarelor, strălucirile apei, verdele pădurii și calitatea drumului transformând această coborâre într-o experiență de neuitat.
Din Ciunget urmează, vorba cântecului, un drum mai bun, asfaltat, până în pitoreasca comună Voineasa, unde la capătul a 55 de kilometri o nouă și frumoasă aventură – Strategica pe biciclete – ia sfârșit.
Dar povestea mea de astăzi, o parte din drumul meu și al prietenilor mei prin viață, văzut prin prisma fotografului și reflectat prin ochii povestitorului, ia sfârșit aici. Și dacă ți-a plăcut ce ai citit, și dacă iubești ca și mine orizonturile vaste ale munților sau adâncul răcoros al pădurilor, și dacă iubești ca și mine aventura, și dacă ești ca și mine un călător, nu uita:
”Drumul mereu merge-nainte
Din poarta de-nceput pornind.
Calea și-o poartă mai departe
Și cred c-ar trebui să-l prinzi.
Să-l urmărești sprinten la vale
Să întâlnești prieteni pe drum
Să te-însoțești cu ei în cale
Și unde apoi? Nu pot să-ți spun.”
Continuă-ți drumul!
———————————————————————————————–
Foto: Ana Maria Moise, Lucian Bălănică, Florin Bălineanu
Text: Eduard Munteanu
Oooo… Daa… A meritat asteptarea! A fost superba aceasta parte a turei noastre si trebuie sa o repetam.
Felicitari pentru povestire! Ai reusit sa ma faci sa retraiesc acele momente frumoase traite impreuna cu voi, niste coechipieri adevarati.
Mie dor de acel amestec de fericire, adrenalina, oboseala si bucuria descoperirii.
Lucian Balanica
Edi, ai reușit încă o dată să stârnești emoție de la început până la sfârșit. Deși nu am fost alături de voi în această tură de „bicicleală”, am reușit prin intermediul cuvintelor scrise de tine să fiu „acolo” prezent.
Te felicit și iți mulțumesc pentru toate momentele frumoase create de tine.
PS: Moș Crăciun, am fost cuminte, oare primesc și eu o bicicletă? Dacă este prea din timp te aștept undeva la început de primăvară 2015. :)))
Frumoasa „bicicleala”! Felicitari!
Nu sunt eu un pasionat de bicicleală, dar fotografiile sunt excepționale! Bravo Edy! 🙂
Foarte frumos! Si fotografii superbe… Excelent scrisa povestea!
Ma bucur nespus ca am putut sa particip, a fost o experienta minunata, iar jurnalul este pe masura turei.
Multumesc pentru efortul de a transpune in cuvinte acest traseu de exceptie!
@all: Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase, sărbători fericite la toată lumea!
@Lucian, Ana Maria: Vă mulțumesc că ați fost coechipieri de încredere pe parcursul acestei aventuri!
@Laurentiu: Păi în martie începe un nou sezon de pedalat prin Măcin, te aștept!
O imbinare foarte reusita intre povestea aventurii voastre, fotografiile de pe traseu si poezie. Multumim pentru jurnalul acestui traseu de vis, Edi!
Tare mult mi-a lacut aventura voastra Edy, sper sa imi fac si eu rost de a mea :).
Mulțumesc Andreea, voi încerca să scriu mai multe și despre turele de MTB
Exceptional !