”Când spun că îmi place de tine vorbesc despre acea parte din tine care știe că viața este mult mai mult decât orice tu vei putea vreodată vedea, auzi sau atinge. Acea parte profundă a ta care îți permite să lupți pentru acele lucruri fără de care omenirea nu ar putea supraviețui: iubirea care cucerește ura, pace care învinge războiul și dreptatea care se dovedește mai puternică decât lăcomia.” (Fred Rogers)
Ce este prietenia? Poate prietenia este unul din cele mai grele lucruri de explicat din lume dar ar fi păcat să nu încerci să-i înţelegi sensul. Prietenia nu este un lucru necesar dezvoltării omului, ca filozofia, ştiinţa, arta. Nu are nici măcar o valoare necesară supravieţuirii ci mai degrabă este unul din acele lucruri care dau valoare supravieţuirii. Sunt unii oameni care nu au prieteni deloc. Sunt alţi oameni care numesc prieten pe oricine după ce au fost împreună la film sau au mers împreună o zi prin pădure. Şi mai rău, sunt unii oameni care se cred prieteni după câteva mesaje şi like-uri pe o reţea de socializare. Pentru mine prietenia este mult mai mult decât atât. Prietenia este o punte ce uneşte sufletele care uneori vibrează la fel şi puntea asta se construieşte în timp, în baza unor experienţe definitorii trăite împreună. Şi puntea asta trece dincolo de spaţiu şi timp.
Alexandra Ghiţă este unul din prietenii mei. O prietenie construită dincolo de intervalele de timp ce separă revederile noastre şi dincolo de de bariera distanţei Galaţi-Ploieşti. O prietenie construită pe o pasiune comună – muntele, bazată pe corectitudine, apreciere şi respect reciproc, călită în momentele grele ale luptei cu muntele. Anul trecut în luna noiembrie Alexandra, la ultima coborâre din an pe un traseu de abrupt a suferit un accident ce s-a lăsat cu o operaţie dificilă la genunchi şi cu o perioadă lungă de convalescenţă. Astăzi este ziua Alexandrei, zi când împlineşte frumoasa vârstă de 30 de ani, iar acest jurnal este un cadou. La mulţi ani Alexandra!
Jurnalul rememorează două zile superbe din vara anului trecut, în care într-o echipă formată din Alexandra Ghiță (Ploiești) , Roxana Oancea și Cornel Tutunaru (București), Eduard Munteanu, Alexandru Grigoraș, George Costea și Laurențiu Popa (Galați), sub coordonarea şi îndrumarea Alexandrei, am parcurs două frumoase trasee în abruptul prahovean al Bucegilor: Valea Albă şi Valea Morarului. În cea de-a doua zi am fost însoţiţi şi de Ştefan Bako. În ciuda ploilor care ne-au murat bine pe finalul fiecărei zile, şi care au făcut, în cea de-a doua zi, datorită bocancilor uzi, ca Roxana şi Cornel să se retragă din tură, au fost două zile minunate pe care, prin intermediul fotografiilor lui Alex Grigoraş, vă invit să le savurăm împreună.
–
Ziua 1: Valea Albă și Brâna Văii Albe
Date tehnice:
Grad de dificultate: 1A
Valea Albă separă muntele Caraiman de muntele Coştila. În urcare: versantul stâng al văii îl formează faţa nordică a Caraimanului – Peretele Albişoarelor. Versantul drept este Peretele Văii Albe, cel mai înalt perete din ţară – circa 800 m diferenţă de nivel, socotit de La Verdeaţă pînă la vîrful Coştila, cu celebrele trasee de alpinism Fisură Albastră şi Traseul Speranţei. De obicei, escalada văii începe de La Verdeaţă. Urcând pe limba de zăpadă întărită, pe grohotiş sau peste blocurile din firul văii, după caz, trecînd pe la gurile Albişoarelor Hornului, Gemenelor, Crucii şi Brânei – în dreapta – respectiv a spălăturilor ce coboară din Circuri şi vîlcelul Blidului Uriaşilor – în dreapta. Mai sus, un bloc imens închide valea formând Săritoarea Cârnului. Blocul poate fi ocolit pe feţele de iarbă din dreapta sau – şi mai bine – pe un fir secundar aflat tot în dreapta (actual cu lanț), după care se revine în firul principal deasupra blocului. Căţărătura pe hornul din stânga blocului este mai dificilă. Escalada pe firul văii, mai sus de Săritoarea Cârnului, ne mai rezervă o săritoare mare, care poate fi ocolită prin stânga. În curând, în dreapta, distingem Brîna Mare a Coştilei şi, ceva mai sus, la stânga, Brîna Văii Albe. Prin parcurgerea acestei în cca. 45 de minute ajungem la Monumentul Eroilor.
Peretele Albișoarelor
La verdeață – poză de grup
Începe urcușul
În elementul nostru
Săritoarea Cârnului
Buchet cu garofițe și flori de colț
Ne mai și documentăm
Vedere spre Brâna Mare a Coștilei
Noi și BMC
Alexandra – un ghid pe cinste
Monumentul eorilor (crucea de la Caraiman)
–
Ziua 2: Valea Morarului
Date tehnice:
Grad de dificultate: 1A
Valea își are obârșia în căldarea adâncită între Creasta Morarului – Vârful Omu – Curmătura Morarului – Creasta Bucşoiului Mic. În continuare, valea, de origine glaciară, coboară în trepte între Muntele Morarul aflat în dreapta şi Bucşoiul Mic în stînga, intersectează Brâna Mare a Morarului continuată cu Brîna Mare a Bucşoiului, trece pe sub Ţimbal, un contrafort stâncos al Bucşoiului Mic, pe sub impunătoarele Ace ale Morarului ce se înalţă deasupra Poienii cu Urzici, intră apoi în zona de pădure pentru a se vărsa în Valea Cerbului aproape de Gura Dihamului. Accesul se face din Buşteni şi Gura Dihamului, fie pe drumul direct prin Poiana Bătrînilor -cabana de vînătoare, fie prin Poiana Izvoarelor – Pichetul Roşu. Din poteca marcată cu triunghi roşu ne abatem către vest. Hăţaşul traversează Poiana Morarului pe versantul Muntelui Morarul, pentru a trece apoi firul văii pe versantul Bucşoiului, unde urcă uşor prin Poiana cu Urzici, avînd în stînga panorama Colţilor Morarului. Mai sus, se ajunge în dreptul Brînei Mari a Morarului şi a Bucşoiului. În continuare, se poate merge fie pe firul văii, fie urcînd hăţaşul de pe feţele sudice ale Bucşoiului Mic, ajungându-se în final la vârful Omu.
Coții Morarului – vedere din Poiana cu Urzici
Intrăm pe Valea verde a Morarului
În lumea noastră
In a doua căldare glaciară
Ieșim pe hornul din stânga după ce l-am încercat (greșit) pe cel din dreapta
Valea Morarului – vedere de ansamblu
Din nou pe vârful Omu
Valea Cerbului
”Dacă am învățat ceva despre prietenie este aceea că trebuie să păstrezi legătura, să rămâi conectat, să lupți pentru prietenii tăi și să îi lași să lupte pentru tine. Nu te îndepărta, nu te lăsa distras, nu fii prea ocupat sau prea obosit și nu îi lua drept garantați. Prietenii sunt parte din acel liant care ține viața și încrederea împreună. Un material de calitate.” (Jon Katz)
La mulți ani Alexandra! Însănătoşire grabnică!
–
–
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Text: Eduard Munteanu
Foto: Alex Grigoraș
–
–
@Acest jurnal este proprietatea intelectuală a domnului Eduard Munteanu. Orice utilizare a informațiilor din acest jurnal se va face numai cu acordul autorului.