”Quand il me prend dans ses bras
Il me parle tout bas,
Je vois la vie en rose.” (Edith Piaf – La vie en rose)
Să faci lucrul potrivit la momentul potrivit – spune o vorbă din bătrâni. Dar lucrul potrivit nu este întotdeauna ceva cu adevărat evident, ca să nu mai spunem cât de dificil este de găsit momentul potrivit. De multe ori lucrul potrivit pentru o persoană e nepotrivit pentru o altă persoană, așa că tot ce ne rămâne de făcut este să încercăm să realizăm când poate avea loc această minunată concordanță spațiu- timp pentru fiecare dintre noi. Tot ce pot să fac este să vă urez baftă maximă în această încercare!
Să urci în Leaota sau în Bucegi la sfârșit de iunie, atunci când muntele se împodobește în minunata hlamidă roz a smâdarului e o astfel de încercare, așa că astăzi o să încerc să vă spun pe scurt raportul unei ture pe care cu mândrie am intitulat-o ”La vie en rose”.
Sper să vă placă! (nu uitați să porniți muzica)
–
”Fiecare nouă zi e o pagină goală în jurnalul vieții tale. Secretul succesului e ca în fiecare zi să te străduiești să scrii cea mai frumoasă poveste de care ești în stare”. Pe pagina pe care am rezervat-o pentru ziua de 18 iunie am scris pe partea de sus că voi traversa culmea nordică a munților Leaota într-o echipă formată din Daniela Prună, Ingrid Schornig, Andrei Banu, Irina Ciobanu, Cristian Ciobanu, Constantin Ceapchi, Gabriel Galantu și cu voia dumneavoastră subsemnatul, pe ruta Moieciu de Sus (valea Popii) – vârful Sântilia Mare – vârful Lacului – vârful Bucșa – Moieciu de Sus (valea Bângăleasa).
Iată și o reprezentare grafică a traseului urmat:
După ce facem pregătirile necesare și ducem una din mașini la ieșirea din traseu – capătul văii Bângăleasa, complex Mistral, pornim la drum pe una din buclele de la Moieciu EcoMaraton , marcată cu omuleț cu rucsac de culoare galbenă:
Echipa la plecare (foto Constantin Ceapchi)
Traversarea spre Fundățica e în urcare, fără însă a avea o mare diferență de nivel, de la 1100 la plecare la 1350 la intersecția cu drumul ce vine din Fundățica. Pe drum pozăm o șopârlă lipsită de membre – o năpârcă,
Năpârca
iar la intersecția cu drumul forestier ce urcă spre creasta Leaotei facem o pauză și ne dedulcim cu jeleuri și Toffifee, ca de fiecare dată când e Andrei cu noi într-o tură:
Toffifee time
Urmează o porțiune în urcuș de la 1350 metri până la 1700 metri, printr-o pădure cu multe tăieturi. Îmi aduc aminte cu plăcere de prima oară când am parcurs acest traseu, în 2011, când exista doar o potecă marcată bandă roșie pe această porțiune. Urmele pătrunderii omului cu lemnul, măcelarii de codru de la RNP, sunt evidente și pe aici. Nu facem poze. Totuși măsură ce urcăm zona devine din ce în ce mai verde și pitorească. Înainte de a ieși la golul alpin drumul devine potecă și face o largă curbă spre stânga, de unde încep să apară și primele belvederi.
La ieșirea din pădure
Ieșim din pădure și după un scurt urcuș sunt atent pe partea dreaptă a drumului să văd izvorul ”La fântână”, singurul aflat în creastă pe traseul urmat. După ce alimentăm cu apă proaspătă și rece, la întoarcerea în traseu suntem luați prin surprindere de 4 bicicliști care trec cu viteză mare pe lângă noi. Stau și mă gândesc și îmi dau seama că singurul concurs de mountainbike care se poate desfășura pe aici este ”Bike 4 Mountains” – un maraton extrem de MTB, iar după cum arată concurenții care trec pe lângă noi îmi dau seama că doar aceasta poate fi. Suntem atenți la alți câțiva concurenți care trec în viteză pe lângă noi și ajungem în Curmătura Fiarelor (1790 metri), unde în sfârșit putem să îi și pozăm:
Extreme MTB
De aici ne despărțim de bicicliști și facem la stânga pe poteci liniștite spre vârful Sântilia Mare – 1888 metri, unde facem pauză de masă și unde începem să ne bucurăm din plin de mărețul spectacol al Leaotei.
Pe vârful Sântilia Mare – poză de grup
Structură de legătură între Bucegi și Leaota, culmea Sântilia Mare – Dudele Mari – Bucșa, nu impresionează atât prin sine însuși, cât mai ales prin vastele deschideri ce le oferă spre munții mai mari de împrejur: Bucegi, Piatra Craiului, Leaota, Iezer-Păpușa
Piatra Craiului
Bucegi – abruptul vestic
Leaota
Traseul urcă și coboară având în permanență în față spectaculosul abrupt vestic al Bucegilor – munții Grohotișu-Guțanu:
Spre vârful Lacului
Culmea, frumoasă și evidentă, când urcă, când coboară, fără a avea diferențe mari de nivel, având în permanență același leit-motiv: rozul smârdarului și albul crestelor în fundal
Drumuri spre culmi
Un Muntean și doi Ciobani în Leaota
Privim în față muntele Duda îmbrăcat în strai roz iar în dreapta în depărtare admirăm Leaota îmbrăcată toată în strai de sărbătoare. Cu o săptămână înainte ar fi fost probabil și mai vii culorile, dar și astăzi trăim o viață în roz.
La vie en rose
Un vânt răcoros ne însoțește tot drumul de creastă și facem să nu resimțim căldura zilei. Încă câțiva pași și ajungem pe vârful secundar Duda mare (1904 metri), cel mai înalt punct al zilei și ne bucurăm din plin de savorile zilei.
Pe vârful Dudele mari – poză de grup (foto Constantin Ceapchi)
Happy times Dude
”Spectacolul nu este gata până nu cântă doamna cea grasă” e o vorbă de duh, pare-se având la origini opera ”Cântecul Nibelungilor”. Asemenea valkyriei Brunnhilde din opera lui Wagner, ultimul vârf al culmii de azi e vârful Bucșa (1848 metri), în drum spre care mai înregistrăm pe pelicula retinei câteva imagini de ținut minte.
Bucegi magic
Spre vârful Bucșa
”Mușcăm puțin din cașcaval”, în sensul că nu mai urcăm vârful Bucșa, ci părăsim marcajul bandă roșie, ce ne-a însoțit pe întreaga lungime a crestei și scurtăm pe o curbă de nivel până intersectăm marcajul triunghi roșu, al cărui stâlpi indicatori îi văzusem din timp pentru a ne orienta pe direcția cea bună. Urmează o coborâre scurtă și destul de abruptă pe piciorul muntelui Bucșa până în valea Bângăleasa și finalul unei zile memorabile.
La revedere Leaota
Date tehnice:
distanța parcursă: 20 km
timp total (cu pauze consistente): 08h 50′
diferență de nivel totală: 1170 metri
–
La revedere Leaota! Mulțumim pentru ziua de azi! Pe mâine!
–
–
Text. Eduard Munteanu
Foto: Irina Mădălina Ciobanu, Constantin Ceapchi
Ati bantuit pe langa versantii plini de smardar si vremea fu excelenta. Inspirata alegerea turei.
Felicitari pentru La vie en rose!
Nice, intr-adevar o tura frumoasa, asteptam partea a II-a.
Mulțumesc pentru aprecieri, Un traseu care merită făcut mai ales în a doua jumătate a lunii iunie