”Octombrie-a lăsat pe dealuri
covoare galbene și roșii
pe nouri de-argint în valuri
și cânt a dragostei cocoșii”

”După atâtea zile reci și ploioase, soarele își întoarce fața și către noi. A sosit vremea să ne bucurăm împreună de minunatele culori ale toamnei, acum cât încă nu este prea târziu. Prin urmare vă invit într-o zi friguroasă, dar însorită de toamnă, duminică 30.10.2016, să ne bucurăm împreună de covoarele galbene și roșii de frunze, de pădurile îmbrăcate în strai de sărbătoare, de poienile încă verzi și de largile și pitoreștile deschideri oferite de munții Vrancei.” – scriam pe forumul asociației cu câteva zile înainte de sfârșitul lui Brumărel .

Leit-motivul turei:

La propunerea mea au răspuns pozitiv 20 de persoane: Dan Popa, Doina Popa, George Reuț, Constantin Ceapchi, Gina Fakhouri, Ionuț Roadevin, Ecaterina Tucicovenco, Adrian Balaban, Dana Balaban, Silvia Maftei, Lorena Maftei, Ivan Trandafir, Valentin Boldea, Emanoil Anton, Cristi Iosifescu, Dana Stegaru, Daniela Prună, Corneliu Roșca, Cristi Petre Scarlat și subsemnatul.

Propunerea de tură suna cam așa:

Traseu: Lepșa – Valea Streiului (BA) – Pasul Soveja – drum forestier Dealul Blănilor – Tabăra școlară Gălăciuc (nemarcat)
Lungime traseu: 20 km
Diferență totală nivel: 600 m

Ceea ce a ieșit ”în târg” și ceea ce mă gândisem de acasă regăsiți în imaginea de mai jos, realizată prin suprapunerea celor două track-uri:

Iată și un scurt raport al turei, însoțit de câteva imagini reprezentative:

A fost o zi plină și o tură cel puțin interesantă. A plouat spre dimineață la Galați și deja eram întrebat telefonic dacă tura se mai ține. ”- Da, se ține”, era studiată problema. Urma doar să decid, în funcție de ceea ce vedeam la fața locului dacă vom mai urca pe valea Streiului sau dacă plecarea se va face de la mânăstirea Lepșa, urmând să urcăm pe asfalt până în pasul Soveja. Ajungem la 08:30 la Gălăciuc, toată lumea punctuală, facem o poză de grup, cine știe, traseul fiind destul de lung poate nu mai apucăm să o facem la final.

La plecare – poză de grup

Pădurea e cu nuanțe frumoase deja de aici și abia aștept să văd minunatul ”drum al taberei”, pe care îl știu de anul trecut, cu exploziile de fagi și mesteceni și poienile cu largi deschideri spre valea Negrileștilor. Fiind destul de uscat, iau decizia de a respecta traseul propus inițial, cu urcuș pe valea Streiului și după ce lăsăm mașina lui Ionuț la tabără, mai ”furăm” un kilometru din traseul propus, urcând o porțiune cu mașinile pe firul văii.

Pe urmele lui Iedi prin Vrancea

Urcăm în formula completă de 20, eu deschizător de coloană, Cristi Petre, sprijinul meu în această tură pe post de închizător, pe drum pietruit până la motelul Bârlogul Ursului, unde sperăm să prindem marcajul proaspăt bandă albastră care să ne scoată în pas.

Bârlogul Ursului

Marcaj ioc, așa ca de aici va urma o porțiune de bălăureală, la care sper să ne descurcăm cu ajutorul track-ului făcut de acasă pe Google Maps și poate avem noroc și găsim niște drumuri forestiere prietenoase. Iau decizia de a-l lua și pe Cristi Iosifescu în echipa organizatorică, trimițându-i track-ul prin blue-tooth. La început toate bune și frumoase, găsim un drum în spatele Bârlogului, care ne scoate într-o poiană frumoasă de unde avem o frumoasă belvedere asupra întregii văi a Streiului.

Imagine de sus a văii Streiului

Drumul mai continuă puțin, într-o direcție ușor necorespunzătoare (părăsește firul văii, spre dreapta). Urcăm pe acest drum până se înfundă. Într-un grup mai restrâns aș fi luat decizia întoarcerii în poiană, dar analizasem din ochi și nu văzusem alt drum de continuare mai la stânga. Întrucât panta spre stânga este prea mare pentru a fi urcată, iau decizia de a merge pe curbă de nivel până în zona unde panta poate fi urcată. Iau decizia să îl iau și pe Coco pe post de scouter în formula organizatorică extinsă. Traversăm o pădurice minunată de mesteceni și ajungem într-o poiană unde găsim o potecă care duce în direcția bună. Poteca se transformă în drum dar drumul o ia în direcția greșită, așa că prindem o altă potecă ce ține dreapta pe curbă de nivel și iată-ne reveniți în track, după ce am realizat o scurtătură remarcabilă.

Sectorul ăsta de track îl am de la Silviu Negoiță, de la o tură de MTB organizată de niște băieți din Focșani. Spre ghinionul nostru acolo unde dăm în track nu există nicio potecă, nimic. Coco o ia înainte la vale și ajunge deasupra izvoarelor Șușiței, unde întâlnește un drum, ce urcă spre pas, dar dacă am ieși spre pas nu am mai avea timp fizic să ducem tura la bun sfârșit. Coco se pierde de grup, dar îi explicăm telefonic în ce direcție să o ia și îl regăsim mai târziu. Traversăm pe o zonă de doborâtură zona fără potecă, cred că și băieții lui SIlviu au făcut push bike pe aici. Prindem poteca și în scurt timp ieșim la lumină, pe un forestier pietruit ce merge în direcția Soveja, unde luăm și pauza de masă.

Cam asta a fost partea de aventură a turei, ”- Bravo domnule Munteanu, iar ai demonstrat că nu ești tâmpit”, vorba profesorului meu de matematică. Ne-am confruntat și cu partea mai dură a muntelui dar toată lumea s-a comportat excelent și am ieșit cu bine la liman, deși a durat cam mult. De aici tura a devenit un exercițiu de admirație. Am găsit ceea ce am căutat, beția culorilor toamnei, combinația complexă de arbori mesteacăn-fag-arțar-stejar aducând bucurie în sufletele celor 20 de participanți.

Am organizat și un moment deosebit, în care persoanele care au dorit au donat o sumă de bani cu care a fost sprijinită o familie săracă cu copii, așa cum scrisesem în ultimul rând al mesajului inițial al turei. Mulțumesc tuturor celor care au făcut-o, din când în când mai trebuie să și dai ca să primești!

Am ajuns cu toții cu bine la final, folosind frontalele doar vreo 10 minute. A fost o tură în care am cam tras de oameni, din cele 8 ore și 40 de minute ale turei mergându-se efectiv 6 ore și 20 minute. Distanța parcursă a fost de aproape 20 kilometri. Felicitări tuturor pentru că am reușit să ducem la capăt o tură deosebită. Mulțumesc echipei organizatorice.

Toamna prin drumul taberei

În loc de încheiere:

Despre puterea de a da:
Cu toții avem puterea de a da însă individualismul societății moderne ne-a făcut să ne înghesuim în carapacea propriilor scopuri și interese. A oferi, atunci când poți, atunci când ai primit la rândul tău destul, este o necesitate. Este un mod în care îți poți exprima recunoștința față de Creator. Este singurul mod prin care poți dărui din lumina ta și celor din jur pentru a vedea calea.

–

–

–

–––––––––––––––––––––––––––––-

Foto: Doina Popa, Dan Popa, Constantin Ceapchi, Cristi Iosifescu

Text: Eduard Munteanu