„Cel mai frumos lucru pe care il putem experimenta in viata este misteriosul. El este sursa tuturor formelor adevarate de arta si stiinta. Cel caruia emotia ii este straina, cel care nu mai poate sa se opreasca sa se minuneze, sa stea mut de uimire cuprins de veneratie, acela este ca si mort – ochii lui sunt inchisi” – Albert Einstein
Tot mai des in viata politica, in mass-media si in societatea moderna in general apar diverse personaje care se lauda cu ceea ce au gandit sau produs peste noapte, cu „geniul” creatiei lor . “Acesta este minunatul meu ou, astazi l-am facut, veniti si va minunati!” – e fraza pe care o auzi aproape zilnic bubuind din difuzoare la emisiunile de stiri, politica sau talk-showuri.
Rareori ai sa vezi asta insa la un om de munte. Omul de munte stie, din experienta, ca pentru a reusi in intreprinderea sa este necesara o atenta planificare. Daca nu ai studiat anterior traseul, ai sanse bune sa te ratacesti. Daca nu ai luat suficienta apa cu tine, ai sanse bune sa suferi de sete. Daca nu esti echipat de vreme rea, s-ar putea sa ajungi repede ud pana la piele. Daca nu iti dramuiesti cu cap greutatea ce o iei cu tine in rucsac sau ritmul de mers, s-ar putea sa ramai repede fara energia necesara pentru a termina traseul. Omul de munte stie ca reteta de succes a unei ture consta in pregatirea minutioasa a amestecului de elemente ce participa la indeplinirea ei.
Recunosc ca mie nu imi place acest cotcodacit zgomotos care se aude tot mai des pe posturi, cel mai adesea un cotcodacit al superficialitatii si non-valorii, si cred ca si unii dintre dumneavoastra impartasiti aceasta opinie. Iar singurul mod de a reduce acest bazait deranjant, acest proces de „curcizare” a natiunii, este ca de fiecare data cand vedeti pe cineva care tocmai isi lauda maiestuos in public oul, sa aveti taria de caracter sa spuneti: „Hai lasa vrajeala, acesta este doar un ou!”
Dar sa revenim la minunatul Retezat si la eroii nostri pierduti de ceva timp pe malul lacului Bucura.
3. The sense of wonder
„Este un lucru sanatos si necesar in acelasi timp sa ne intoarcem catre natura, si, in contemplarea frumusetilor ei sa descoperim sentimentul de uimire si smerenia” – Rachel Carson, The Sense of Wonder
Ziua 3: Lacul Bucura –Lacul Ana – Saua Judele – Varful Judele – Varful Sesele Mari (PR)– Varful Sesele Mici -Taul Negru – Lacul Gemenele – Lacul Stirbu – Poarta Bucurei (nemarcat) – Taul Portii – Lacul Bucura (BG) – 9 ore
Retezatul ne intampina cu o noua dimineata suberba, ce ne imbie la aventura. Incepem urcusul de pe malul stang al lacului, marcajul ce il vom urmari pe prima parte a traseului va fi punctul rosu. Dupa un scurt urcus, admiram de sus un alt lac minunat, sora mai mica a Bucurei, lacul Ana:
In zarea albastra apare profilul celui mai inalt pisc pentru ziua de astazi, impunatorul Judele:
Azi, ca si cea de ieri, poteca este o calatorie de la un ochi de margean la altul, vizitand pe rand surorile mai mici ale Bucurei: Viorica si Florica
Mai urcam putin si privirile ne sunt bucurate de mai multe surasuri de fete frumoase: Ana, Lia, Viorica, Florica
Inca putin si suntem pe malurile unui tau prins parca cu fire invizibile intre versantii Judelui si Slaveiului, care poarta un nume numai potrivit: Taul Agatat
In Saua Judelui oprim sa ne regrupam si sa admiram minunatele perspective ce ni se deschid privirilor. Un trio fantastic: Retezat – Judele –Bucura
In timp ce eu, Sorin si Cristi ne odihnim, George trage o „fuga” pana pe varful Judele, sa mai „fure” cateva imagini, si se intoarce cu tolba plina: Retezatul e o uriasa bijuterie, cu mii de safire inclestate in piatra, stralucind in lumina diminetii:
Putem cuprinde dintr-o singura privire nu mai putin de sase lacuri: Taul Portii, Bucura, Florica, Viorica, Ana, Lia, iar in planul secund orizontul este ocupat de trioul de forta Peleaga-Papusa-Custura. Este o lume minunata!
Pe partea cealalta a muntelui, un lac in forma de inima intoarsa pe dos, Taul Stirbu, ne zambeste si el:
Spre stanga admiram abruptul prapastios si tare al Slaveiului, la poalele caruia se ascunde alt mic lac – Lacul Judele:
Pornim urmarind curba de nivel peste Muntele Sesele Mari. In fata ochilor ni se desfasoara spectacolul maiestuos oferit de fratele mai mare al Retezatului, Godeanul
Inca putin si ajungem deasupra celui mai adanc lac glaciar din Romania, Zanoaga Mare. Cu cei 29 de metri de adancime maxima si forma sa aproape circulara, lacul este o dovada vie a glaciatiunilor cuaternare. Si o mica intrebare pentru cunoscatori : cum se numeste varful situat in ultimul plan in centrul imaginii?
De aici parasim poteca si urcam din greu, sarind din piatra in piatra catre varful Sesele Mici. Muntele asta este incredibil. Dupa ce cu cateva minute inainte cu greu imi dezlipisem privirile de oglinda magica a Zanoagei, parca de nicaieri in fata mea a rasarit un lac de o limpezime incredibila in care se reflecta muntele si norii, si care, in mod neasteptat are forma tarii noastre. E o Romanie limpede, pura si frumoasa, de aceea mi-am permis sa ii dau un nume: Lacul „Romania Mea”
De aici, cu acordul unei persoane sus-puse, am patruns intr-o lume de o salbaticie si frumusete aparte – Rezervatia Stiintifica Gemenele – Taul Negru.
Stop. Am scris deja suficiente cuvinte. Trebuie ca macar pentru momentul asta sa ma opresc din cuvintele si etichetele cu care noi oamenii in general aranjam si ordonam lumea. Trebuie sa las ca macar ca pret de cateva clipe doar Retezatul sa ne arate cate ceva din taina si magia sa. Enjoy the silence:
Am revenit :). Dupa un urcus abrupt, si o mica repriza de ploaie pe malul Lacului Stirbu, ajungem in Poarta Bucurei, si in acelasi timp in traseul marcat banda galbena. De aici urmeaza o coborare linistita pe langa Taul Portii, inapoi spre casa noastra din Retezat, tabara de corturi de pe malul Bucurei. E liniste, pace si bucurie in sufletele noastre de eterni ratacitori. Incet, o noapte cu mii de stele ne poarta catre lumea viselor.
4. Un final Retezat
Ziua 4: Lacul Bucura – Curmatura Bucurei – Varful Bucura I – Varful Retezat (BR) – Saua Lolaia (BG) – Valea Stevia – Rausor (BR+CA) – 6 ore
„Cei care contempla frumusetea pamantului vor gasi mereu resurse de putere, care va dainui toata viata. Este ceva ce vindeca permanent in ciclurile naturii – siguranta ca rasaritul vine dupa noapte si primavara dupa iarna” – Rachel Carson, The Sense of Wonder
Buna dimineata Retezat! E ultima zi, a noua a expeditiei noastre, si cu tristete ca parasim aceste locuri minunate, trecem la operatiunea de strangere a taberei.
Dar, asa cum spune englezul „It isn’t over until the fat lady sings”, sa pornim la drum in ultima zi a calatoriei noastre, urmand sa urcam pe alte doua varfuri impozante, Bucura si Retezat, sa traversam prapastioasa culme a Lolaiei inainte de a ne intoarce la Rausor. Pentru astazi vom fi doar trei calatori, intrucat Cristi, fascinat de magia Retezatului, a hotarat sa mai ramana cateva zile pe malul Bucurei.
Iata ca urcam inapoi in Curmatura Bucurei, pornind pe marcajul banda rosie spre varful Bucura I. De pe Varful Bucura, admiram in vale Lacul Stanisoara:
Dupa o scurta coborire in Saua Retezatului, unde o capra neagra se ascunde in goana din fata privirilor noastre, pornim urcusul spre varful emblema al acestui munte, Varful Retezat. Tragem tare cu rucsacii in spate, si in jumatate de ora savuram bucuria cuceririi Retezatului:
George pe varful Retezat
De aici de sus Lacul Stevia pare atat de mic:
In dreapta se profileaza abrupta si pietroasa culme a Lolaiei, ultimul obstacol important al zilei de astazi:
Incepem coborarea din piatra in piatra, cu cateva pasaje mai aspre, spre Saua Lolaia. Dupa o coborare de aproape 500 de metri diferenta de nivel, admiram din nou Retezatul, de aceasta data de jos in sus: E Mare!
Urmeaza o noua repriza de coborire pe frumoasa vale Stevia, si apoi o inca o portiune prin padure, si, dupa aproape sase ore suntem din nou in punctul de unde a inceput aventura noastra, cu patru zile in urma, la stalpul indicator si placuta informativa care ne anunta ca intram pe traseul tematic „Traseul curiosilor”, si intrebarea tematica „Stiti cate se pot vedea intr-o padure de molid?”
Noi am fost suficient de curiosi sa vedem cat mai mult din acest munte, sa ii parcurgem cararile, sa ii „sorbim” frumusetile, sa vedem ce se poate vedea intr-o padure de molid, precum si mai departe, spre inaltimile pietroase ale varfurilor si sclipirile tainice ale lacurilor si raurilor. Sper ca si dumneavoastra ati fost suficient de curiosi sa cititi pana la capat acest jurnal, si sper, ca macar pret de cateva clipe, sa fi simtit macar o farama din minunea acestui munte.
In loc de incheiere, va las sa ascultati melodia ce m-a inspirat in scrierea acestui jurnal, melodia celui ce a fost singurul si unicul rege al rock and roll-ului, Elvis Presley:
„And when You smile the world is brighter,
You touch my hand and i’m a king,
Your kiss to me is worth a fortune
Your love for me is everything
I guess i’ll never know the reason why
You love me as you do
That’s the wonder
The wonder of You”
Carari cu soare, oameni buni! Si nu uitati ca macar din cand in cand sa va lasati uimiti!
Foto: George Isac