„Cel mai frumos lucru pe care il putem experimenta in viata este misteriosul. El este sursa tuturor formelor adevarate de arta si stiinta. Cel caruia emotia ii este straina, cel care nu mai poate sa se opreasca sa se minuneze, sa stea mut de uimire cuprins de veneratie, acela este ca si mort – ochii lui sunt inchisi” – Albert Einstein
Tot mai des in viata politica, in mass-media si in societatea moderna in general apar diverse personaje care se lauda cu ceea ce au gandit sau produs peste noapte, cu „geniul” creatiei lor . “Acesta este minunatul meu ou, astazi l-am facut, veniti si va minunati!” – e fraza pe care o auzi aproape zilnic bubuind din difuzoare la emisiunile de stiri, politica sau talk-showuri.
Rareori ai sa vezi asta insa la un om de munte. Omul de munte stie, din experienta, ca pentru a reusi in intreprinderea sa este necesara o atenta planificare. Daca nu ai studiat anterior traseul, ai sanse bune sa te ratacesti. Daca nu ai luat suficienta apa cu tine, ai sanse bune sa suferi de sete. Daca nu esti echipat de vreme rea, s-ar putea sa ajungi repede ud pana la piele. Daca nu iti dramuiesti cu cap greutatea ce o iei cu tine in rucsac sau ritmul de mers, s-ar putea sa ramai repede fara energia necesara pentru a termina traseul. Omul de munte stie ca reteta de succes a unei ture consta in pregatirea minutioasa a amestecului de elemente ce participa la indeplinirea ei.
Recunosc ca mie nu imi place acest cotcodacit zgomotos care se aude tot mai des pe posturi, cel mai adesea un cotcodacit al superficialitatii si non-valorii, si cred ca si unii dintre dumneavoastra impartasiti aceasta opinie. Iar singurul mod de a reduce acest bazait deranjant, acest proces de „curcizare” a natiunii, este ca de fiecare data cand vedeti pe cineva care tocmai isi lauda maiestuos in public oul, sa aveti taria de caracter sa spuneti: „Hai lasa vrajeala, acesta este doar un ou!”
Dar sa revenim la minunatul Retezat si la eroii nostri pierduti de ceva timp pe malul lacului Bucura.
3. The sense of wonder
„Este un lucru sanatos si necesar in acelasi timp sa ne intoarcem catre natura, si, in contemplarea frumusetilor ei sa descoperim sentimentul de uimire si smerenia” – Rachel Carson, The Sense of Wonder
Ziua 3: Lacul Bucura –Lacul Ana – Saua Judele – Varful Judele – Varful Sesele Mari (PR)– Varful Sesele Mici -Taul Negru – Lacul Gemenele – Lacul Stirbu – Poarta Bucurei (nemarcat) – Taul Portii – Lacul Bucura (BG) – 9 ore
Retezatul ne intampina cu o noua dimineata suberba, ce ne imbie la aventura. Incepem urcusul de pe malul stang al lacului, marcajul ce il vom urmari pe prima parte a traseului va fi punctul rosu. Dupa un scurt urcus, admiram de sus un alt lac minunat, sora mai mica a Bucurei, lacul Ana:
In zarea albastra apare profilul celui mai inalt pisc pentru ziua de astazi, impunatorul Judele:
Azi, ca si cea de ieri, poteca este o calatorie de la un ochi de margean la altul, vizitand pe rand surorile mai mici ale Bucurei: Viorica si Florica
Mai urcam putin si privirile ne sunt bucurate de mai multe surasuri de fete frumoase: Ana, Lia, Viorica, Florica
Inca putin si suntem pe malurile unui tau prins parca cu fire invizibile intre versantii Judelui si Slaveiului, care poarta un nume numai potrivit: Taul Agatat
In Saua Judelui oprim sa ne regrupam si sa admiram minunatele perspective ce ni se deschid privirilor. Un trio fantastic: Retezat – Judele –Bucura
In timp ce eu, Sorin si Cristi ne odihnim, George trage o „fuga” pana pe varful Judele, sa mai „fure” cateva imagini, si se intoarce cu tolba plina: Retezatul e o uriasa bijuterie, cu mii de safire inclestate in piatra, stralucind in lumina diminetii:
Putem cuprinde dintr-o singura privire nu mai putin de sase lacuri: Taul Portii, Bucura, Florica, Viorica, Ana, Lia, iar in planul secund orizontul este ocupat de trioul de forta Peleaga-Papusa-Custura. Este o lume minunata!
Pe partea cealalta a muntelui, un lac in forma de inima intoarsa pe dos, Taul Stirbu, ne zambeste si el:
Spre stanga admiram abruptul prapastios si tare al Slaveiului, la poalele caruia se ascunde alt mic lac – Lacul Judele:
Pornim urmarind curba de nivel peste Muntele Sesele Mari. In fata ochilor ni se desfasoara spectacolul maiestuos oferit de fratele mai mare al Retezatului, Godeanul
Inca putin si ajungem deasupra celui mai adanc lac glaciar din Romania, Zanoaga Mare. Cu cei 29 de metri de adancime maxima si forma sa aproape circulara, lacul este o dovada vie a glaciatiunilor cuaternare. Si o mica intrebare pentru cunoscatori : cum se numeste varful situat in ultimul plan in centrul imaginii?
De aici parasim poteca si urcam din greu, sarind din piatra in piatra catre varful Sesele Mici. Muntele asta este incredibil. Dupa ce cu cateva minute inainte cu greu imi dezlipisem privirile de oglinda magica a Zanoagei, parca de nicaieri in fata mea a rasarit un lac de o limpezime incredibila in care se reflecta muntele si norii, si care, in mod neasteptat are forma tarii noastre. E o Romanie limpede, pura si frumoasa, de aceea mi-am permis sa ii dau un nume: Lacul „Romania Mea”
De aici, cu acordul unei persoane sus-puse, am patruns intr-o lume de o salbaticie si frumusete aparte – Rezervatia Stiintifica Gemenele – Taul Negru.
Stop. Am scris deja suficiente cuvinte. Trebuie ca macar pentru momentul asta sa ma opresc din cuvintele si etichetele cu care noi oamenii in general aranjam si ordonam lumea. Trebuie sa las ca macar ca pret de cateva clipe doar Retezatul sa ne arate cate ceva din taina si magia sa. Enjoy the silence:
Am revenit :). Dupa un urcus abrupt, si o mica repriza de ploaie pe malul Lacului Stirbu, ajungem in Poarta Bucurei, si in acelasi timp in traseul marcat banda galbena. De aici urmeaza o coborare linistita pe langa Taul Portii, inapoi spre casa noastra din Retezat, tabara de corturi de pe malul Bucurei. E liniste, pace si bucurie in sufletele noastre de eterni ratacitori. Incet, o noapte cu mii de stele ne poarta catre lumea viselor.
4. Un final Retezat
Ziua 4: Lacul Bucura – Curmatura Bucurei – Varful Bucura I – Varful Retezat (BR) – Saua Lolaia (BG) – Valea Stevia – Rausor (BR+CA) – 6 ore
„Cei care contempla frumusetea pamantului vor gasi mereu resurse de putere, care va dainui toata viata. Este ceva ce vindeca permanent in ciclurile naturii – siguranta ca rasaritul vine dupa noapte si primavara dupa iarna” – Rachel Carson, The Sense of Wonder
Buna dimineata Retezat! E ultima zi, a noua a expeditiei noastre, si cu tristete ca parasim aceste locuri minunate, trecem la operatiunea de strangere a taberei.
Dar, asa cum spune englezul „It isn’t over until the fat lady sings”, sa pornim la drum in ultima zi a calatoriei noastre, urmand sa urcam pe alte doua varfuri impozante, Bucura si Retezat, sa traversam prapastioasa culme a Lolaiei inainte de a ne intoarce la Rausor. Pentru astazi vom fi doar trei calatori, intrucat Cristi, fascinat de magia Retezatului, a hotarat sa mai ramana cateva zile pe malul Bucurei.
Iata ca urcam inapoi in Curmatura Bucurei, pornind pe marcajul banda rosie spre varful Bucura I. De pe Varful Bucura, admiram in vale Lacul Stanisoara:
Dupa o scurta coborire in Saua Retezatului, unde o capra neagra se ascunde in goana din fata privirilor noastre, pornim urcusul spre varful emblema al acestui munte, Varful Retezat. Tragem tare cu rucsacii in spate, si in jumatate de ora savuram bucuria cuceririi Retezatului:
George pe varful Retezat
De aici de sus Lacul Stevia pare atat de mic:
In dreapta se profileaza abrupta si pietroasa culme a Lolaiei, ultimul obstacol important al zilei de astazi:
Incepem coborarea din piatra in piatra, cu cateva pasaje mai aspre, spre Saua Lolaia. Dupa o coborare de aproape 500 de metri diferenta de nivel, admiram din nou Retezatul, de aceasta data de jos in sus: E Mare!
Urmeaza o noua repriza de coborire pe frumoasa vale Stevia, si apoi o inca o portiune prin padure, si, dupa aproape sase ore suntem din nou in punctul de unde a inceput aventura noastra, cu patru zile in urma, la stalpul indicator si placuta informativa care ne anunta ca intram pe traseul tematic „Traseul curiosilor”, si intrebarea tematica „Stiti cate se pot vedea intr-o padure de molid?”
Noi am fost suficient de curiosi sa vedem cat mai mult din acest munte, sa ii parcurgem cararile, sa ii „sorbim” frumusetile, sa vedem ce se poate vedea intr-o padure de molid, precum si mai departe, spre inaltimile pietroase ale varfurilor si sclipirile tainice ale lacurilor si raurilor. Sper ca si dumneavoastra ati fost suficient de curiosi sa cititi pana la capat acest jurnal, si sper, ca macar pret de cateva clipe, sa fi simtit macar o farama din minunea acestui munte.
In loc de incheiere, va las sa ascultati melodia ce m-a inspirat in scrierea acestui jurnal, melodia celui ce a fost singurul si unicul rege al rock and roll-ului, Elvis Presley:
„And when You smile the world is brighter,
You touch my hand and i’m a king,
Your kiss to me is worth a fortune
Your love for me is everything
I guess i’ll never know the reason why
You love me as you do
That’s the wonder
The wonder of You”
Carari cu soare, oameni buni! Si nu uitati ca macar din cand in cand sa va lasati uimiti!
Foto: George Isac
Bravo Edi! Mulțumim și pentru partea a doua a povestirii turei din Retezat, iar am citit pe nerăsuflate amintindu-mi cu încântare de clipele magice trăite astă-vară.
Stiam ca va iesi minunat si acest jurnal.La frumusetile cunoscute ,sau mai putin cunoscute,bucuria pe care am trait-o atunci este amplificata acum,la revederea acestora, si chiar ca ma gindesc la o tura de iarna in Retezat.Sau din nou vara.Sint destule trasee si de catarare,nu prea grele,dar si parcurgerea unor noi trasee,facind legatura cu alte zone.Ramine o provocare.Sa ne intoarcem,, la natura cu uimire si smerenie ,,bucurindu-ne in liniste si tacere.Felicitari.
Felicitari Edy pentru acest jurnal, ce pentru mine reprezinta o invitatie in Retezat!
Bravo maestre pentru jurnal!
Fiind pe poteca spre Varful Retezat am comentat cu Nicusor,nu fara invidie(eu),incursiunea voastra in Rezervatia Gemenele. Trebuie sa spun ca urcarea pe Varful Judele dimpreuna cu doamna Eugenia,cu Florin si cu Mitel mi-a placut mult dar n-am avut(eu) acelasi spirit de observatie cu privire la lacurile de dedesubt.
As dori sa revin in Retezat dorinta intarita si de acest jurnal.
Edi, te uiti prea mult la TV!
Care e difernta intre cele doua fete ale Retezatului (cea ascunsa si cea vizitabila)?
Mi-au placut versurile din final, desi nu sunt sigura ca le interpretez in acelasi sens ca tine.
Felicitari pentru tura reusita!
Minunata povestire si multumiri pentru pasiunea cu care ne incanti cu aceste scrieri!
Carari cu soare!
A fost o mare placere sa citesc acest jurnal, scris cu multa pasiune. Am calatorit cu voi pe acest tinut „al pietrei si al lacurilor”. Multumim!
Minunat jurnal! Ce amintiri frumoase! Mi-e dor şi mie de călătorii îndepărtate urcând poteci de munte şi admirând perspectivele din jur.
@all: Va multumesc, faptul ca ceea ce scriu aduce bucurie ma determina sa o fac si in continuare. Desi cei ce apreciaza ceea ce scriu sunt putini, ei sunt oameni de valoare si asta conteaza foarte mult pentru mine
@Cristi Vidrascu, George: Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru faptul ca ati fost coechipieri de nadejde si de aceasta data
@Hana: fata ascunsa a Retezatului este surprinzatoare, din punct de vedere al vegetatiei indeosebi. Padurea, salbatica si amestecata, care urca pana la inaltimi mari, iarba verde crescuta foarte mare, creeaza o atmosfera speciala.
@Catalin Florescu: sper sa facem impreuna in vara traversarea Cernei – Godeanu – Retezat, un vis mai vechi de-al meu
Edi, ca de obicei, ai scris un jurnal fain. Felicitari.
In el ai pus o intrebare ” pentru cunoscatori „. Si vreau sa risc un raspuns: dupa, vorba, dupa port, virful respectiv pare a fi Gugu din Muntii Godeanu. Nu sunt 100% sigur.
Multumesc Bogdan, raspunsul la intrebare este cel corect, felicitari!
Bravo Muntene! M-am bucurat cand am citit, dar m-as fi bucurat mai tare dac-as fi haladuit. Mai ales ca am fost ata de aproape :).
Vad dl. Florescu a luat-o ca pe o invitatie si asa am s-o consider si eu. Speranta moare ultima!
Felicitari inca o data pt cele scrise si..nescrise!
Frumoase cuvinte, faine imagini. Trebuie sa vad si eu ce-ati fotografiat voi de pe Judele. E clar ca ture de Retezat se vor mai face, avem ceva „treaba” pe acolo…Felicitari pentru tura si jurnal!
Multumim Edi.
Multumesc Robert, amirale, asa cum am mai scris, sper sa ajung si anul acesta prin Retezat, ca parte a unui traseu complex, ce va implica o traversare Tarcu – Godeanu – Retezat (sau Cernei – Godeanu – Retezat). Mi-ar face mare placere sa mergem impreuna