La începutul fiecărui an întocmesc un plan de drumeție, în care îmi notez locurile și traseele montane unde vreau să merg. De cele mai multe ori nu reușesc să respect planul, dar ma consolez aducându-mi aminte de cuvintele unui bun prieten: „Dacă pleci de-acasă s-ar putea să ajungi unde ți-ai propus, dar dacă nu pleci de acasă, sigur nu vei ajunge!”.
Astfel, prin nenumăratele năzuințe montane am strecurat și participarea la maratoanele montane Ecomarathon, Marathon7500 si MPC. Și chiar am reușit să particip și să mă bucur de frumusețea și ineditul fiecărei alergări.
Motivul este cunoscut multor iubitori de munte: timpul liber este limitat, deci scump și prin urmare prefer o zi plină în care să-mi petrec orele cât mai intens pe munte. Nu vă imaginați că alerg cine știe ce, însă sunt și zile în care rup câțiva kilometri pe faleza Dunării gălățene.
Astfel pe 11 Mai am participat pentru prima dată la Ecomarathon-ul de la Moeciu de Sus, organizat impecabil de cele două surori deosebite, Cornelia si Silvia David, ce au reușit să pună această întrecere pe primul loc în România în privința organizării, al numărului de participanți și al spiritului maratonist. Trifoiul format din cele trei bucle crează un traseu atrăgător, numai bun pentru cei ce doresc să participe pentru prima dată la un maraton montan. Aici am cunoscut și alți gălățeni inimoși: Flori, Nicoleta, Viorel.
A urmat Marathonul7500 din Bucegi (categoria hobby) în data de 20 iulie, având următoarele caracteristici: 45 de km și 3200m diferență pozitivă de nivel. Inedit este faptul că se aleargă în echipă alături de un coechipier, iar distanța maximă dintre coechipieri trebuie să fie de 50 m pe toată durata întrecerii. Spiritul de echipă și prietenia sunt în pole-position. Am participat și în 2012 alături de Ștefan Bako, echipa purtând numele Asociației MECANTURIST. Acum am reușit să terminăm într-un timp mult mai bun decât în anul precedent: fix în 11 ore. Oare a contat faptul că am avut cu noi o galerie de peste 15 mecanturiști cam galăgioși?
Și a sosit ziua Maratonului Pietrei Craiului, inițial era pe 5 octombrie dar s-a amînat din cauza zăpezii pe 2 noiembrie. Fiind un munte deseori ocolit de mine, prin intermediul acestui maraton am descoperit locuri și peisajele splendide ale Pietrei Craiului. Alergând cu mare plăcere, timpul obținut a fost cu puțin peste 7 ore.
Participând la aceste compeții am regăsit noțiunea de competiție dusă chiar și cu propriul psihic, am conștientizat că este nevoie de multă muncă pentru a avea rezultate bune, am învățat cum să găsesc resurse și energie pentru a rămâne motivat, mi-am făcut prieteni noi și mi-am dat seama că întotdeauna este loc și de mai bine.
Deja mi-e dor de coborârea de pe valea Cerbului, de Bucșoiul ascuns, de urcarea până la refugiul Diana și de buclele pline de culoare ale Ecomarathonului.