Anul 2010, ziua 6 a lunii a 11-a

Traseu:

Sâmbătă 6 Noimbrie 2010: Moeciu de Sus – Poiana Guţanu – Şaua Bătrâna (TR) – Şaua Strunga (BR) – Valea Bângăleasa – Moeciu de Sus (CR)

Participanţi:

Adriana, Lucian, Gigi (gigicepoiu), Cristi, Edi (edo), Marin (baltarel) şi Alex (alex_sandrin)

Tânjeam vara după câte un sfârşit de săptămână curat, fără ploaie, doar cu mult soare, să îmi doresc pe cer câţiva nori să văd, atât nu mai mult. Acestea în mare parte au rămas doar gânduri de vară ce invidiază acum toamna caldă aşternută peste cele înconjurătoare.

Călător prin viaţa cotidiană, molcomă şi ucigătoare a timpului pierdut, îmi arunc gândurile în căutarea clipelor de neuitat oferite de prezentul moment al unui sfârşit de toamnă liniştită, umplând poate goluri din inimă sau ademenindu-mi mintea către bucuriile simple.

Ne-am deplasat pentru acest sfârşit de săptămână spre Moeciu de Sus, la poalele munţilor Bucegi. Am avut parte de echipă puternică, 7 la număr, doar gaşcă cu buletin de Galaţi.

Am lăsat în prim moment maşinile în centrul satului, în apropierea primului marcaj ce porneşte, din dreptul trecerii peste un pod al drumului principal ce traversează satul.

Realizăm în scurt moment că până la intrarea în pădure mai aveam destul de mers pe poteca de asfalt, astfel Edi şi Gigi revin la maşini după care ne recuperează din drum şi continuăm până ce asfaltul se termină, în apropierea hotelului Mistral.

De aici menţinem drumul forestier prin pădure pe Valea Bângăleasa, observând din loc în loc brazi falnici doborâţi în spiritul dezvoltării continue a civilizaţiei umane.

3 pui de căţei frumoşi şi durdulii ne aţâţă drumul cu glasul lor căutând să acopere sabia cu lama zimţată numită drujbă. Îi alintăm puţin după care o întidem, ca nu cumva mama lor să ne capseze pantalonii.

În dreptul poieniţei ce ne iese în cale, ieşim la bifurcaţie cu traseul în cruce roşie ce duce spre cabana Padina prin Şaua Strunga. Noi urmăm spre stânga marcajul cu triunghi roşu, ce imediat trece peste un mic podeţ peste râu.

Urcăm o porţiune bună pieptiş după care ceva mai uşor, pe un covor auriu format din acele căzute ale zadei.

Ieşim în Poiana Guţanu, la intersecţie de marcaj cu bandă roşie ce vine din Bran, după o oră de mers de la intrarea în pădure.

Puşi la drum din Galaţi de la orele 4 ale dimineţii, stomacul îşi solicită tributul şi drept taxă de continuare a traseului ne cere de mâncare, aşa că punem să degustăm cele cărate în rucsac cu poftă mare privind spre orizonturile deschise ochilor noştri.

Urmează un urcuş domol înaintând agale către pereţii vestici ai Bucegiului lăsând în urma noastră o clădire părăsită avănd căptuşite intrările cu gratii. Drumul este bine marcat prin stâlpi ce îi întâlneşti atunci când ai nevoie de ei, păcat totuşi că nu ştim să păstrăm şi ne arătăm puterea braţelor noastre prin ruperea tăbliţelor.

De la stâpul indicator din marginea pădurii, ne despărţim de traseul cu bandă roşie ce face spre dreapta prin Şaua Strunga către Cabana Padina şi având în spate privire către munţii Leaota, urmăm direcţia spre stânga, către Şaua Bătrâna urmând în continuare marcajul nostru cu triunghi roşu.

Curând ajungem în dreptul unui bolovan imens, marcat în exces de jur împrejurul lui cu punct albastru, iar triunghiul nostru în roşu este aşa mare vopsit că l-ar putea vedea şi cel de pe creasta Craiului. Alt marcaj cu punct albastru în altă parte nu am mai văzut. Pesemne că traseul acestui indicator este de a te învârti în jurul acelui bolovan şi era aşa bine marcat ca nu cumva să te rătăceşti de urmăreşti traseul cu punct albastru. 🙂

Continuăm în urcuş de-alungul unui pârâiaş din care în partea superioară ne alimentăm bidoanele cu apă.

Cerul este senin, soarele râde la noi iar ochii noştri se bucură de tot ce putem observa. Aruncăm priviri în depărtare spre Piatra Craiului, Iezer Păpuşa ori mai în stânga noastră spre Leaota.

Ne deplasăm prin jnepenişul mai înalt ca noi după care urcăm pe grohotiş.

Urcuşul este mai anevoios, semn că suntem în linie dreaptă spre urcarea către Şaua Bătrâna, având în dreapta noastră abruptul stâncos al muntelui Bătrâna.

Stâlpii de marcaj ne indică noua potecă de urcat partea superioară printre stânci, o potecă ce uşurează urcuşul faţă de poteca veche existentă. Oricum nu am pierdut ocazia de a lenevi puţin.

Trecem pe lângă un grup de 5 doamne şi un bărbat. Văzând grupul nostru ce era tocmai invers faţă de al lor, adică cu doar o doamnă, una din acele femei, râzând spuse în limba engleză:

“- I hope these mens to be Mormons, and not like womens! (Sper ca aceşti bărbaţi să fie mormoni şi să nu le placă femeile) 🙂

Ehhh dacă erau de anii mei, cred că eu şi Lucian ne-am fi simţit deodată piciorele obosite numai să stăm prin preajma lor şi săăă… 🙂

Astfel, am continuat şi ultima porţiune de urcuş ieşind în dreptul refugiului Bătrâna din Şaua Bătrâna.

Din Poiana Guţanu, de la intersecţia cu marcajul bandă roşie şi până aici am făcut cam 3 ore.

Ţinem traseul de creastă cu bandă roşie către Şaua Strunga iar la zece minute distanţă de refugiu ne despărţim de marcajul triunghi roşu ce duce spre stânga către Hotel Peştera.

Marinică mă face atent:

– Alex, uite se văd Babele!!!

– Da’ domnişoarele nu se văd?

– Măi or fi şi domnişoarele pe acolo în depărtare, dar pentru ele ar trebui tu să ai ochi nu eu.

Poteca de creastă este lină cu multe şerpuiri şi fără griji mari de prăpastie în stânga şi în dreapta cum ar fi spre exemplu în Crai ori Făgăraş. Lăsăm în urmă în dreapta noastră vârful Colţii Ţapului şi continuăm pe sub creastă, admirând Valea Horoabei.

Cine vine, cine se duce? Noi sau ei?

Suntem depăşiţi de un grup de motociclişti, poteca e largă, este loc pentru toţi.

Mă abat puţin de la potecă pe Culmea Strungii Mari ce se continuă până în Şaua Strunga pentru a putea surprinde mai bine marginea abruptă.

Într-o oră şi jumătate pornind din Şaua Bătrâna ajungem în Şaua Strunga la refugiu, un important punct de ramificaţie a traseelor turistice.

Punem să mâncăm, doar că nu am fost prea inspiraţi în locul ales spre a face acest lucru. Lumina astrului se retrăgea sub creasta muntelui şi noi suntem nevoiţi să punem repede hainele pe noi că imediat se şi făcu rece. Am înghiţit pe fugă şi am pornit coborârea pe marcajul în cruce roşie alături de cel marcat cu bandă roşie pe sub Strungile Mari.

Soarele se pregăteşte să tragă cortina şi ne oferă la plecarea lui ultimele raze de soare ce lovesc abruptul stâncos cu ale lui culori calde redate de o toamnă ce nu se lasă prea curând dusă de pe scena teatrului şi aşteaptă în continuare aplauzele noastre.

Partea de final a traseului ne-a găsit prin pădure prin Valea Bângăleasa cu direcţia Moeciu de Sus, pe traseul în cruce roşie ce se desparte de cel cu bandă roşie care duce spre Poiana Guţanu pe sub Colţii Ţapului şi muntele Grohotiş.

Sub lumina frontalelor mergem pe drumul forestier până ajungem la locul de pornire în traseu, în dreptul hotelului Mistral, finalizând întreaga drumeţie în aproximativ 8 ore

Chiar dacă acest jurnal este oarecum lipsit de poezie şi mai degrabă scris de cineva ce ar sta numai cu nasul prin cărţi despre ştiinţe exacte, trag nădejde că cele prezentate să fie un reper pentru cei ce doresc să ajungă prin aceste locuri, să se încânte de cele ce ar putea fi văzute iar pentru cei ce au vizitat deja împrejurimile, să reprezinte o confirmare a locurilor frumoase întâlnite lăsând imaginaţia să le învăluie gândurile cu metafore realizând pentru ei, poezia bucuriilor simple.

Vă mulţumesc pentru bunăvoinţa de a citi şi privi cele prezentate de mine.

Vă salut şi numai bine !