Moto: ,,Cât în cer şi-n jur e iarnă curtea cu poveşti nescrise peste noi zăpezi să cearnă.” George Ţărnea
Iarna doar cea trecut, în calendar!
Obiectiv: Drumeţie in munţi Dobrogei, zona de centru a Podişului Babadag
Traseul: Intrare din satul Atmagea, de pe DN 22D, urcare pe vârfurile Secaru şi Ţuguiata sau Atmagea (402m) si intoarcere pe sub Ţuguiata.
Traseu fară marcaj turistic, orientarea dupa marcaj silvic.
Participanţi: Echipă mixtă, gălăţeni şi brăileni, Andrei Raftopol, Alex (alex_sandrin). Eduard Muntean (Edo), fratele acestuia, Cristi si subsemnatul.
Din tura facută în zona Cârjelari, din depresiunea Aliorman, ne-am propus să mergem şi pe acea culme, dar cum timpul nu a permis, am amânat pentru altă dată şi acum am reuşit să mergem în zona aceasta.
Satul Atmagea, aşezare dobrogeană rustică
Lăsăm maşina lângă stadionul sătesc si pe lânga şcoala nouă si frumoasă ne indreptăm către vechea si inpunătoarea biserica din Atmagea, datează din 1861, fiind prima biserică germană din Dobrogea.
Bisericuţa satului, asemănătoare celor din Ardeal.
La 1848 a sosit în satul Atmagea un grup de colonişti germani, de confesiune evanghelică, sub conducerea lui Adam Kühn. Aceştia au dezvoltat aşezarea şi a purtat denumirea de Atmadscha, comunitatea germană devenind în scurt timp prosperă. În 1940 majoritatea coloniştilor au fost strămutaţi în ţara de origine.
Trecem peste pârul ce străbate satul si pe un drum ce duce catre pădure, ne orientam.
Turele in munţii Dobrogei incep intotdeauna pe câmpuri. Dominant acum, fiind lanurile cu grâu
Vremea este bună, un vânticel de primăvara ne învăluie, pană la intrarea in lizera păduri.
Aici surpriză, incă zăpada e prezentă, nu ne pune probleme la mers, ba chiar e foarte frumos, ne facem lejeri, luăm ceva indulcitor, cate o gură de apă şi ne avântâm pe un urcuş domol la inceput şi mai accentuat spre vârful Secaru.
De data aceasta se simte cum timpul este favorabil reveniri la viaţa a naturii, ziua ceva mai lungă, soarele mai dogoritor, lumina mai multă, numai buna pentru poze reuşite.
Primii vestitori ai primaverii au aparut din zapada
Şi muntele devine mai valoros sau devine ce este el: munte.
Ajungem pe vârful Secaru, perspectivă spre imprejurimi.
Localitatea Atmagea vazuta de pe vârful Secaru, în stânga vârful Consul inzăpezit
Poza de grup pe vârful Secaru
Mulţi kilometri de pădure pe creasta principală, unde este încă iarnă.
Suntem derutaţi, pierdem linia crestei de mai multe ori, drumeaguri laterale inşelatoare ne pun la incercare.
Iarna de basm in luna lui martie!
In zare se vede vârful Ţuguiata, pe care vrem să ajungem in această tură; este cam departe, poate ne ajunge timpul.
Ajungem in sfârşt pe vârful Ţuguiata, unde ne odihnim, luăm prânzul şi contemplăm imprejurimile.
Munţii impunători ce ne inconjoară.
Ne sfatuim asupra traseului ce-l vom urma de aici inainte. În spatele nostru se afla culmea care am parcurs-o tura trecută, spre spatele privitorului cu rucsacul roşu se alfă Dragalina
Poza de grup de pe varful Ţuguiata, de la dreapta, Andrei, Alex, Cristi, Marin si Eduard
Borna topografică şi momâia care marchează acest important reper geografic, suntem pe cel mai inalt punct din Dobrogea centrală.
Privim, contemplam si fotografiem
De sus, de pe muntele inzăpezit, vedem depresiunile deja verzi în bătaia razelor calde ale soarelui.
Amintire de pe crestele stincoase, greu mă las a parăsi aceste locuri fermecătoare
„Capră neagră dobrogeană” (de fapt o capră rătăcită de turmă şi care-şi face veacul printre poieni şi stinci)
La orizont distigem Munţii Măcinului şi vârfurile lor, la zeci de kilometri depărtare de noi. Ne chinuim să le identificăm in ceaţă.
Binemeritată odihna, ne-am atins ţinta pe ziua de azi. Vremea a ţinut iarăşi cu noi,greu ne lăsăm desprinşi de pe aceste locuri minunate. Soarele după-amiezi ne-a moleşit, ne vom continua drumul de intoarcere printr-o buclă ocolitoare şi spre culmea facută in tura trecută si de acolo pe firul văii vom coborî pâna la drumul de intrare, iniţial.
Din nou lungile drumuri pe câmp, asta-i Dobrogea. Grâul e frumos incolţit acum,aici e rodul pâini de toate zilele, dar nu se ştie ce secete ne aşteaptă spre vară. Nu-mi place această notă puţin pesimistă, dar asta e, la toamnă vom numara bobocii.
In bătaia luminii soarelui călduţ, închidem aceasta tură, o partidă aprigă de fotbal se desfăşoară pe stadionul sătesc, cu gândul la alte ture ne indreptăm către Brăila si apoi la Galaţi. Trecem din nou pe lânga bisericuţă
Astfel dupa circa 6 ore de mers si timpul alocat odihnei, mesei de prânz si pozelor ia sfârşit si aceasta tură.
Tuturor, cărări cu soare si Sărbatori fericite!
Mulțumesc nea Marin pentru jurnalul unei ture frumoase! Menționez că a fost prima tură pe care am făcut-o împreună cu Alex Grigoraș, Andrei Raftopol și Marin Baltă, tură pe care o consider prima tură mecanturistă!
Comments are closed.