La Galati dubla sarbatoare „Floriile” si „Festivalul scrumbiei Editia a VII-a”. Sun un amic, dimineata si aflu ca nu poate sa ma insoteasca in aceasta tura.
La trecerea cu bacul ma gasesc cu niste cunostinte care merg si ei in zona. Ne facem cunoscut planul, care arata cam asa: intrare din Luncavita via Horia si iesire la Garvan, traseul il strabat cu pisicuta avand patru piciare toroidale, hotaram sa ne continuam drumul. Trecem cu bacul de ora 8, intrucat pe cel de ora 7 l-am scapat.
De pe bac aruncam o privire spre oras, in departare fum de la Mital Steel.
Vreme superba, multa lume merge in Delta, la Latime, la manastirile din aceasta parte a tarii: Cocos, Saon, Celic Dere, Dinogetia, schitul de la Fantana de Leac si in alte destinatii.
Pe parcursul traseului, incep a face poze acestui vechi tinut balcanic, care dupa unii autori seamana izbitor de bine cu o zona din Grecia si anume tinutul Tesaliei. Incep din zona numita „La Latime”, amintesc aici de existenta unui pod de la care au ramas doar piloni de sustinere, de transeele si cazematele din zona, semne ramase in urma razboiului, langa balta sosea, langa sosea ruinele podului si ale unor cazemate, in fata ultima culme domoala a dealurilor Buceagului, unde se afla o cazemata si transee de legatura, punct de belvedere de jur-imprejur spre Macin, Braila, Dunare, Galati, si altele. Pe aici trecea candva Garla Latimea
Aproape de sosea, pe una din culmi se afla un monument dedicat memoriei ostasilor cazuti in luptele din aceasta zona
.
Pe partea opusa monumentului, la o distanta de circa 1 km, s-a ridicat schitul unei manastiri de maicute, aproape de garla pe partea NV a culmii ,,Dinogetia”
Aceste culmi nu demult erau golase. In decursul anilor au fost impadurite si iata rezultatul
Pe aceste culmi golase faceau antrenamente deltaplanoristii din Galati, efectuand salturi spre lacul Jijila
Din zona acestei balize am o amintire de la cutremurul din august 1986. Ne aflam mai multi colegi de club, urma ca a doua zi sa participam la un antrenament cu deltaplanul. In acea zi a fost caldura mare, seara se lasa peste noi, adie putin vantul, se vede licarul luminilor de peste tot, noaptea adanca cufunda imprejurimile, au inceput povestile, am luat si cate o gustarica, in zona se aflau bostanarii(harbuzarii), la lumina lanternei am cules cativa pepeni si, pe drumul de intoarcere, vantul ma izbeste in fata, s-au stins luminile, groasa patura de intuneric s-a asternut, incepe ploaia… Cum stancile erau ferbinti, se facuse o adevarata sauna, o suflare de spaima ma cuprinde, continui drumul, deodata apare un zgomot neobisnuit, era zgomotul produs de stanci la aparitia cutremurului. Nimeni nu a dormit in acea noapte. Toti ne gandeam ce o fi pe acasa, in oras. Era o liniste mormantala dupa cutremur. De la acea data nu am mai campat in zona.
Vizavi de acest loc se afla Cetatea romano-bizantina Dinogetia, sec.IV, situata pe o stanca numita popina Bisericutei, inconjurata de Garla Mare si Garla Latimea. Badea Vasile, fost paznic, ne trecea cu barca garla si ne ospata cu saramura de bibani (ghibani).
In departare se afla Vf.Vacareni, loc de unde incep Muntii Macin
Urmez drumul spre Luncavita, dar ma uit si in urma unde am lasat loc. Vacareni
Din apropierea Luncavitei, priveliste spre: varfurile Chetrosu si Dogaru
Culmea Pricopanului, fata N-E 
Popina fara nume spre lacul Crapina 
Padurea Chitau si Vf.Ciclaiasi 
Vf.Dogaru si Chiscatura Chitau 
Pe drumul spre Cetatuia – Padurea Fagilor – Nifon. In dreptul drumului, Vf.Chetrosu 
De aici incepea intrarea unuia din traseele spre Tutuiatu (BR), se mergea pe drum de tara pana la liziera padurii, marcajul nu mai exista. 
Locul La Cetatuie 
Aici se afla o livada de ciresi, acum mai sunt cateva trunchiuri de ciresi rupti de furtuni.
Drumul care urca pe langa copacii din fata, a fost inchis de propietarii acestor terenuri, drum ce ducea spre Chetrosu. Prin partea stanga se afla o poteca ce merge pe langa padure, intalneste un drum pe parcurs, se imparte in alte drumuri, unul merge paralel cu marginea padurii, altul iese in Valea Seaca si altul urca spre saua dintre Vf.Chetrosu si Vf.Capusa 
Stana pe o veche cariera 
Badea Neculai la „datorie”, intors la terenul stabunilor, fiind zi de sarbatoare, odihna bine meritata, are un suflet impacat, vorbeste cu placere de Chetrosu, adapost pentru ai lui, are o sora in locul „La Scapeti” 
O noua cariera nu departe!… 
Indicatoare noi langa casa Ocolului Silvic de langa Popasul turistic „Cetatuia” 
D-l Stan Neculai, om de nadejde la Popasul turistic. Drumul pe Valea Glontului este inchis circulatiei!…? 
Indicator la intersectie 
La dreapta, spre Vf.Tutuiatu prin Valea Seaca. La stanga, spre padurea Fagilor, Pasul Teilor 
Padurea Fagilor 
Drum nemarcat prin padurea Fagilor spre Ioanes
Un fel de chei 
De aici incepe rezervatia Padurea Fagilor
Minunata poiana la cumpana apelor-Pasul Teilor 
Marul de langa drum, sigur la toamna poame coapte va avea!…
Pod la iesire din Pasul Teilor
Poiana larga si frumoasa, pe drumul de legatura de la „fosta’’ cabana Mitrofan de pe Valea Curaturii, ce duce in Valea Racova, pe Dealul cu Drum la Greci.
Intrarea in poiana si pe acest drum, pe indicatoare nu sunt afisate npmic! Stuparul de la prisaca mi-a dat unele informatii, neconcludente insa…
Dupa putin timp, aceasta nuia vie ma determina sa fac iarasi popas. Este un balaur dobrogean (sarpele lui Esculap) dupa hibernare iesit la incalzire, are cira 1,2 m, fac cateva poze si un mic film pe care-l postez pe site
Zona unde am intalnit balaurul
Aproape de Nifon depresiunea cu acelasi nume
Frumusetile naturii sunt peste tot in aceasta zona, atat de proaspete, ca poeti ca Eminescu, Ion Pillat si altii, in viziunea lor, au stiut sa admire, sa descifreze in gandire adanca aspectele sale
Putin mai sus de intersectia cu drumul ce duce spre manastirea Cocos, pe drumul din stanga, se aunge in Drumul cu Deal si de aici spre Greci.
Intersectie „Taita-Curaturi”
Aproape de Nifon
Inapoi spre Nifon
Coada de Nifon
Loc de unde curge vin „Valea si vf. Vinului”
Aproape de Hamcearca
Valea Taitei spre Nifon
Spre Hamcearca si Vf.Crapcea.
Iarasi meri, pe langa drum, spre Balabancea.
Ajung la Lacul Horia, peisajul se schimba, foamea nu-mi da pace! Pe malul lacului, pescari, gratare incinse, ma duc cu gandul catre scrumbiile lasate acasa.
Depasec cu bine acest moment, precum si localitatea Horia, dar cum sa nu fac si o poza de pe aici. Hotarasc si, dupa iesirea in DN 22D, de la iesirea din Horia arunc o privire in urma.
dar si inainte:
Spre Mircea Voda, explotare miniera.
Spre Traian.
Si peste drum.
Depasesc Cerna (dupa cum observati toate denumirile au legaturi stranse, toate astea in cetatea numita „Dobrogea”. Amintesc aici de poetul Panait Stanciof – alias Panait Cerna si altii). Las pentru alta data aceasta zona.
Inainte spre pasul Priopcea.
Dupa pas cum sa scap asa ceva: Iacobdeal, gradina de flori si munte.
Brazda lata, adanca si ceva din munte
In aceasta locatie cu un peisaj minunat, fac un popas de masa si odihna dupa, si de unde fac iarasi ceva poze, spre Vf.Calcata si Tutuiatul, partea S-V,
Dealul Piatra Greci,
Vf.Priopcea, loc unde parapantistIi din Bucuresti se aflau la antrenament.
Schimb locatia si iata, ce si cum se vede, Calcata in stanga si Tutuiatul si Ghinaltu in dr. Valea Morsu la mijloc,
Valea Carabalu,
o mica panorama, in dreapta Calcata, Tutuiatul si ceva din Moroianu.
Apoi ceva spre Iacobdeal,
iarasi Priopcea
In centru, Dealul Greci si Valea Morsu in stanga.
Schimb din nou locatia, Culmea Pricopanului, varfurile Sulucu Mare, Piatra Raioasa si Vraju
Spre Greci, partea S-V,
iar Greci, partea centru-vest.
Panorama spre culme si Vf.Chelului
Piciorul Sulucului
Lacul Sarata II
Sulucul Mare
Regia Tutunului, central,
idem…
Indicatoare fata-spate la intrarea in traseu, langa Regia Tutunului.
Pe aici se intra in traseu
Piatra de inceput
Parasesc locul lasand in urma gratare incinse si arme imbietoare.
Imi indrept pasii de asta data spre schitul de la Fantana de leac.
Loc de inchinaciune, de rugaciune si aduceri aminte, dar si de relaxare in jurul unui gratar incins, a unei butelcute cu vin sau a unei lazi cu bere, (ma rog ce a dat bunul Dumnezeu pe ici pe colo)
Fantana de leac, sub poala padurii, un pic de vin in apa se cheama ca bei apa, dar un pic de apa in vin, ala nu se cheama vin.
Prin pustiuri, peste pietere
Pasari, palcuri pribegesc
Parasindu-si puii proprii
Pe pamantul pamantesc
Prima pasare pilotul
Pluteste privind pamantul
Pajistea, padurea, piscul
(Petru Popescu)
No Comment !…..
Incet, incet ma desprind, lasand in urma valea sa rasune, manele si voie buna.
La iesirea din Macin cineva imi face semn sa opresc, sunt 3 polonezi, un el si 2 ele, cu rucsaci plini, merg in Delta, ma roaga, aratandu-mi pe harta cu ce pot ajunge intracolo. Le ofer cele dorite, ii iau cu mine, trecem de pasul Sararica si dupa pasul Garvan ii las la intersectia din Garvan cu drumul ce vine de la Galati, unde au doua sanse de transport pana la Tulcea. Eu imi inchei circuitul cu aceasta ocazie.
Ajuns pe malul dobrogean, ma uit spre malul galatean. A disparut smogul.
Cu gandul la o coada de scrumbie in drum spre faleza de pe malul galatean, privesc in aval.
Apropo…Unii pleaca, altii vin – unii satui, altii flamanzi!
Cat de frumosi sunt muntii! Nu pot spune ca in aceasta zi de sarbatoare nu am avut parte de ceea ce multi si-ar dori.
Zi de sarbatoare inceputa odata cu rasaritul soarelui si sfarsita cu chef si veselie.
Muntii nostri nu sunt singuri! Turistii pe varf de munte, nori mangaie pe burta, asta nu ajunge, merinda vine de la ses. In acest circuit am vazut cum holdele si muntii sunt impreuna. Holdele prin munca si priceperea oamenilor, pot arata bine, muntii si padurilrile prin grija oamenilor.
George Valsan in cartea „Descrieri geografice” spune „Cine cunoaste Dobrogea, o iubeste pentru totdeauna!”… Cred ca a avut dreptate
Aici ia sfarsit povestea mea.
