Peştera Tunel se află în cadrul Rezervaţiei Cheile Şugăului-Munticelu, în zona de intrare în Cheile Bicazului, la ieşirea din localitatea Bicaz-Chei, în dreptul carierei de exploatare a calcarului (pe stânga) pentru fabrica de ciment din Bicaz.
Chiar în parcarea de pe partea dreaptă a drumului vedem panoul de prezentare al rezervaţiei, panou prins în perete în partea cea mai de jos a Crestei Glodului.
Pe un alt panou vedem schiţa rezervaţiei.
Poteca de acces spre peşteră pleacă chiar de la confluenţa pârâului Şugău cu Bicazul.
Pe stânga potecii vedem o ,,vâltoare” pentru spălat cergi şi covoare, amenajată pe o aducţiune a apei din Cheile Şugăului.
Coborâm pe lângă ,,vâltoare” în albia pârâului şi înaintăm până la intrarea în sălbaticile chei ale Şugaului.
Acestea au o lungime de numai 80-100m şi pot fi parcurse numai prin vad, asta pentru ca podeţul suspendat s-a deteriorat complet.
Revenim la poteca noastră de acces spre peşteră si urcăm treptele de piatră prevăzute pe o bună portiune cu balustradă de lemn.
La capătul scării facem popas şi privim in spate, peste Valea Bicazului, muntele care a fost mă cinat de cariera de calcar.
Puţin mai sus ajungem intr-o poiană strâmtă, în care stă ascunsă lângă peretele de calcar Cabana Ecolog, care aparţine custodelui rezervaţiei.
De la cabană începe să apară pe copaci şi pietre marcajul punct galben. Poteca urca din greu pe o diferenţă de nivel de peste 300m.
Luăm repede înălţime şi privim de sus o parte a ţancurilor din Creasta Glodului, perete de calcare roşiatice pe care îl avem în permanenţă în partea dreaptă.
Aproape de capătul de sus al văii ghicim în peretele din dreapta intrarea înalta a Peşterii Tunel.
Părăsim valea străjuită în ambele părţi de pereţi chiar in zona în care vedem că în faţă se profilează o şa care să închidă valea.
Noi facem dreapta, pe brâna largă de sub perete.
Soarele se indreaptă spre asfinţit, dar mai are încă putere să ne încălzească atunci când facem un popas pe terasă.
Brâna se termină brusc, chiar sub intrarea înaltă a peşterii.
Gura peşterii e blocată de bolovani mari desprinşi din tavan. Săritoarea astfel formata trebuie depăşită cu atenţie prin partea dreaptă.
După ce mai depăşim o a doua săritoare ne aflăm pe planşeul cu bolovani al sălii principale.
Numele cavităţii vine de la forma de tunel, căci din sala luminată natural se vede ieşirea din versantul celălalt al Crestei Glodului.
Peştera se mai numeşte şi Şura Glodului.
Ne imaginăm cu greu modul în care a luat naştere această străpungere geologică, asta ţinând cont de altitudinea relativă foarte mare faţă de albia Şugăului, foarte probabil străvechiul artizan al peşterii.
Cea de-a doua ieşire are o înălţime de numai 2-3m.
Pe faţa aceasta a muntelui poteca se continuă chiar la nivelul planşeului peşterii.
Poteca marcată în continuare cu punct galben urcă pe o terasă de pe Piatra Glodului, chiar deasupra peşterii, loc de unde avem o frumoasă perspectivă spre Cheile Bicazului şi cariera de pe versantul opus.
Se pare că poteca marcată continuă să urce prin pădure până la o altă peşteră, cu mult mai mare, numită Peştera Munticelu, sau Peştera Ghiocelu.
Noi ne întoarcem şi mai străbatem o dată sala mare unde acum remarcăm că se află şi vetre de foc, semn că ea a folosit uneori şi ca adăpost.
Coborâm din peşteră şi prindem brâna ce ne va conduce până la capătul de sus al văii pe care am urcat de la şosea.
M-aş tăvăli pe jos de râs dacă cineva ar confunda Peştera Tunel cu vechiul tunel rutier, în prezent abandonat, din amonte de serpentinele din Cheile Bicazului.
Mulţumim domnului Doru Stoica pentru rolul de gazdă în întreg Masivul Hăşmaş!
(Fotografii: Alex Grigoraş şi Gigi Cepoiu)
Mica dar frumoasa tura.Pentru noi, cei care am ajuns seara tarziu la „Cerbul” trebuie trecuta la capitolul „must be”…
Frumoase locuri, unde sigur vom mai reveni
A constituit bază de documentare pentru tura care am făcut-o în Cheile Bicazului şi masivul Hăşmaş în 2013.Foarte utile informaţiile din jurnal.