Magia Făgărașului (2) – O duminică la întâmplare

Duminică 14 august, o duminică la întâmplare pentru multă lume, este o zi specială însă pentru grupul nostru – ziua când vom urca pe cel mai înalt vârf al țării – Moldoveanu. Este o dimineață perfectă şi asemenea nouă mulți cuceritori au pornit la drum spre „acoperișul României”, spre acel punct unde ecranul altimetrului arată cea mai mare valoare de pe aceste meleaguri:

Refugiul a rămas mic in spate, iar razele soarelui de dimineață încălzesc întinderile de alb ale Slăninei 🙂 . In spate magnifica căldare a Bândei e mărginită în stânga de abrupturile Mogoșului și  ale Urlei , iar în dreapta se profilează marele perete Iezer – Dara – Hârtopu:

Există o atracție aproape oarbă a omului modern, intr-o societate capitalistă supercompetitivă,  către atingerea  maximelor. Pentru a urca pe Everest se stă la coadă, iar pentru urcușul pe Mont Blanc trebuie să îți faci rezervare cu luni înainte la refugiu. O  elevă din Râșnov e transformată în vedetă de părinții săi și de presă prin ascensiunile pe cei mai înalți vulcani din lume. Nici Moldoveanu nu e o excepție de la această regulă, așa că astăzi drumul nostru se va intersecta cu potecile multor alți călători.

În față, crestele Făgărașului se răsfiră, una după alta, asemenea unor valuri de alb-verde pe  marea de albastru imaculat al cerului: Gălășescu Mic, Gălășescu Mare, Galbenele, Hârtopu Ursului, Viiștea-Moldoveanu:

In stânga, in permanență privirea ne este atrasă de Culmea Scărișoara, unul din picioarele sudice lungi și frumoase ale Făgărașului mari cât un munte, o culme aeriană în care se întrevede speranța unei aventuri viitoare 🙂 :

Această ascensiune de duminică către acoperișul României mă face să rememorez secvențe din excelentul film al lui Oliver Stone “O duminică la întâmplare” (titlu original Any Given Sunday). Asemenea eroilor din film, gladiatori ai zilelor noastre, sute de călători au ajuns astăzi, duminică, după un efort considerabil de voință și pasiune, la câțiva pași de împlinirea unui vis. La urma urmei fiecare din noi este propriul său erou în propria sa poveste de succes.

Întorcându-ne din nou privirile, admiram frumoasa cărare ce ne poartă pașii pe blânda față sudică, ocolind cu atenție grandioasele prăpăstii ce se deschid spre nord, cunoscută în folclor cu numele “autostrada Făgăraș”

Într-o căldare pe stânga apare, de un albastru sidefat, Lacul Mioarelor de sub Gălăşescu Mare, iar în plan secund admirăm culmile maiestoase Galbenele, Hartopu Ursului, Viiştea:

In dreapta privirile ne sunt furate preţ de câteva secunde de magnifica cetate glaciară a Viistisoarei, străjuită de puternicele contraforturi ale Zănoagei și Drăgușului:

Suntem deja atrași de magia puternică a Făgărașului, și nu ne mai săturăm să admirăm superbia ce ne înconjoară:

Iată-ne ajunși si la vechiul Refugiul Valea Rea, acum modernizat, loc ce îmi aduce aminte cu plăcere de copilăria muntelui, de primii mei pași pe potecile Făgărașului,   acum  aproape 20 de ani în urmă.

Dintr-un unghi bun, remarcăm că Tăul Triunghiular este cu adevărat triunghiular, şi chiar un triunghi echilateral 🙂

Din Portiţa Viiştei pornim la cel mai greu urcuş al zilei, pe latura mică a trapezului, până pe vârful Viiştea Mare. Învingând şi în această încercare, facem şi noi ca toată lumea – poza clasică a  muchiei Viiştea Mare – Moldoveanu, cu steagul cetății la orizont:

Moldoveanu atrage în fiecare an mii şi mii de turişti. Pentru fiecare din ei, acest urcuş are o semnificaţie aparte. Pentru unii este o ambiţie personală, împlinirea unui obiectiv. Pentru alţii este o dovadă de patriotism într-o societate românească ce pare de la o zi la alta să îşi piardă din ce în ce mai mult direcţia. Pentru alţii, asemenea lui Meduză şi prietenilor săi, un grup vesel de băieţi cu care am călătorit în această zi, este aventura vieții (the adventure of a lifetime). Pentru mine personal, este un vârf la întâmplare într-o duminică la întâmplare petrecută împreună cu prietenii pe munte.

Strecurându-ne cu atenție prin voalurile de ceață  şi cohortele de turiști, iată-ne şi pe Moldoveanu, unde facem tradiționala poză de grup:

Mecanturiştii pe Moldoveanu

Pașii ne poartă de aici peste Șaua Orzăneaua, unde după o bine meritată pauză de masă, drumul nostru continuă pe sub piscurile Ucișoara, Ucea Mare, Corabia până în Șaua Ucea Mare:

In dreapta se deschide în fața ochilor frumoasa vale glaciară a Ucii Mari, mărginită în stânga de culmea stâncoasă a Tărâței:

Trapezul Viiștea-Moldoveanu, însoțit ca de obicei de valuri de ceață, e la fel de spectaculos văzut și dinspre vest:

Din trapezul Viiștea-Moldoveanu, dincolo de Curmătura Moldoveanului, se desprinde către sud o alte culme magnifică, un alt vis al pașilor călătorului  – Picuiata:

Iată-ne ajunși și în Șaua Podragu, de unde admirăm valea Podragului, împodobită cu un ochi de albastru pur – Lacul Podragu

O fotografie de colecție – Mecanturiştii în Șaua Podragu:

De aici scăpăm de armata de cuceritori veniți pe ruta clasică Victoria -Turnuri – Podragu, şi în liniște, pe înserat, ne apropiem de destinația noastră de astăzi, Lacul Podu Giurgiului unde a fost construit un nou refugiu. Închizând căldarea, vârful Mircii, încercarea noastră de mâine, domină orizontul:

Urmează cina, repriza de „hăhăială” şi apoi odihna, iar ziua nu se încheie încă înainte de a admira luna care răsare ca o minge de argint deasupra trapezului Viiştea-Moldoveanu:

Noapte bună, pe mâine! (to be continued)

Foto: Lucian Bălănică