Obiectiv:
Să ne bucurăm de viaţă fără să ne pară rău de nici măcar vreun an că a trecut
Participanţi:
Alex Grigoraş, Edi Munteanu, Ştefan Bako, Ionuţ Sava, Florin Popescu, Costi Csaba alături de mulţi participanţi membri carpati.org şi nu numai… pe care nu îi voi enumera riscând a face lista participanţilor mai lungă decât jurnalul în sine
Cel mai frumos cadou primit la sfârşit şi început de an a fost să mă bucur de o nouă călătorie la munte. De această dată nu am mai vrut nici eu sau unul din prietenii mei să ne batem capul cu organizări de ture. I-am lăsat pe alţii să se ocupe de noi.
La trecerea între ani am preferat să participăm la o tură organizată pe portalul carpati.org. Au fost foarte multe persoane care s-au înscris, pe unele dintre ele le cunoşteam din turele făcute împreună sau cel puţin virtual le mai reţineam figurile din activitatea avută pe portal. Oricum mulţi dintre ei mi-au rămas în continuare necunoscuţi. E greu să reuşeşti a te întreţine la vorbă cu atâta lume. Important pentru mine a fost că eu eram cu ai mei.
Pentru această călătorie a rămas stabilit ca împreună cu Edi să facem cumpărăturile pentru toţi cei patru din Galaţi dar si pentru amicii noştri din Braşov, Florin şi Costi. Costurile cu şpritul şi mâncarea pentru cele 5 zile petrecute incluzând şi masa de revelion pregătită de noi, a fost puţin peste 80 de lei, excluzând ciorbele calde comandate de acolo atunci când ne întorceam din traseu.
Am plecat vineri după miezul zilei şi am ajuns ceva mai târziu de orele 8 ale serii la pensiunea Dracula din satul Arefu. Mădălin, organizatorul turei ne aştepta. Eram ultimii de venit împreună cu braşovenii, restul deja începură cursurile pregătitoare în tainele bahice.
Curând ne-am luat camera în primire toţi cei 6. Edi şi Ionuţ au dormit în patul suprapus iar restul am făcut echipă în paturile matrimoniale. Pe urmă am coborât cu toţii să ne întreţinem la vorbă cu lumea. Ne-am apropiat şi aşezat la masa ocupată de Dana Botezatu şi Alex Popa alături de prietenii lor. Tot ei au preferat să stea cu noi şi în noaptea de revelion când cei ce nu aveau masă comandată trebuiau să rămână separat.
E o plăcere să te întreţii la vorbă cu persoane pe care nu le-ai mai văzut de ceva timp.După ce am mâncat, ne-am apucat cu toţii de „citit”. Erau cărţi destule, timpul cam lipsea. 😀
Peste noapte ca de fiecare dată, au început să cânte „greierii”, fiecare cu al lui talent de mare orator, doar Ionuţ nu prea a fost mulţumit de vocalizele transmise prin cameră.
Ultima zi din an ne găseşte treziţi matinal pentru a lua parte la tura organizată pe Valea lui Stan de Mădălin. O forfotă generală era în faţa pensiunii. Au loc discuţii finale despre cine şi cum vine şi ce echipament are.
Plecăm aproape toate maşinile spre locul de intrare în traseu. Mădălin îşi distribuie doi oameni de-ai lui, unul care să meargă în faţă iar un altul să rămână în spate pentru a nu lăsa pe nimeni pierdut în urmă pe traseu.
Valea lui Stan este un obiectiv foarte frumos de realizat dar nu prea este de făcut cu aşa multă lume pe care nu îi cunoşti. Iarna prezintă un nivel de dificultate destul de mărit. Ai şanse să te împrăştii şi să rămâi de tot acolo dacă nu eşti cel puţin pregătit fizic pentru un aşa efort. De altfel, unele persoane şi-au recunsocut la timp limitele şi au renunţat să se aventureze. Decât în pat la spital mai bine în pat la hotel.
Oricum, atunci când îţi testezi limitele la margine de prăpastie şi ieşi învingător te simţi vrednic de a ta ispravă iar munţii îşi pleacă ale lor capete pentru al tău triumf. 🙂
Seara până să ajungem la pensiune a tot circulat printre noi snoava cu privire la statuia de lângă barajul Vidraru precum că pe 2 ianuarie statuia va fi dată jos. De ce ? Păi ca să îşi facă nevoile. 🙂
Gata cu tura pe ziua de azi, facem poza de grup şi fuguţa la pensiune ca urmează paranghelia dintre ani.
Până la faptele mari din noapte mai întâi încingem cărbunii şi pregătim grătarul pe ritmuri de acordeon transmise în direct de un localnic care făcea şi el un ban de sărbători.
Apoi urmează din nou statul la pândă pentru a te îmbăia, că la 11 persoane ce erau deservite de o singură baie asta a cam fost o mică mare problemă constantă ce s-a transformat într-una critică. Ventilatorul nu mergea iar vulcanul numit coş de gunoi nedus avea să erupă. E vina angajaţilor de la pensiune că erau puţini şi nu se descurcau cu aşa număr mare de turişti. Nu trebuiau să pună hârtie igienică la baie, poate aşa unii din noi am fi aşteptat să ne uscăm.
La mulţi ani sănătoşi 2012! Să fiţi veseli şi voioşi, plimbăreţi şi drăgăstoşi.
Muzica şi pe urmă dansul reprezintă forma de comunicare universală pentru toţi oriunde te-ai afla, într-o sală în picioare ori întins sub pat că pe pat nu ar mai fi fost loc de haine să nu se şifoneze sau rezemat de un copac privind şiret peste umăr clarul de lună învăluit de stele călătoare ori dacă nu, măcar zâmbind frumos viselor tale îndeplinite dar şi a celor speranţe ce se aşteaptă a fi împlinite… într-un nou an senin neumbrit de clipe grele…
Prima zi din noul an se bazează pe sloganul: „ne trezim când ne trezim”, pentru a putea mânca de prânz. Ne-am ţinut de cuvânt. Nu ne punem noi mintea cu toţi somnambulii. 🙂
Ne relaxăm privirea cu obiective aflate la înălţime joasă. Vizităm Mânăstirea Curtea de Argeş, Corbii de Piatră, patinăm şi încingem o miuţă pe lacul Nucşoara iar de acolo facem off-road pe un drum accesibil doar când nu plouă sau e gheaţă, iar de acolo mergem până în Brădet unde vizităm o mânăstire foarte veche.
Seara la pensiune atmosfera este ca după un război în care fiecare tabără îşi plânge victimele, comunicarea realizându-se doar la biserica din sat cu enoriaşii aferenţi fără a interveni cineva strâin peste ei. Doar Mădălin mai sărea pârleazul vizitând şi alte tabere culturale. E de apreciat, puţini organizatori reuşesc acest lucru încercând de la bun început până la sfârşit să stea de vorbă cu fiecare tabără în parte. Dar poate greşesc, ne mai participând în ture postate de alţii nu mai ştiu cum este atitudinea de grup foarte mare. Bine că mi-a plăcut, per total sunt mulţumit de organizare. Băiatul ăsta promite şi e de urmărit dacă mai face vreo tură.
Taina conjuncţiei „să”
Să continue petrecerea! Să ţină până dimineaţă şi Edi va cere dopuri de urechi ca să adoarmă. Să ne bucurăm de lume veselă şi cine vrea cu noi să plângă de râs, la noi în cameră să vină, că altfel poze sigur n-o să vadă mai mult decât am pus în acest jurnal.
Anul acesta sunt hotărât să îmi modelez mai bine partea culturală care îmi este deficitară. Promit că o să citesc mai mult. Ce anume? Nu ştiu, dar important e că voi citi de toate… atât cât să nu îmi termin mintea de tot.. dar mai întâi să îmi găsesc mintea în acest vid din capul meu.
E timpul pentru un nou traseu în grup restrâns şi de vizitarea unei stâni primitoare. Vom cuceri vârfuri mai puţin marcate până sus pe Comarnic şi înapoi la stână iar de acolo căutăm o ciorbă caldă din restaurant în restaurant, până realizez cât de tâmp pot fi ori mai degrabă ar trebui să fiu mândru că îs prost. Pentru că numai proştii au noroc şi dacă nu mă număram printre ei acum aş fi tânjit amarnic după aparatul meu foto uitat într-un restaurant.
Am mai rămas o noapte la pensiune. Eram doar noi stăpâni pe întreaga linişte ce se făcuse. Linişte întreruptă numai de gândurile care încă mai trăiesc momentele trecerii dintre ani acaparate de contrastele dintre vechi şi nou.
Cu mult calm pregătim cărţile pentru noile ture ce le vom face. Timpul este scurt, mult prea scurt pentru cât avem noi de mers. Cu cât deschidem mai mult ochii cu atât realizăm că îi avem mai închişi.
Să ne bucurăm de bucuriile simple alături de cei dragi nouă… fie că e vorba de familie sau prieteni.
La mulţi ani 2012!
Superb jurnal Alex. O descriere nemaipomenita a evenimentelor ce s-au intamplat acolo.
Bravo domnilor! Frumos! Ai fost rasfatat Alex! Ti-a prins bine tura!
Frumos spus Alex!Mi-am inceput dimineata cu o cacao si o lectura placuta-jurnalul tau!
V-ati distrat iar ! 🙂
Fain povestit! Un pic mai autocritic decat este cazul, insa pot sa inteleg acest lucru. Se pare ca dupa sarbatori nu esti singurul „suparat pe viata” :))))))
Da, chiar a fost frumos. Eu eram din „celelalte tabere”.
Exista si o parte buna cand sunt mai multi. Iti faci prieteni noi 🙂
Un mic amendament: localitatea era Capataneni. Arefu e o comuna situata mai spre apus.
Alex…da chiar răsfățat, cum zicea Adi. Dormeai în brațele fetelor 😀
Mi-ar fi plăcut să văd o poză cu statuia de care aminteai, că eu nu o știu, dat fiind faptul că nu m-au dus cărările pe acolo până acum.
Frumoase peisaje și frumoasă vreme ați prins. Cu bune și rele, eu spun că a fost un frumos început de an.
Foarte frumos totul. Si jurnalul, si tura, si petrecerea.
Bravo. Felicitari!
La Multi Ani cu bine! 🙂
Foarte fumos mod de a petrece ultimele zile din 2011 si de a le intampina pe primele din 2012… Totul e atat de frumos relatat prin poze si in scris, incat cu totii, cei ce l-am citit, am reusit sa intram in atmosfera de sarbatoare ce a domnit in Muntii Fagaras la trecerea dintre ani. Incantator jurnalul!
LA MULTI ANI!
Pentru organizatorul turei cele mai sincere felicitarii .Pe langa o buna pregatire , cunostinte temeinice despre zona respectiva , ai nevoie si de putina ” nebunie „( in sensul bun , fara sa jgnesc ) sa organizezi o asa tura cu un numar asa de mare de participanti ( multi dintre ei necunoscuti ) .
Bravo pentru reusita deplina . Dar sa fiti siguri ca o asa vreme prielnica nu o sa aveti de multe ori in Fagaras .
Pentru mecanturisti : multa sanatate ; ture placute peste an si LA MULTI ANI !
Frumos jurnal,ma bucur ca am avut ocazia sa petrec trecerea dintre ani in compania unor oameni frumosi.Incheiera jurnalui este foarte interesanta,imi place mult.
Un an cu ture reusite tuturor.
Ati facut ceva miscare la trecerea dintre ani, fac pariu ca nu v-ati ingrasat de revelion :). Tin sa remarc cascada inghetata printre toate celelalte poze frumoase, e absolut superba, avem niste peisaje fantastice in tara asta
Felicitari! Frumoasa tura, imaginile spun tot, sa aveti un an la inaltime.
Frumos si la obiect! Sper sa mai dam o tura prin Fagaras in iarna asta, mi-a placut!
O da! Faina tura de sfarsit de an pe Valea lui Stan si un revelion pe masura.
wow! cat de multi ati fost! 🙂 Se pare ca a iesit fain. La multi ani cu bine si la cat mai multe ture 🙂