Masivul Hăşmaş-Cheile Bicazului.Piatra Poienii-Piatra Surducului

Pereţii Sudici

Cu mai mult curaj şi entuziamaţi de tura făcută prin Polițele Bardosului, în ziua imediat următoare, 4 august 2013, pe o vreme splendidă ne aventurăm pe cărările superioare ale pereţilor din dreapta râului Bicaz, într-o tură mai lungă şi mai solicitantă, urmând a atige o parte a punctelor de belvedere din Piatra Poienii şi Piatra Surducului.

Participanți au fost doar Florin Ichim, Eugenia Cristea, Emanoil Tomulescu şi subsemnatul, Eugen Teodorof s-a consemnat la tabăra de bază din Valea Şugăului.

Plecarea s-a făcut cu mașina de la intrarea în Rezervaţia Şugău-Munticelu până la Poarta de Piatră, mai sus de Serpentina mică, unde se poate parca destul de lejer, dacă nu pe dreapta șoselei, atunci pe stânga spre intrarea în traseu.

Poarta de Piatră şi Serpentina Mică văzută de pe Piatra Poienii

Aici este de fapt un loc în care cei mai mulţi turişti opresc să admire Piatra Altarului

Intrarea în traseu începe în jurul orei 11, chiar de lângă Poarta de Piatră pe un drumul  forestier din stânga cu marcaj TG și continuă, când mai pe ocolite, când mai pe direct, tăind curbele, până se ajunge în zona grohotişului din zona vestică a Pietrei Poienii. Aici există două variante. Prima ar fi continuarea direct, spre stâlpul de lemn modelat şi de aici reperat apoi marcajul de pe copaci prin pădure sau a doua, o escaladare a zonei de la baza peretelui prin brânele caprelor. Tentația a fost mare așa că am ales o cățărare la liber prin grohotiș, pe începutul abrupt al pereților și pe brânele care ne-au permis continuarea numai până într-o zonă, fiind apoi blocați de niște pereți verticali.

Am mers pe Brâna de Mijloc pîna la o regrupare din traseul Fecioarei. Caprele adevărate sigur aveau o continuare, dar nu ne-au spus-o și nouă. O să le tragem de urechi cînd ne-om întâlni. Erau  cred că şi alte porniri în trasee de cățărare (nu am căutat identificarea lor), singurul care l-am identificat a fost 9 Mai, cu marcaj destul de vechi dar  nu apare în ghidurile de alpinism. Prinzînd ceva înălţime peste vegetatia de la poalele pereţilor, surprindem pentru început imaginea Pietrei Altarului , a zonei din spate ei cu Piatra Bardos-Piatra Cupaş .

De la marginea peretelui  am coborât spre vest, prin pădure, revenind în marcaj şi continuând până în Șaua Ţifrea,

unde se deschide o panoramă plăcută spre Poiana Florilor, Poiana Vărăriilor şi Valea Bicăjel. Pajiştile şi fînăriile pline de parfumul multitudinii de flori şi iarbă cosită ne-au făcut să zăbovim o perioadă în acest loc, plin de miresme placute şi ciripitul păsărelelor.

Intrarea în cărările din Piatra Poienii -era ora 13.15-  nu pune probleme, la marginea din est a brazilor este o stâncă nu prea greu de ghicit şi cred că este și un marcaj de limită de parc. Asta e cea care am găsit-o noi, e posibil să mai fie vreo intrare. La început facem o incursiune în Peretele Sudic de unde avem o deschidere totală spre Valea Bicăjelului,

marcată în stânga (vest)de culmea Ghilcoş iar în dreapta (est) de culmea Surducului cu Piatra Surducel aproape de Bicăjel.

Piatra Surducel

Revenim în traseu pe potecă şi mergînd spre nord ratăm un marcaj cu punct verde fosforescent (era pe altă potecă) care ne-ar fi scos mai repede spre marginea peretelui vestic. Revenim spre sud şi  facem dreapta, spre vest,  urcăm binişor pînă cînd intersectăm marcajul cu verde. În final ajungem pe la ora 14 în zona de belvedere a peretelui vestic, zonă de unde se vede pe partea dreaptă a Cheilor Bicaz, Făgetul Ciucului cu Şaua Ţifrea, iar pe stînga începînd cu Suhardul Mic, Suhardul Mare, Licaş, Grădina Zînelor, Piatra Altarului, Piatra Cupaş-Piatra Bardos, Serpentina Mică.

Pe abruptul din Piatra Poienii

Piatra Altarului văzută de pe vîrful Maria

Grădina Zînelor,Suhardul Mic,Suhardul Mare,Licaş

Şi într-adevăr merită efortul pentru a  ajunge în marginea peretelui vestic, unde, ca reper pentru majoritatea celor care ajung este Piatra Mariei(1125m). Deschiderea pentru belvedere este destul de mare cu puncte sigure de acces. Şi  cum ţancul din extremitatea nordică a peretelui era prea ispititor, îmi fac curaj şi reuşeşc să ajung acolo, cu puține emoții, neavând vreo asigurare.

Extremitatea peretelui pe Piatra Poienii

Se ocolește prin est spatele țancului , în coborâre şi apoi în urcare, până pe o mică platformă sub care este verticala abruptului. Locul pare destul de umblat. Și oferă o privelişte deschisă spre zona Tunelului, Serpentina Mică şi peretele Pietrei Altarului pe care erau vreo 3 echipe de căţărători.

Alpinist pe Piatra Altarului

Crucea de pe Piatra Altarului

Ne dăm cu greu plecaţi din zonă iar la întoarcere mergem pe marcajul cu punct verde pînă la un copac marcat cu litera K verde fosforescent, mai continuăm o porţiune scurtă spre sud dăm de o bifurcaţie şi facem stînga pînă în traseul de la marginea pereţilor sudici, pe unde am avut la început belvederea spre Valea Bicăjelului .Continuăm spre nord –est, pe cărarea care am mai urcat-o la început, trecem de punctul în care am urcat către pereţii din vest iar poteca ne conduce uşor în dreapta, printr-o şa, spre est, către marginea pereţilor. Găsim şi un marcaj cu bandă albă care ne dă încredere şi ajungem pe la 15.45 în zona de deasupra confluenţei Bicăjelului cu Bicazul .

Zona Turnului Negru

Sîntem în vîrful secundar al Pietrei Poienii (1048m) care pe bună dreptate este punctul de belvedere cel mai spectaculos al întregii zone. Acest promontoriu al Peretelui Nord-estic se află la aprox. 300m înălţime deasupra şoselei formînd Pridvorul  Iadului. În capul confluenţei celor două rîuri se ridică impresionantă Santinela cu ale sale Balcoane, tentația alpiniştilor.

De pe Peretele Nord-Estic se coboară spre S-E, la început ajutați și de marcajul bandă albă iar după ce dispare marcajul pe partea superioară a peretelui, coborâm puțin  spre stânga de pe muchia peretelui și regăsim marcajul alb (pe o vagă potecă în coborâre) care se pierduse. Coborârea este puțin îngreunată și de arborii căzuți care fac ca marcajul să se cam piardă.

Mergînd spre S-E, pe un presupus picior, vom regăsi marcajul şi ne va scoate într-o potecă marcată tot cu bandă albă dar care o ia spre S-V. Aceasta face joncţiune cu poteca care vine din Poiana Florilor și vom coborî pe ea, acum spre N-E, până în Bicăjel, puțin mai sus de micul canion înainte de începutul cheilor. Pe hartă apare şi semnul unei grote,dar nu am căutat-o. Am traversat Bicăjelul,

Bicăjelul

cred că mai jos de acea punte peste care se trece(?), am găsit un marcaj forestier, am urcat aproape drept o porțiune, trecând peste un pârâiaș, apoi oblic ca să nu urcăm chiar pieptiş, şi am ajuns în Poiana Căprăria la drumul Surducului unde apare marcajul de BG.

Poiana Căprăriei

Erau primele case din partea inferioară a Căprăriei,pe hartă  figurează un grup de cinci case.Coborîre spre nord, pe drum iar înainte de a se închide (face legătură cu o altă potecă marcată cu BG ce vine din Drumul Surducului aflat la partea superioară a poienii) se face stînga, mergem înainte 80-100m, lăsăm în stînga o variantă a drumului Surducului și intrăm în pădure şi apare clar şi marcajul BG şi poteca. Înainte de intrarea în pădure am făcut o săgeată din lemne orientată  spre BG. Poate va rămîne. Se trece de pîrîul Cighenilor aflat în traseu,sau se poate coborî înainte de acesta cu 25-30m în vadul Bicăjelului observînd şi cascada acestui pîrîu care se varsă în Bicăjel, după care se revine în traseu pînă în punctual de belvedere de la intrarea în chei. Acest loc -un balcon pe o stîncă  amenajat cu băncuţe şi masă – oferă un popas plăcut,  dar şi imaginea de început a cheilor.

Punct de belvedere la intrarea în Cheile Bicăjelului

A fost un respiro pentru următoarea porţiune. Părăsim marcajul turistic mergem spre N-E  trecînd printr-o pădure de mesteceni, se porneşte drept în sus şi curînd se reperează marcajul cu pătrat alb care ne va călăuzi paşii spre partea superioară a Peretelui Turnuleţului cu vizibilitate spre Valea Bicăjelului, confluenţa dintre Bicăjel şi Bicaz, Santinela, Poliţele Bardosului.

Gâtul Iadului

Imaginile sunt impresionante pline de suspans când te apropii de marginea peretelui. Emoții mai ceva ca în prima zi.

Continuăm spre Peretele Nordic de unde admirăm imaginile intrării în chei, Gâtul Iadului, Culmea Ciugăului şi Bârnadul, Poiana Surducel, Șaua Piatra Surducului.

Ieșirea din chei de pe peretele nordic al Pietrei Surducului

Cam aici se încheie traseul pereţilor sudici din Cheile Bicazului,cu puncte de belvedere ce cuprind elementele spectaculoase .Nu e uşor să te dai plecat de pe un asemenea traseu.Sigur într-o nouă expediţie voi mai găsi şi alte zone spectaculoase,această tură fiind o iniţiere în tainele şi frumuseţile zonei.

Coborârea din peretele Nordic se poate face spre izbucul Maria,variantă solicitantă dar rapidă folosită mai mult de alpiniști sau, așa cum am făcut noi, am traversat  spre est printr-o zonă cu  fânețe și brazi ceva mai tineri,

urcând din punctul de ieşire pînă într-o şa de unde, trecând prin Şaua Piatra Surducului, am reperat Drumul Surducului,

Șaua Piatra Surducului

Se continuă până în drumul de carieră, apoi pe acesta  se trece de două clădiri ale exploatării,urmează un cot strâns la 180 grade şi imediat ,

pe lângă o căsuță o potecă coboară până la sediul Carierei de calcar. Se traversează podul ajungând în final la DN12C chiar la ieșirea din Bicaz Chei. Găsiți două băruleţe unde să vă potoliți setea.Berea este păstrată în vechile depozite de muniție ale celor de la carieră.

A fost într-adevăr o tură palpitantă, cu solicitare fizică relativ modestă, exceptând urcarea în Peretele Turnuleţului, dar ne-a întregit imaginea înălțimilor şi abisurilor din Cheile Bicazului și ne-a dat satisfacția parcurgerii unor trasee mai puțin străbătute dar pline de spectaculozitate.

Cu ajutorul lui Eugen Teodorof reușim recuperarea mașinii lăsată la Poarta de Piatră.

Au rămas încă destule puncte de interes care nu le-am atins parcurgând traseul pereților, dar am siguranța că sunt acolo și cât mai curând speranța că voi reveni.

Recomand celor care vor să parcurgă traseul să fie dotați cu busolă și hartă  pentru o bună orientare pe cărări, în special în Piatra Poienii.

Mulțumesc celor care au participat, sper să rămână cu amintiri care să-i facă să revină .

Ture frumoase. George Isac