Ziua 07: Logrono – Najera – Azofra (572 km)
Drumul a fost bun (pietriș sau asfalt, într-un urcuș mai ușor decât m-am așteptat, printre lanuri și vii – suntem în renumita regiune viticolă Rioja. Noua încălțăminte e foarte bunăa, talpa groasă amortizează colțurile pietrelor, picioarele respiră, și, pentru prima dată în ultimele zile simt că starea picioarelor nu se mai degradează. Ieri neamțul a plecat mai târziu și azi la fel, așa că de dimineață (după un mic dejun pregătit din timp de gazde) am plecat la drum alături de un englez pa care îl știam .
Mi-am dat drumul la pas (am rămas până la urmă singur) și am terminat cei 30 km pe la 11:30. Am mâncat pe o bancă dintr-un parc din Najera și am hotărât să mai fac încă vreo 6 km până in Azofra, un sat mic, dar care are un albergue la 7 € cu două paturi în cameră .
Partea 2: Seara
Trupa este aproape complet nouă și eterogenă, toți sunt ceva mai în vârstă.
A trecut o săptămână de drum. S-au întâmplat destule, cele mai multe bune.
Ziua 08: Azofra – Redecilla del Camino (551 km)
Partea 1: Drumul
Am plecat din nou de dimineață pe la 6 și bine am făcut pentru că ziua a fost însorită și călduroasă. Am ajuns după 24 de km de lanuri și vii la ora 11:50 la albergue din sat care era bineînțeles închis. Gazda mi-a explicat în spaniolă cum stă de fapt treaba cu Camino: trebuie să mergi toată ziua și doar seara te oprești să dormi, nu să mergi câteva ore și apoi să stai la albergue toată ziua. Oricum, eu nu mai puteam să merg (și din cauza bășicilor și din cauza căldurii și a oboselii) așa că am așteptat. Până la urmă ne-a dat drumul pe la 12:30. Se pare că nu scap de bășici; pe drum am impresia că situația e cât de cât stabilă, dar când mă descalț, e jale; niciuna nu e însă infectată sau la al treilea rând de piele. Sunt însă alții într-o stare mult mai gravă și văd că merg înainte.
Astăzi am trecut în cea de-a treia provincie spaniolă de la începutul drumului: după Navarra si Rioja, urmează acum Castilla y Leon.
Partea 2: Seara
Ziua 09: Redecilla del Camino – Villafranca Montes de Oca (528 km)
Partea 1: Drumul
Deși m-am trezit la 5, am plecat de-abia pe la 6:10. Era răcoare și a durat puțin până să mă încălzesc. Soarele a răsărit pe la 7, pe la 8 temperatura era confortabilă, iar la 9 era deja cald. Am plecat cu teamă din cauza picioarelor, hotărât să mă cruț. Nu mi-am stabilit nicio destinație, dar aveam 3 variante: 10 km dacă lucrurile se înrăutățeau, 24 km varianta realistă și 35 km varianta optimistă. Am mers complet singur și s-a îndeplinit varianta de mijloc: am ajuns la Villafranca pe la 11:40, dar de data asta albergue (municipal, 60 locuri, 5 €, cu de toate) era deschis. Imediat după ce m-am spălat, m-am dus să-mi cumpăr de mâncare pentru a evita siesta dintre 2 și 5 de la magazin. Magazinul are de toate: pe lângă alimente, suveniruri, echipament ușor (mănuși, bricege, poncho-uri), și chestii medicale; mi-am luat niște leucoplast (respirabil), o alifie pentru articulații, niște comprese sterile și iod. Am găsit la frigider gheață pe care mi-am pus-o la gleznă. Metoda e verificată de ieri. Astăzi am purtat pe sub ciorapii obișnuiți o pereche de ciorăpei de damă de nylon (tip de pe forum). Bășicile nu par să fi avansat, dar acum, din cauza sandalelor, s-au mutat la călcâie.
Partea 2: Seara
Cam dificil cu băşicile.Nu trebuie lăsate să se infecteze.Ţinem pumnii
Calatoria este minunata, sper sa treci peste partea nasoala cu basicile. Mult succes!:)
Sper sa te inspire: http://www.youtube.com/watch?v=vbCJMrsd3BA
Baftă în continuare. Așa povestit de alții pare relativ ușor, dar nu prea e deloc așa. Aștept continuarea.
Excelentă ideea de a arata in fiecare zi cați kilometri mai sunt până la Santiago de Compostela. Buen Camino!