”Și cum să realizezi ce-i mai bun din viață? Individul trebuie să cucerească, să atingă, să ajungă până pe vârf. Individul trebuie știe care este sfârșitul acțiunii sale pentru a se autoconvinge că poate câștiga acel sfârșit – să știe că nu există vis care nu trebuie încercat.
Acesta este vârful, aceasta este încununarea zilei? Cât de calm și liniștit! Nu suntem exultanți, ci doar încântați, bucuroși, cu luciditate uluiți. Ne-am biruit un dușman? Nici unul în afară de noi înșine. Am obținut succesul? Cuvântul acesta nu înseamnă nimic aici. Am câștigat un regat? Nu … și da. Ne-am realizat o satisfacție supremă, ne-am îndeplinit un destin. A lupta și a înțelege, niciodată una fără cealaltă, așa este legea firii.” (George Mallory – Urcând Everestul)
Seven Summits, sau mai pe românește Cele Șapte Vârfuri, reprezintă un circuit al celor mai înalte șapte vârfuri de pe cele șapte continente. Ideea celor Șapte Vârfuri a fost concepută în mare parte independent de către mai multe persoane aproximativ în aceeași perioadă: mijlocul anilor ’80. Cu toate că americanii Dick Bass și Frank Wells, canadianul Pat Morrow și italianul Reinhold Messner nu au fost probabil primii care să se gândească la această idee, ei au fost primii care au dus la bun sfârșit acest plan, având un rol esențial în istoria celor Șapte Vârfuri. Cea mai remarcabilă a fost competiția între Bass și Morrow pentru prima persoană care să ducă la bun sfârșit această îndrăzneață expediție. Bass a fost cel care a terminat primul, având vârful Kosciuszko (2.228 metri), cel mai înalt de pe continentul australian, ca parte a circuitului său. Morrow, în schimb, a decis să urce un vârf mult mai dificil, numit Puncak Jaya sau Piramida Carstenz (4.884 metri) și a terminat la scurt timp după Bass. Morrow a luat în considerație o definiție diferită a noțiunii de continent în ceea ce privește Australia, incluzând în acest continent și platforma sa continentală. Astfel vârful Puncak Jaya, aflat în Indonezia, la 100 de kilometri de coasta de nord a Australiei, a fost considerat cel mai înalt punct de pe continentul australian. Canadianul și-a justificat opțiunea astfel: ”Fiind în primul rând un alpinist și abia apoi un colector, am simțit că Piramida Carstenz, cel mai înalt vârf din Australasia, este un obiectiv demn de un montaniard”
În marea ei majoritate comunitatea alpiniștilor a acceptat versiunea lui Bass atunci când acesta și-a finalizat ascensiunile, dar o ruptură a apărut atunci când Morrow a ales un alt vârf. Această ruptură s-a lărgit atunci când Messner, cel mai influent cățărător al acelor vremuri, a ales să includă în circuitul său Piramida Carstentz de asemenea, considerând această ascensiune o provocare demnă de un alpinist, în timp ce urcușul pe Kosciuszko reprezintă o simplă plimbare cu rucsacul în spate.
Citind recent un articol despre Seven Summits, o idee mi-a încolțit în cap. Oare cât de complicat ar fi să faci o variantă românească a Seven Summits, adică să urci pe cele mai mari vârfuri din cei mai înalți șapte munți din România?
Am făcut un scurt check-back și am realizat că, fără să îmi dau seama, de mai bine de un an de zile am finalizat acest circuit. Așa că astăzi am decis să vă prezint Seven Summits of Romania, adică Cele Șapte Vârfuri ale României, varianta Eduard Munteanu. Sper să vă facă plăcere!
1. Vârful Modoveanu (2544 metri) – Munții Făgăraș
Primul vârf din Seven Summits și cel mai înalt vârf din lume este Everest sau Chomolungma (8848 m) și se află în munții Himalaia. Everestul României, cu o înălțime de 2544 metri, se află în cei mai lungi și mai înalți munți din România, munții Făgăraș. Dacă primele ascensiuni pe Moldoveanu le-am făcut în vremuri imemoriale (prima ascensiune pe Moldoveanu am făcut-o în primul an de facultate), cele mai recente ascensiuni le-am făcut în 2011 în fruntea unei echipe ce i-a cuprins pe: Alex Grigoraș, Doina Popa, Dan Popa, Ionuț Sava, Anca Dabija și Lucian Bălănică,
Mai multe despre această ascensiune puteți citi în jurnalul ”Magia Făgărașului (2) – O duminică la întâmplare”
http://www.mecanturist.ro/2011/12/07/magia-fagarasului-2-duminica-la-intamplare/
Vârful Modoveanu văzut de pe Viștea Mare (foto Lucian Bălănică)
Bucuria izbânzii (foto Lucian Bălănică)
Vârful Modoveanu – poză de grup (2011)
și în 2012, an în care am parcurs creasta integrală a Făgărașului în fruntea unei echipe ce i-a inclus pe: Alex Grigoraș, Ștefan Bako, Gabi Galantu, Daniel Borca, Ana Maria Brașoveanu, la care s-au alaturat pe parcurs Sorin Adam, Barbu Braun, Costi Csaba, Florin Popescu și Mihai Merfea. Mai multe despre această traversare puteți citi în jurnalul ”Creasta Făgărașului în varianta bizonică”, autor Ana Maria Brașoveanu
http://www.mecanturist.ro/2012/10/30/creasta-fagarasului-in-varianta-bizonica/
Trapezul Viștea – Modoveanu, vedere dinspre vest (foto Alex Grigoraş)
Vârful Moldoveanu, poză de grup (2012)
2. Vârful Parângul Mare (2519 metri) – Munții Parâng
Al doilea vârf ca înălțime din Seven Summits se cheamă Acongaua, are 6961 metri și se află în America de Sud, în Anzii Cordilieri. Cel de-al doilea masiv ca înălțime din România este Parâng, ce atinge înălțimea maximă în vârful Parângul Mare, 2519 metri. Prima și singura ascensiune pe acest vârf am realizat-o în anul 2012, pe o vreme câinoasă, în fruntea unei echipe ce i-a inclus pe George Isac, Cristi Vidrașcu și Sorin Adam
Setting foot on Mount Parâng (foto George Isac)
Vârful Parângul Mare, poză de grup (2012) (foto Eduard Munteanu)
Parângul Mare văzut din Șaua Gruiul (foto George Isac)
Mai multe despre această ascensiune puteți citi în jurnalul ”Parâng, o zi din viață pe un munte”
http://www.mecanturist.ro/2012/10/03/parang-zi-din-viata-pe-munte/
3. Vârful Peleaga (2509 metri) – Munții Retezat
Cel de-al treilea vârf ca înălțime din Seven Summits se cheamă McKinley sau Denali, are 6194 metri, și se află în America de Nord, în munții Alaska (Alaska Range). În comparație, cel de-al treilea munte ca înălțime din Romania este spectaculosul Retezat, ce atinge înălțimea maximă în vârful Peleaga – 2509 metri. Dacă primele ascensiuni pe Peleaga le-am făcut în ultimii ani de liceu, cea mai recentă a avut loc în anul 2012, în fruntea unei echipe ce i-a inclus pe George Isac, Cristi Vidrașcu și Sorin Adam.
Pe vârful Peleaga (foto George Isac)
Vârful Peleaga, poză de grup (foto George Isac)
Vârful Peleaga văzut de pe vârful Judele (foto George Isac)
Mai multe despre această expediție puteți citi în jurnalul ”Retezat – the wonder of you”
http://www.mecanturist.ro/2012/11/19/retezat-the-wonder-of-you/
4. Vârful Omu (2505 metri) – Munții Bucegi
Al patrulea vârf ca înălțime din Seven Summits se cheamă Kilimanjaro, are 5895 metri și se află în Africa, pe muntele Kilimanjaro. În România, pe locul patru ca înălțime se află munții Bucegi, cu o înălțime maximă de 2505 metri. Pe vârful Omu am urcat de multe ori, pe toate variantele posibile, ultima ascensiune înregistrându-se la începutul lunii august 2014, prin valea Morarului.
Vârful Omu – amintiri din copilărie (foto Cristian Munteanu)
Vârful Omu -vedere dinspre Șaua Hornurilor
Pe vârful Omu într-o nouă aventură – ”Marathon 3750”
Pe vârful Omu la capătul unei ascensiuni prin valea Morarului
Despre una din cele mai frumoase ascensiuni pe vârful Omu, pornind de la Plaiul Foii, puteți citi în jurnalul ”Peste munți de la Plaiul Foii la Bușteni”
http://www.mecanturist.ro/2011/10/06/dincolo-de-munti-peste-culmi-de-la-plaiul-foii-la-busteni/
5. Vârful Roșu (2469 metri) – Munții Iezer-Păpușa
Al cincilea vârf ca înălțime din Seven Summits și cel mai înalt vârf din Europa se cheamă Elbrus, are 5.642 metri înălțime și se află în munții Caucaz. În România pe locul cinci ca înălțime se află fratele mai mic al Făgărașului – munții Iezer-Păpușa. Cel mai înalt vârf din acest masiv este vârful Roșu – 2469 metri, aflat la capătul unei culmi lungi și aeriene ce unește Făgărașul de Iezer, culmea Mezea – Oticu. Prima și singura ascensiune pe acest vârf am realizat-o în august 2010, în fruntea unei echipe ce i-a cuprins pe Alex Grigoraș, Florin Popovici și Cristian Munteanu, tură de la care a dat naștere ideii a ceea ce astăzi se cheamă Asociația Mecanturist.
Înaintând pe custura dintre vârful Iezerul Mare și vârful Roșu (foto Alex Grigoraş)
Pe vârful Roșu – poză de grup
6. Vârful Pietrosul Rodnei (2303 metri) – Munții Rodnei
Al şaselea vârf ca înălţime din Seven Summits se află în îngheţata Antarctica şi se cheamă Vinson, are 4.892 metri înălţime şi se află în munţii Sentinel (Sentinel Range). În România pe locul şase ca înălţime se află munţii Rodnei, aflaţi în îndepărtatul şi liniştitul nord, singurul masiv din Carpaţii Orientali care a pătruns în acest select top. Cel mai înalt vârf din munții Rodnei este Pietrosul Rodnei, cu o înălţime de 2303 metri. Prima şi singura ascensiune pe acest pitoresc vârf am realizat-o în 2011 în fruntea unei echipe ce i-a cuprins pe Alex Grigoraş, Lucian Bălănică, Florin Bălineanu şi veteranul mecanturiştilor Costel Ceapchi.
Pietrosul Rodnei – vedere din Tarnița Bârsanului (foto Lucian Bălănică)
Vârful Pietrosul Rodnei – vedere de pe vârful Buhăescu Mare (foto Lucian Bălănică)
Pe Pietrosul Rodnei – poză de grup (foto Constantin Ceapchi)
Mai multe despre această aventură în tăcuții munți ai Rodnei puteți citi în jurnalul ”Munții Rodnei – Sunetul tăcerii”
http://www.mecanturist.ro/2014/08/12/muntii-rodnei-sunetul-tacerii/
7. Vârful Gugu (2291 metri) – Munții Godeanu
Al şaptelea vârf ca înălţime din Seven Summits se află în Australia şi este considerat a fi Kosciszko, 2228 metri – în varianta Bass (pe continent), respectiv Puncak Jaya, 4884 metri – în varianta Messner (pe platforma continentală). În România al şaptelea munte ca înălţime se află sălbaticul şi izolatul Godeanu, iar cel mai înalt munte din acest masiv este misteriosul Gugu – 2291 metri, singurul munte din România care corespunde cu descrierea lui Strabon despre muntele sfânt al dacilor – Kogaionon. Indiferent dacă există sau nu un sâmbure de adevăr în această legendă, Gugu, prin profilul său piramidal ce se remarcă de la mari depărtări din aproape orice parte l-ai privi, îşi merită din plin locul şapte în acest top select. Singura ascensiune pe acest vârf am realizat-o în 2013, în fruntea unei echipe ce i-a inclus pe Costel Ceapchi, Vasile Gavriliţă, Alexandra Ghiţă, Florin Bălineanu şi Daniel Vasilciu, la capătul unei aventuri memorabile:
Vârful Gugu – vedere din Culmea Prislop(foto Florin Bălineanu)
Vârful Gugu, vedere de pe muntele Scărița (foto Alexandra Ghiță)
Pe muntele sfânt al dacilor
Mai multe despre această aventură puteți citi în jurnalul ”Traversarea Țarcu-Godeanu – O aventură memorabilă”
http://www.mecanturist.ro/2014/04/14/traversarea-tarcu-godeanu-aventura-memorabila/
Cam asta a fost aventura a ceea am numit Seven Summits of România, într-o variantă personală. Mulțumesc tuturor celor care mi-au însoțit pașii pe poteci în această minunată aventură și sper ca și alte persoane să fie inspirate de acest articol și să pornească să ducă la capăt acest frumos circuit. Vă asigur că merită!
Și dacă am început acest jurnal cu cuvintele primului om care a escaladat Everestul, George Mallory (1924), voi încheia tot cu cuvintele acestuia:
”Deci, dacă nu înțelegi că există ceva în om care răspunde la provocarea muntelui și iese să o întâlnească, că lupta este lupta vieții în sine, în sus și întotdeauna mai sus, atunci nu veți înțelege de ce urcăm acolo. Tot ce primim de la această aventură este doar bucurie pură. Și bucuria este, la urma urmei, scopul vieții. Nu trăim să mâncăm și să facem bani. Mâncăm și facem bani pentru a fi în stare să ne bucurăm de viață. Asta este ceea ce înseamnă viața și acesta este sensul ei.”
———————————————————————————————————————————————————————
Text: Eduard Munteanu
Foto: Doina Popa, Alex Grigoraș, George Isac, Contantin Ceapchi, Florin Bălineanu, Lucian Bălănică, Ștefan Bako, Alexandra Ghiță
Asta presupun ca e un fel de Fine del Primo Tempo din trairile tale pe munte, nu ?
Felicitari si sa ne bucuram in continuare !
Daniel, trăirile mele legate de munte sunt o continuă curgere, acest articol este doar un highlight al unor momente frumoase din trecut. Așa cum a scris și Alex, aventura continuă!
Super!
Aventura continuă!
Super tare!
Mi-a placut acest „remember” cu cele 7 varfuri.
Bravo
Felicitări pentru jurnal. Mi-a placut!
Super ideea din jurnal! Paralelismul dintre cei mai inalti munti din lume si cei mai inalti munti din Romania (multumesc pentru clasificare, nu o stiam) e o idee originala. Felicitari, un jurnal „mai altfel”!
Deja ma gandesc sa-i fac cadou jurnalul tau lui fiu-meu pentru ora de geografie…S-ar scoate cu doi de zece, basca l-ar lua profa de bine…:)
Carmen, eu în calitate de auto-profesor de geografie, îi pot acorda un zece băiatului tău doar pentru că a terminat pe picioare o tură marca ”Stefan Bako” 🙂 . Cu al doilea zece mai vedem, mai mergem, mai discutăm…
Felicitări pentru reușită și pentru jurnalul acesta fain!
Paralela ta este demna de un reportaj cu „frunzulita verde” Edi!
Interesanta idee! Si mai ales,ai avut si ce bifa …
Mi-ai dat o idee de jurnal cu alte obiective turistice faimoase de la noi din tara,cele mai frumoase cascade. Nu cred ca le-am bifat pe toate,dar ar fi frumos sa facem un top cu cele mai deosebite cascade din Romania,nu? Cred ca cu ajutorul colegilor mecanturisti reusesc sa adun poze pentru un jurnal tematic.
Asteptam continuarea topului…
Dana, în România marea majoritate a reportajelor cu ”frunzuliță verde” sunt cel mai adesea modalități de a păpa bani naționali sau europeni sau reclame mascate. Cel mai adesea nu există un interes real al instituțiilor în domeniu de a promova turismul românesc autentic. Articolele mele și ale celorlalți mecanturiști conțin ceva ce ”frunzulița verde” nu are: suflet…
Edi, exceptionala ideea si realizarea acesteia intr-o nota de romantism nostalgic.
Buna si ideea Danei, sa vedem cine o pune „pe hartie”….
Nea Costel, mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru că ai fost un coechipier de încredere în toate turele în care am mers împreună. Referitor la ideea Danei, mai am multe cascade renumite din România de vizitat.
Felicitari Edy pentru inspiratia de a aduna aceste varfuri in albumul vietii! Bravo! 🙂
Bravo Edi, felicitări pentru jurnal și pentru ideea topului celor 7 munți cei mai înalți de la noi! M-ai inspirat, voi încerca să finalizez și eu acest circuit, căci primele 4 vârfuri deja le-am bifat.
@Dana: pentru un top 7 al cascadelor de la noi, ar fi util de găsit mai întâi o „unitate de măsură” obiectivă cu care să le putem compara. Criteriul frumuseții nu se încadrează, fiecare privitor poate întocmi propriul său top…
Cristi, deja ai trecut de prima jumătate, ești pe drumul cel bun, continuă. Să știi însă că poziția în top nu reflectă neapărat și nivelul de dificultate în atingerea fiecărui vârf în parte.
Foarte tare, mai am de bifat vf. Rosu, Peleaga si Gugu , Buna idee Edo.
Ideea paralelismului intre primele Sapte Varfuri este excelenta!Mi-a placut realizarea scrisa a comparatiei-de fapt mi s-a relevat inca o data o scriitura marca Edi Munteanu.Felicitari pentru atingerea celor mai inalte sapte varfuri romanesti!
Imi pare ca,dintre romani,cele mai inalte sapte varfuri de pe cele sapte continente au fost atinse de Ticu Lacatusu si Crina-Coco Popescu
[…] http://www.mecanturist.ro/2014/09/22/seven-summits-of-romania/ […]