Recunosc
–
Am atins cu mâna albastrul cerului
Și am întredeschis, cu gândul, timid, ușa misterului.
Am simțit pe frunte adierea vântului.
M-am uns cu alifia din untul pământului.
Mi-am răsfățat privirea pe întinsul câmpiei.
Mi-am făcut leagăn din cântecul ciocârliei.
Am rupt câteva spice coapte din marginea gliei.
Am păstrat în ureche foșnetul stejarului.
Am plâns când puiul a căzut din albul cuibarului.
Am umblat gol prin ploaia de vară.
Am dormit noaptea în lanul de secară.
Am trecut cu trenul din gară în gară.
M-am trezit în scâncetul copiilor.
Toamna am ajutat la culesul viilor.
Am băut din roua florilor
M-a îmbătat farmecul culorilor.
Am alergat pe plajă la ivirea zorilor.
Să urc un munte ? Deloc nu mi-a fost greu .
Și da. Recunosc.
Am rămas cu inima deschisă
La zâmbetul tău.
–
–
Autor: Emanoil Anton
membru simpatizant Mecanturist
Multe intreprinderi pentru un zambet! Dar probabil ca a meritat.
Frumoase versuri! Felicitari!
Recunosc că mi-au plăcut aceste versuri. Mulțumesc domnule Emanoil Anton!