Săptămâna trecuta mi-am propus sa organizez o acțiune de promovare a drumețiilor montane. M-am gândit ca este ultima sansa de a mai prinde cateva din minunatele imagini pictate de toamna. Astfel ca, am lansat o invitatie la drumetie catre colegii de munca din Galati, Braila si Tulcea. Desi invitația am lansat-o foarte târziu, mai exact vineri, am avut surpriza sa constat o mobilizare rapida a colectivului tânăr si sa primesc confirmări destul de ferme chiar imediat după ce invitația a fost făcută.
Actiunea a fost o premiera in cadrul companiei noastre, am mai avut o tentativa înainte de a pleca in Vietnam dar vremea nu a permis realizarea acelei ture. Astfel ca, am considerat oportun sa reiau aceasta idee si sa profit de tema “Toamna”.
Am avut plăcuta surpriza sa ne adunam un număr de 22 de persoane, colegi plus soți, soții sau prieteni.
Am ales ca zona Dealurile Niculițelului, m-am gândit ca e posibil ca latura estica sa nu fie încă lipsita de culoare si astfel am optat pentru parcurgerea potcoavei Niculitelului. Traseul il mai parcursesem in primăvara lui 2013, in tura propusa de Alex si aveam si trackul înregistrat.
Întalnirea am dat-o in centrul localității, pe platoul de langa primărie, loc bun pentru parcarea unui număr mare de masini. Dupa ce ne-am strans toti, am plecat pe strazile Niculitelului pentru a ajunge in partea de sud a localității si a incepe a urca culmea ce porneste de la marginea satului.
In partea de sus am “beneficiat” de vânt puternic si cu toate ca-mi propusesem sa facem pe stânci o poza de grup, nu am mai reușit, fiecare a cautat adăpost si a grăbit pasul astfel ca ne-am întins destul de mult iar regruparea s-a făcut într-o zona mai blândă.
După aceasta zona expusa am ajuns in locuri mai blânde si am intrat in zona împădurită, in prima faza am găsit o pădure cu mult verde, căreia ii lipsea covorul galben de frunze căzute.
Insa acest peisaj s-a schimbat in scurt timp.
Am găsit copacii într-o stare avansata de goliciune dar chiar si asa ne-am bucurat de plimbarea prin pădure.
După câteva zeci de minute am ieșit la strada asfaltata si ne-am îndreptat către zona monumentului pentru a sta la masa si pentru a face prima poza de grup.
Dupa masa am revenit in drumul asfaltat si am continuat urcarea pana la primul drum forestier ce face dreapta pe culmea ce stajuieste Niculitelul. Aici se gaseste o zona cu copaci razleti si cu deschideri catre sat.
La un moment dat apare pe traseu un loc putin cam ciudat, un cerc mare sapat in pamant, in interiorul lui un alt cerc din pietre si pe mijloc o mare cruce din pamant, parca ar fi locul de intalnire al unei secte. Am profitat de prezenta numarului mare de pietre si am facut aici o ultima pauza inainte de a ne intrepta catre coborarea spre sat.
Ne-am continuat drumul si in scurt timp am ajuns la zona de coborare. Aici am gasit o schimbare, crucea firava de lemn pe care o stiam acum este inlocuita cu una mare din beton.
Fiind iar expusi, am avut parte de un vant mult mai puternic decat la urcare. Nu am zăbovit prea mult aici, am trecut peste poza de grup, desi lumina era buna si dupa cateva momente de ezitare am pornit cu totii spre coborâre.
De sus zona de coborâre parea înfricoșătoare, de fapt chiar este pentru cineva care nu a facut prea multe drumetii. Insa toată lumea s-a descurcat exemplar si am ajuns cu bine jos.
Sper ca aceasta drumetie sa fi reprezentat o experienta frumoasa pentru colegi, o mare parte dintre ei nu au facut prea multe asemenea activitati. Voi continua sa promovez drumetiile montane in randul lor si sper ca astfel li se v-a deschide apetitul pentru munte.
–
–
–
———————————————————————————-
Text și foto: Ciprian Vasilache
Bravo !
Felicitari!