Ţara de dincolo de munte(5): biserici fortificate pe Valea Hârtibaciului

2
8930

Hârtibaciul este un râu ce străbate ţinutul deluros dintre Târnava Mare şi Olt şi care are un curs de la est la vest, aproape paralel cu cele două ape din Transilvania.

Iar ca să vedem cum stă treba şi cu aceste biserici fortificate, am să încerc să conturez cumva contextul istoric de la începutul mileniului trecut, vreme în care colonişti saşi au foat aduşi în acest colţ de sud-est al Transilvaniei.

Primul rege al Ungariei, Stefan I, se urca pe tron în anul 1000. El provenea dintr-o familie în care tatăl, Geza, era catolic, iar mama, Sarolt, creştină de rit bizantin. Dealtfel, ardeleancă…

În anii ce au urmat ungurii au foast permanent susţinuţi de către papalitate ca să-şi extindă influenţa spre est, în Transilvania, mai întâi prin cuvântul bisericii catolice, ca după aceea puterea administrativa să vina ca de la sine.

Concurenţa, şi chiar confruntarea dintre cele două biserici creştine s-a accentuat şi mai mult după Marea Schismă din 1054.

În acea vreme în Transilvania continua să vieţuiască o populaţie romanică, vorbitoare de limbă latină. Mărturie pentru acest fapt stau odată bisericile cu o arhitectura romanică, dar şi toponimele şi chiar numele locuitorilor.

Spre exemplu, în ţinutul Haţegului domnea în acea vreme familia vlahă Cândea, familie ce ulterior a fost forţată să se maghiarizeze sub numele de Kendeffy.

De partea cealaltă, biserica ortodoxă de la Constantinopol avea să încerce o pavăză în faţa înaintării catolice prin ridicarea unor biserici şi mânăstiri (Vodiţa, Tismana, Prislop), trimiţându-l în acest scop în nordul Olteniei şi Ţara Haţegului pe parintele Nicodim.

Pentru a-şi consolida puterea în Transilvania, un alt rege maghiar din dinastia arpadiană, Andrei al II-lea, permite cavalerilor teutoni în anul 1211 să se stabilească în Ţara Bârsei.

Acest ordin militar şi religios se formase la Acra, în Palestina, în timpul unei cruciade, şi întorşi în Europa cam rămaseseră făra nicio treabă. Ei au ridicat atât Ceatatea Marienburg (Feldioara), cât şi alte câteva în hotarul Ţării Bârsei.

După alungarea lor din zonă din anul 1225, regalitatea maghiară se hotărăşte să colonizeze graniţa estică a regatului cu germani. Astfel că în Podişul Târnavelor, pe Valea Hârtibaciului şi în Ţara Bârsei se stabilesc mai ales ţărani şi meşteşugari germani, care vor susţine cu hrană şi arme pe ungurii şi secuii mai războinici.

Doar că jucărica le-a fost stricată tuturor oamenilor din acest colţ de lume de către marea invazie tătară din 1241…

Trebuie menţionat că în Transilvania din acel secol 13, dar chiar şi după, nu exista o armată regulată a ducatului, armată care să apere şi pe proaspeţii colonişti saşi în faţa invadatorilor, aşa cum se va întâmpla cu populaţia din celelalte două principate româneşti, unde voievodul se îngrijea de liniştea întregului principat.

Aşa că saşii au fost nevoiţi să se descurce singuri în faţa primejdiilor, şi cel mai la îndemână lucru a fost ca să ridice în fiecare sat al lor câte o biserică puternica, masivă, care să aiba, pe lângă menirea religioasă, şi rolul de cetatea de apărare.

Aceste fortificaţii se vor dovedi eficiente peste timp, pentru că rolul lor se va dovedi a fi acela de a rezista unor asedii relativ uşoare şi de scurtă durată, invadatorii fiind cel mai adesea hoarde de călareţi nepregătiţi cu tot ce trebuie pentru cucerirea unor ziduri înalte.

Astfel că bisericile fortificate transilvănene uimesc şi astăzi prin măreţia construcţiilor, dar mai ales prin meticulozitatea tipic germană cu care locuitorii îşi dotau incintele bisericilor cu tot ce trebuie supravieţuirii. Vom vedea în încăperile anexe din interiorul zidurilor spaţii pentru depozitarea grânelor, dar mai ales acele ,,turnuri ale slaninelor”, ori ,,turnuri ale prunelor”. Deasemeni în curtea bisericii mai sunt şi astăzi fântâni cu apă, acestea fiind în unele cazuri săpate chiar în podeaua interioară a bisericii.

Pentru vizitatorul de astăzi o urcare, urmata de o degustare, în turnul slaninelor se poate asemăna cu o coborâre în hrubele unei crame de vinuri.

Nu ca într-o cetate oarecare, unde nu găseşti nimic şi unde şi şoarecii trebuie să vină cu mâncare de acasă…

Am pornit să descoperim bisericile fortificate de pe Valea Hârtibaciului având în spate o oarecare experienţă acumulată în alte patru expediţii de acest fel în acest colţ de jos al Transilvaniei.

Am stat prin preajmă, în Predeal, şi am pândit o fereastră de vreme mai bună în acest sfârşit de primavară ploioasă şi asta s-a întâmplat să apară în prognozele meteo chiar în zilele de 26 şi 27 mai, chiar în duminica votului pentru europarlamentare.

Această coincidenţă s-a dovedit a fi una fericită, pentru ca drumul Predeal-Râşnov-Sibiu a fost aproape pustiu la primele ore ale dimineţii şi noi am ajuns pe autostrada de centură înainte de ora 9,00.

Am ieşit repede de pe drumul de mare viteză, pe judeţeanul 106, care urmează Valea Hârtibaciului înspre amonte.

1.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN DAIA

Prima oprire o facem în localitatea Daia, care se mai numeşte şi Daia Săsească, sau Duelmen, în limba germană.

Biserica evanghelică de aici a fost mai întâi o bazilică romanică din sec.13. Tot din sec.13 datează şi zidurile fortificaţiei.

/Movile1/img_0938-j11.jpg

Relaţii despre posibilitatea de a vizita biserica le aflăm la o casă din apropiere. Doar că doamna de aici, o săsoaica relativ tânară, ne spune că în clădirile bisericii funcţionează acum o casă pentru copii, iar cheile sunt la directoarea fundaţiei, care momentan e plecată la Sibiu.

/Movile1/img_0940-j11.jpg

Se pare că începem periplul nostru cu stângul, dar pe parcurs vom constata că unele biserici fortificate din aceată zonă sunt mai bine păstrate şi se pot vizita, altele nu.

Hotărâm să mergem mai departe la Roşia şi să revenim la Daia la întoarcere.

Măcar lângă intrarea în incinta bisericii găsim un panou cu o hartă a Văii Hârtibaciului.

Dealtfel şi noi avem o hartă a zonei cu bisericile fortificate.

/Movile1/img_0942-j11.jpg

Drumul de la Daia la Roşia (de Sibiu) e o frumuseţe!

Aproape o alee îngustă pe care abia dacă încape o maşină, dar agăţată frumos pe serpentinele unui deal cu pajişti verzi. Şi parcă îţi pare rău când ajungi la platoul de sus, pe care începe să se desfăşoare localitatea Roşia.

2.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN ROŞIA.

E poate cea mai veche biserică sasească din Transilvania, ea fiind ridicată înca de la începutul sec.13, în anul 1225.

Numele german al satului este Rothberg, el fiind atestat documentar în anul 1227.

Intrarea e undeva peste drum de primărie, iar în curtea bisericii ne întâmpină cladirile masive ale navei principale, dar şi a clopotniţei de formă patrată.

Clopotniţa nu e pe biserică, zidurile sale de 8m înălţime făcând din ea principalul edificiu defensiv al fortificaţiei.

/Movile1/img_0944-fb-j1.jpg

Ieşim din umbra răcoroasă a castanilor şi mergem în partea sudică, pentru o imagine mai clară a construcţiei.

Chiar de afară se observă că biserica e formată din trei nave, una centrală, mai înaltă, flancată pe laturi de două nave mai scunde şi o absidă a altarului.

/Movile1/img_0959-fb-j1.jpg

De data aceasta suntem mai norocoşi şi găsim cheia de la uşa bisericii la familia care locuieşte chiar în dependinţele din curte.

La interior remarcăm arcele masive, în stil romanic, dintre coloanele de susţinere, dar şi stilui mai svelt, gotic, al plafonului navei centrale.

Altarul baroc pe care îl vedem astăzi a foat adăugat în anul 1782, iar amvonul de pe partea stângă în anul 1734.

/Movile1/img_0953-j1.jpg

În spate, absida corului e naltă, cu inscripţii în limba latină.

Orga e ceva mai nouă, din anul 1850.

/Movile1/img_0952-j1.jpg

3.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN HOŞMAN

Din DJ106 mergem lateral-dreapta vreo 2km până în localitatea Hoşman.

Partea frumoasă a unei astfel de ture de descoperire e că turla înaltă a fiecărei dintre bisericile căutate de noi se vede de la depărtare, drumul până la biserica respectivă fiind totdeuna foarte emoţionant pe ultima parte , dar şi cu mare nerăbdare de a descoperi locuri noi.

Biserica din Hoşman (Hozman) a foat ridicată în anul 1270, iar dealungul vremii a avut de suferit în urma asediului lui Vlad Ţepeş din anul 1479 şi în vremea Răscoalei curuţilor din 1703-1711.

Mergem pe o alee verde spre porţile de intrare de sub castani.

/Movile1/img_0970-j1.jpg

De data aceasta clopotniţa face corp comun cu biserica, ea având sub acoperiş şi un drum de strajă.

/Movile1/img_0986-fb-j1.jpg

Poarta de intrare în incinta fortificaţiei e închisă cu lacăt, dar are un număr de telefon, 0746-131 088, la care ne răspunde doamna Maria şi ne asigură că în 10 minute e la noi.

De la poartă vedem că intrarea în biserică se face prin turnul clopotniţei, printr-un portal arcuit, prevăzut cu o hersă ce poate coborî pe ghidajele din zid.

/Movile1/img_0979-j1.jpg

Interiorul bisericii e unul în stil romanic, cu coloane masive, de secţiune patrată pe margini, chiar dacă are o singură navă centrală.

Absida altarului este semicirculară, la fel de rotundă ca şi arcele tavanului interior.

/Movile1/img_0982-fb-j1.jpg

Biserica vazută dinspre est.

/Movile1/img_0989-j1.jpg

La plecare Adriana face o fotografie cu doamna Maria, care e îmbrăcată în port naţional, ea venind la noi direct de la slujba de la biserica ortodoxă din sat.

/Movile1/img_0998-fb-j1.jpg

4.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN MARPOD.

Satul Marpod e tot pe partea dreapta a drumului, dincolo de cursul firav al Hârtibaciului.

Localitatea e atestată documentar din anul 1349, cam din aceeaşi perioadă datând şi prima biserică săsească fortificată.

Doar că aceasta arde şi în locul ei e ridicată în anul 1670 actuala biserică. Vedem acum o navă deosebit de înaltă, cu altar poligonal şi cu clopotniţă sveltă, dar fără elemente de defensivă.

/Movile1/img_1008-j11.jpg

Şi aici găsim poarta încuiată şi aflam că interiorul bisericii nu se prezinta tocmai bine, prin urmare nu se prea vizitează.

/Movile1/img_1005-j1.jpg

În zidul fortificaţiei este prinsă şi casa pastorului.

Mai aflăm că ceasul din turlă are o singura limbă, minutarul, care sare din 5 in 5 minute…

/Movile1/img_1006-j1.jpg

5.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN NOCRICH

Cu această biserică sasească e mai simplu, pentru că atât satul, dar mai ales biserica fortificată se află chiar lângă drumul principal pe care tot înaintăm spre Sighişoara.

Turla bisericii e construita în stil baroc şi e înaltă de nici nu o putem prinde în fotografie de la o distanţă decentă…

/Movile1/img_1014-j1.jpg

Satul e atestat documentar din anul 1263 sub numele latin de ,,Terra Nogrech”.

Biserica veche se pare că a fost una construită în stil romanic, din acea vreme mai păstrându-se doar cele 4 bastioane greoaie ale fortificaţiei.

/Movile1/img_1016-j1.jpg

Un al doilea bastion.

/Movile1/img_1019-j1.jpg

Într-o curte laterală a bisericii funcţionează Centrul Cercetăşesc Nocrich-HC Habermann, cu un atelier unde se produc şi diferite obiecte de ceramică.

/Movile1/img_1022-j1.jpg

Pentru a vizita biserica la interior facem cunostinţă cu un cercetaş venit tocmai din Nantes, Franţa: Antoine.

La început ne-am înţeles cât de cât în engleză, iar când am încercat şi în franceză am căzut dintr-odată într-o uitare totală, nu-mi mai venea în minte niciun cuvânt franţuzesc.

Apoi, încet-încet, mi-am amintit de franceza pe care o exersez urmărind postul TV5-Monde, care e titrat de cele mai multe ori.

/Movile1/img_1025-fb-j1.jpg

Cheia pe care o are el nu e de la uşa principală, aşa că urcăm pe scările în spirală ale unui coridor îngust şi pe dată ne trezim la interior, la nivelul corului.

Pereţii interiori sunt văruiţi în alb, iar absida semicirculară a altarului într-un albastru luminos.

/Movile1/img_1024-fb-j1.jpg

Şi o machetă a vechii biserici fortificate, cea romanică, cu donjon central masiv şi 6 bastioane pe zidul de incintă.

/Movile1/img_1028-fb-j1.jpg

6.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN ALŢÂNA

Numele satului de saşi vine de la denumirea sa în limba germană: ,,All Zhenn”, adică ,,Toţi Zece”.

Legenda spune că primii saşi sosiţi în aceste locuri erau conduşi de 10 ,,greavi” şi fiecare dintre ei dorea ca localitatea să preia numele său, asa că, pentru a-i mulţumi pe toţi, s-a numit ,,toţi zece”…

Vechea biserică romanică a fost ridicată în sec.13, atestarea satului fiind din anul 1291.

Noua biserică-hală a fost ridicată în anul 1549.

/Movile1/img_1047-fb-j1.jpg

Accesul în curtea interioară se face pe o scară înclinată şi acoperită, asemănătoare cu cea din Cetatea Sighişoarei. Aici, scara acoperită e în partea stângă a fotografiei.

/Movile1/img_1049-j1.jpg

Atelajele intrau în curte printr-o poartă boltită.

/Movile1/img_1053-j1.jpg

Interiorul bisericii e în stil gotic, cu tavanul boltit. Altarul e poliptic, adică cu mai multe icoane, în stil baroc.

/Movile1/img_5279-j111222.jpg

Orga e în spate, în corul ce se extinde şi pe lateralele navei.

/Movile1/img_5285-j1.jpg

Ieşim în hotarul satului Alţâna şi suntem încântaţi de peisajul tipic transilvănean, cu turla acuţita a bisericii ortodoxe şi cu cimitirul romantic de pe dealurile înverzite…

/Movile1/img_1058-fb-j1.jpg

Ajungem în oraşul Agnita, al cărui nume mie îmi aminteste de o navă-mineralier de 12 500 tdw, pe care o tot vedeam ca aducea minereu la combinatul din Galaţi pe vremea când eram elev la liceul de marină…

Acum mergem mai întâi să ne asigurăm cazarea peste noapte la Pensiunea ,,Ice”, din partea de nord a localităţii.

Şi cum orele nu sunt prea înaintate şi vremea foarte bună, hotărâm să continuăm astăzi cu alte câteva biserici fortificate din apropierea Agnitei.

Nu ştim dacă şi mâine vremea va fi la fel de îngăduitoare cu noi…

7.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN MOVILE

Movile e un sătuc pierdut printre colinele din partea stânga a Văii Hârtibaciului, deci mai spre sud.

Ca să ajungi la el trebuie ca din Netuş să faci dreapta, să treci prin Noiştat şi să urmezi cale de vreo 5km un drum pietruit şi cam prăfos.

Numele satului vine de la cele peste 100 de movile din partea de nord a depresiunii în care se află.

Movilele sunt asemănătoare cu cele de la Şona, de lângă oraşul Fagăraş şi sunt rezultatul geologic al unor vaste alunecări de teren care au avut loc pe aici cu mult timp în urmă.

Deltfel, numele săsesc al satului este ,,Hundertbucheln” care înseamnă tocmai asta : ,,100 de Movile”.

Bazilica romanică a fost ridicată pe la mijlocul sec.13.

/Movile1/img_1065-fb-j1.jpg

Un localnic ne îndrumă spre casa cu obloane maronii, de unde fata gazdei ne însoţeşte cu cheia de la uşa bisericii.

Nava-hală e lungă şi sveltă, construită în stil gotic şi a înlocuit de pe la 1500 bazilica romanică.

/Movile1/img_1077-fb-j1.jpg

În sec.19 balconul corului a foat prelungit şi pe cele două laturi, iar balustrada de lemn a foat împodobită cu picturi florale pe lemn, specifite mobilierului săsesc.

/Movile1/img_1080-fb-j1.jpg

Iau cheia de la uşa de acces în donjonul vestic şi pornesc să urc pe scările înclinate şi foarte vechi.

/Movile1/img_1071-j1.jpg

 

Turnul e foarte înalt şi scările de lemn înclinate până aproape de verticală. Acum înţeleg de ce am fost invitat să urc singur în turn…

La nivelul 5 sau 6, e locul în care sunt dispuse cele două clopote.

/Movile1/img_1084-fb-j1.jpg

Turnul are drum de strajă interior şi deschideri spre toate direcţiile.

Aici e vederea din turn spre răsărit.

/Movile1/img_1088-j1.jpg

Cu teleobiectivul iau în vizor zona cu movile dinspre nord-est.

/Movile1/img_1103-fb-j1.jpg

Alte căteva movile mai dinspre nord.

/Movile1/img_1097-j1.jpg

Şi o imagine cu partea de nord a satului, cu drumul pe care am venit noi aici şi chiar cu turla bisericii din Noiştat, pe fundal…

/Movile1/img_1098-j1.jpg

Cobor din turn şi ieşim din curtea bisericii pentru a-mi trage putin sufletul mai la umbră, căci, se pare că vine vara, e foarte cald.

Apoi mergem să votăm la singura secţie electorală din sat, din şcoala generală.

Ei bine, nu a fost o alegere întâmplătoare să votăm la Movile…

Asta pentru că pe cărţile noastre de identitate e trecută adresa: Galaţi, str. Regiment 11 Siret.

După ce votăm ţin să spun celor din comisie că acest Regiment 11 Siret din Galaţi a purtat în localitatea Movile lupte foarte grele la 15 septembrie 1916…

Marea unitate de infanterie Regimentul 11 Siret a luat naştere la 11 martie 1913 şi a avut garnizoana în Galaţi pe strada care astăzi îi poarta numele. Botezul focului avea să-l aibă în Razboiul balcanic din acelaşi an, însă marea jertfă de sânge o va da în Campania din Ardeal din toamna anului 1916. Trupele din garnizoana Galaţi au pătruns în Transilvania pe Valea Buzăului în noaptea de 14 august 1916. După ce trece fară luptă de vama Sita Buzăului, Regimentul 11 Siret ocupă în zilele următoare satele Teliu, Vama Buzăului şi oraşul Sfântul Gheorghe. Atacul surpriză avea să diminueze după câteva zile, gălăţenii întâmpinând o rezistenţă germană bine organizată în jurul localităţii Homorod. După victoriile răsunătoare repurtate împotriva generalului Morgen la Homorod, Rupea şi Jilbert, Regimentul 11 Siret nu a reuşit să fructifice avantajele din teren deoarece nu s-a putut face joncţiunea cu Regimentul 2 Bratocea ce venea dinspre oraşul Făgăraş. În luptele de la Bărcuţ şi Movile din 15 septembrie 1916 Regimentul de infanterie din Galaţi va pierde în luptă 1103 morţi, 402 dispăruţi şi mult mai mulţi răniţi. Zilele acelea de toamnă au adus ploi nesfârşite, iar zona localităţii Movile este cunoascută şi astăzi pentru noaroaiele endemice, cele care au produs în timp alunecările de teren cu formarea de glimee, acele movile de pământ întâlnite şi pe malul Oltului, la Şona. Din punct de vedere tactic, armata noastră s-a aflat în locul cel mai nepotrivit pentru o vreme ploioasă.

Se pare ca doamna directoare a şcolii ştie despre acest episod al luptelor din 1916 şi mai precizează că în cimitirul localităţii e şi un sector dedicat eroilor din acele bătălii.

Şcoala din Movile unde am votat.

/Movile1/img_1125-j1.jpg

8.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN NOIŞTAT.

Din Movile ne întoarcem pe drumul pietruit de 5km în Noiştat.

Localitatea e atestată documentar din anul 1355 sub numele romanic de ,,Nous Villa”, adică Satul Nou, Noiştat în germană.

Mă gândesc că între turcii din Dobrogea s-ar fi numit Yeni Sale, adică Enisala…

În sec. 14 se construieşte o biserică gotică cu turnul-donjon spre vest.

/Movile2/img_1130-j1.jpg

Fortificaţia era dată în primul rand de turnul de zid masiv, care până în 1860 avea şi un nivel cu drum de strajă şi orificii pentru tragere.

/Movile2/img_1138-j1.jpg

Din zidul de incintă se mai păstreaza doar o porţiune cu o poartă boltită.

Biserica nu se vizitează.

/Movile2/img_1132-j1.jpg

9.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN NETUŞ

Se află chiar pe partea stângă a drumului de pe Valea Hârtibaciului.

Se consideră că biserica a fost fortificată în anul 1505 prin construcţia turnului cu nivel  de apărare şi drum de stajă în consolă.

Biserica nu mai are ziduri de aparare şi nici nu se vizitează în prezent.

/Movile2/img_1142-fb-j1.jpg

10.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN IACOBENI.

Din Netuş, la întoarcere spre Agnita, am vizitat încă trei biserici fortificate din sate ceva mai depărtate, spre nord, faţă de Valea Hârtibaciului, la circa 2-4km de drumul principal.

Biserica săsescă din Iacobeni a foast ridicată în sec.14, pe locul bazilicii romanice distrusă de tătari în 1241.

Pentru noi a fost singurul loc unde am întâlnit turişti în afară de noi, în fapt doi motociclişti nemţi din Stuttgart.

În fotografie avem şcoala care a funcţionat pe lângă biserica evanghelică.

/Movile2/img_1147-j1.jpg

Zidul de incintă are contraforţi spre exterior şi lăcaşuri de aruncare a smoalei topite.

/Movile2/img_1150-j1.jpg

Turnul clopotniţă are 26m înălţime, fiind cel mai înalt de pe Valea Hârtibaciului.

Se vede că zidul de aparare mai are un bastion şi spre vest.

/Movile2/img_1152-j1.jpg

11.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN STEJĂRIŞU

Decum coborâm din maşină, biserica ne întâmpină cu o imagine frumoasă, în primul plan fiind şcoala germană, care a funcţionat păna la Revoluţie, cănd satul a cam rămas fară saşi.

/Movile2/img_1155-j1.jpg

Pornim mai întăi să facem un tur al zidurilor exterioare.

Observăm ca fortificaţia are mai multe turnuri de aparare…

/Movile2/img_1156-j1.jpg

Da, pe lângă cele două turnuri-donjon cu drumuri de strajă în consolă, se vede treaba că şi nava bisericii are la partea de sus un nivel pregătit pentru apărare cu drum de strajă în consolă pe tot perimetrul exterior. Foarte frumos!

/Movile2/img_1166-j1.jpg

Pe un panou turistic vedem că în zonă sunt o mulţime de trasee marcate, poteci turistice care străbat dealurile din dreapta Văii Hârtibaciului, legând astfel între ele multe din satele săseşti.

/Movile2/img_1161-j1.jpg

Vederea fortificaţiei dinspre nord.

/Movile2/img_1175-j1.jpg

Găsim şi pe domnul sas care ne va deschide biserica.

/Movile2/img_1177-j1.jpg

Vedem la interior altarul elegant şi amvonul foarte auster de pe partea dreaptă.

/Movile2/img_1182-fb-j1.jpg

Remarcăm plafonul orizontal al tavanului, ancadramentul frumos al orgii şi corul pe ambele laturi ale bisericii.

/Movile2/img_1183-fb-j1.jpg

Şi la urmă de tot încheiem vizita cu o degustare în turnul slăninelor…

/Movile2/img_1188-fb-j1.jpg

12.  BISERICA FIRTIFICAT A DIN RUJA

Ruja e un sătuc mic, retras printre dealuri. Vechea vatră era pe firul Văii Hârtibaciului, dar inundaţiile frecvente i-au determinat pe oameni să paraseasca acea zona joasă şi să vină aici, mai spre dealuri.

Asfel că localitatea e atestată documentar din 1349 şi avea o biserică romanică, dar actuala biserică e una impunătoare, cu o navă centrală înaltă, cu absida altarului de formă pentagonală şi un turn de apărare masiv, cu 7 etaje.

/Movile2/img_1202-j1.jpg

Fortoficaţia constă în faptul că turnul clopotniţă are guri de tragere la ultimul nivel, iar acestea se regăsesc şi pe un nivel deasupre altarului.

/Movile2/img_1207-j1.jpg

Din păcate nu am gasit pe nimeni să ne deschida uşa bisericii…

Seara, la pensiunea din Agnita, am urmărit puţin la tv agitaţia exitpolurilor de la alegeri, dar noi eram cu treaba pe aici şi ne-am odihnit pentru a avea o a doua zi la fel de marcată de ,,febra descoperitorului”.

13.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN BRĂDENI

Dimineaţa am mers întins vreo 20km pe drumul spre Sighişoara deoarece bisericile de pe aici le vizitasem încă de ieri după-amiază.

Totuşi am oprit de câteva ori să fotografiem peisaje cu un vădit aer transilvănean.

/Movile2/img_1216-fb-j1.jpg

Şi un tablou aproape pictural cu sălciile înşirate pe lângă cursul tot mai firav al Hârtibaciului.

/Movile2/img_1220-fb-j1.jpg

La Brădeni biserica fortificată e chiar lângă drum, dar pe partea cealaltă a pârâului.

În parcul din jurul bisericii remarcăm trei plopi seculari, de dimensiuni impresionante.

/Movile2/img_1222-j1.jpg

Vedem că zidul de incintă are în structura sa şi casa pastorului.

/Movile2/img_1223-j1.jpg

Localitatea e atestată din anul 1297 sub numele romanic de ,,Terra Heen”.

Biserica actuală, cât şi fortificaţiile au fost ridicate pe la anul 1507.

Nava tip hală e formată din două segmente distincte, prevăzute la partea de sus cu un nivel de apărare, cu guri de tragere.

E o construcţie masivă, din piatră, cu contraforţi viguroşi.

Nu are turn clopotniţă, dar vom vedea la interior că în partea dinspre vest are două-trei  niveluri amenajate ca loc de depozitare.

/Movile2/img_1227-fb-j1.jpg

Cheia de la uşa de pătrundere în curtea interioară o găsim la doamna Balint, ceva cam departe, dar pe acelaşi mal al pârâului, la o casă albă, cu canapea la poartă.

/Movile2/img_1233-j1.jpg

Accesul în biserică se face pe o uşa de pe partea sudică.

/Movile2/img_1238-j1.jpg

La interior se observă că absida altarului e mai îngustă decât nava centrală, dar destul de lung şi cu frumoase arcade gotice de suţinere a tavanului.

Altarul e reprezentat de o pictură imensă, realizată în anul 1776.

Deasemenea, orga, ornamentată cu crengi ca de aur, e aşezată aici în faţă, deasupra altarului.

Amvonul e în stil baroc.

Cu toate că nu mai sunt familii de saşi în localitate, biserica e bine întreţinută prin grija doamnei Balint, care spune că vede de biserica aceasta de mai bine de 35 de ani.

Dealtfel această biserică frumoasă din Brădeni e un obiectiv turistc căutat mai ales de germanii reveniţi în Transilvania natală încărcaţi de nostalgie…

/Movile2/img_1240-fb-j1.jpg

Balconul corului e dispus pe trei laturi, înspre partea de vest a sălii.

Remarcăm nervurile gotice, sub forma de romburi, ale tavanului înalt.

/Movile2/img_1244-fb-j1.jpg

Chiar în mijlocul sălii, printre băncile asistenţei, e află gura unei fântâni destinată cu siguranţă perioadelor de asediu.

Fântâna nu e prea adâncă, nivelul apei Hârtibaciului fiind undeva la 3-4m sub nivelul podelei bisericii.

În acest sens aflăm că localitatea s-a confruntat peste vreme cu numeroase inundaţii şi că nivelul aluviunilor a tot crescut, obligând săteni să-şi tot reconstruiască casele…

/Movile2/img_1241-j1.jpg

Balustrada de lemn a corului are frumoase ,,metope” pictate cu motive religioase, sau florale.

/Movile2/img_1247-fb-j1.jpg

Pentru a urca la nivelurile prevăzute pentru depozitarea proviziilor trebuie să ieşim din biserică şi să dăm roată zidurilor.

/Movile2/img_1254-j1.jpg

În partea de sus, dispuse pe două niveluri, sunt o sumedenie de lăzi de lemn, nişte cufere încăpătoare în care fiecare familie îşi aducea la vremuri de restrişe atât alimente, dar şi oarece bunuri mai de valoare.

Numărul acestor lăzi vechi diferă după sursa de informare, între 80 şi 100 de bucăţi.

/Movile2/img_1260-j1.jpg

Fortificaţia exterioară are ziduri de 5-6m înălţime şi patru bastioane dispuse la colţuri.

14.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN APOLD.

De la Brădeni drumul începe să urce pe nişte dealuri largi, în forma de amfiteatru. Ajungem aici sus la cumpăna de ape dintre bazinele hidrigrafice ale râurilor Hârtibaciu şi Şaeş.

Tot aici trecem din judeţul Sibiu în judeţul Mureş.

Puţin mai jos oprim pentru a fotografia şi aici ,,movilele” atât de specifice acestui Podiş al Hârtibaciului. Acestea sunt movilele de la Apold.

/Movile2/img_1267-j1.jpg

Localitatea Apold e atestată din 1309 sub numele de Trapold.

Urme arheologice au arătat că înainte de venirea saşilor în zonă, aici trăiau numeroase fmilii de români, alături de câteva familii de pecenegi.

Biserica fortificată e ridicată pe o movilă mai înaltă chiar în centru localităţii.  Această înalţare suplimentară îi conferă şi mai multă mareţie, ea asemănându-se astfel cu biserica fortificată din Biertan.

/Movile2/img_1280-fb-j1.jpg

Biserica a fost ridicată spre sfârşitul sec.13.

Încă de la început, pătrunderea în curtea interioară se face printr-un portal arcuit sub unul din bastioanele de apărare.

Probabil ca acest culoar era prevazut şi cu o hersă de închidere…

/Movile2/img_1287-j1.jpg

Intrarea în biserică se face printr-un alt portic de pe faţa sudică.

/Movile2/img_1293-j1.jpg

La interior se vede că absida altarului e mai îngustă decât lăţimea navei centrale.

Deasemeni remarcăm forma poligonală a absidei altarului şi frumoasele arcade gotice ale tavanului.

Pe pereţi şi pe arcade se văd fragmente din pictura clasică originală.

/Movile3/img_1298-fb-j1.jpg

Deasemeni mai trebuie remarcate coloanele de susţinere masive, cu secţiune hexagonală.

Băgăm de seamă că sala biserici are două nave, fiind astfel cumva asimetrică.

În absida corului, pe peretele din spate se vede o pictură murală de mari dimensiuni.

/Movile3/img_1303-j1.jpg

Încă din curtea inteioară ne-a întâmpinat un tânăr venit aici din Germania. Spune că după terminarea liceului şi-a luat liber pentru un an de zile şi vrea să cunoască mai bine cultura vechilor saşi din Transilvania.

E cam răcit şi până merge Adriana să-i aducă două buline şi un pacheţel de serveţele, eu sunt invitat să urc singur în turla clopotniţei.

Unele din scările inerioare sunt decent refăcute, iar pe centrul bastionului atârnă nişte greutăţi de piatră de la mecanismul ceasului de la un etaj superior.

/Movile3/img_1305-fb-j1.jpg

Nivelul cel mai de sus al turnului e pavat cu scânduri, dar într-un mod cam precar, ceea ce-mi dă oarecare fiori, dar reuşesc să fac un tur de forţă pe tot perimetrul pentru a fotografia împrejurimile.

/Movile3/img_1315-fb-j1.jpg

O vedere mai strânsă spre acoperişul basionului din sud-vest.

/Movile3/img_1323-j1.jpg

Întors în curtea interioară, mergem să vizităm şi turnul slăninelor…

/Movile3/img_1333-fb-j1.jpg

Clădirea magaziei de pe partea nordică a curţii interioare.

/Movile3/img_1336-j1.jpg

Fântâna din curtea interioară.

/Movile3/img_1344-j1.jpg

Şi ieşire pe poarta din primul zid exterior…

/Movile3/img_1346-j1.jpg

15.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN ŞAEŞ.

În Mureş drumul nostru judeţean e cam îngust şi neîntreţinut…

Dealtfel nici casele săseşti din loclaitatea Şaeş nu arată prea bine.

/Movile3/img_1347-fb-j1.jpg

Casele vechi sunt foarte frumoase, dar observ că multe din ele au fost abandonate, preferându-se să se construiască altele noi, cu niciun element specific acestei zone săseşti.

/Movile3/img_1354-j1.jpg

La fel şi cu biserica evanghelică fortificată: şi ea e lasată de izbelişte şi încuiată.

/Movile3/img_1348-j1.jpg

Nu sunt mulţumim nici de fotografia făcută dinspre sud…

/Movile3/img_1350-j1.jpg

Totuşi din partea nordică se vede că biserica e înaltă şi frumoasă, ea având pe această parte şi un zid de incintă prevăzut cu bastion de aparare la colţ şi case pe latura interioară.

/Movile3/img_1362-j1.jpg

Din Şaeş mai sunt doar vreo 6km până la Sighişoara.

Trecem prin centru, prin faţa cetăţii, dar nu mai oprim, pentru că am vizitat locurile în alte două rânduri.

În plus e trecut de ora amiezii şi e tot mai acut sentimental că, iată, a venit vara. E cald şi moleşitor la soare…

De la Sighişoara prindem drumul înapoi spre Braşov.

16.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN CLOAŞTERF

Înainte de localitatea Mihai Viteazu de pe drumul european, facem stânga pe un drum îngust şi ajungem repede în satul Cloaşterf.

Biserica fortificată e chiar în centru.

Ne surprinde arhitectura deosebită a bisericii, dar şi faptul că ea pare că a fost renovată de curând.

Aceasta a fost construită pe la 1521-1524, pe locul unei bazilici romanice mai vechi.

Zidul  de incintă al fortificaţiei are acoperiş ,,în pupitru”, adică orientat doar spre exterior.

/Movile3/img_1373-j1.jpg

Dinspre sud vedem că hala bisericii nu face corp comun cu turla clopotniţei.

/Movile3/img_1369-j1.jpg

Biserica însăşi e fortificată ca o redută, cu un nivel de apărare dispus deasupra navei şi a corului.

În vechime satul a fost o posesiune modestă a mânăstirii cisterciene de la Cârţa.

/Movile3/img_1368-j1.jpg

17.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN CRIŢ.

Numele localităţii vine de la deumirea săsească ,,Krets”, care înseamnă ,,Cruce”.

În legătură cu vechea biserică romanică s-au păstrat doar câteva imagini pictate în noua biserică ridicată în 1793.

Pătrundem într-o curte oarecum exterioară printr-o poartă generoasă.

/Movile3/img_1376-j1.jpg

Totul surprinde la biserica fortificată din Criţ şi asta pentru că ea a fost renovată în 2013 de către Fundaţia Michael Schmidt.

/Movile3/img_1378-j1.jpg

De aceea acareturile din curtea interioara par vechi, dar sunt foarte curate şi bine întreţinute…

/Movile3/img_1383-j1.jpg

Aici totul e deschis şi noi bântuim fără ca cineva să ne bage în seamă…

/Movile3/img_1384-j1.jpg

Interiorul bisericii e absolut superb, amplu şi luminos, amintindu-ne de interiorul bisericii fortificate din Saschiz…

Nava centrală are două travee, deci asimetrică, iar bolta principală e în stil boemian.

Absida altarului are o nişă înaltă, unde sunt adăpostite atât altarul, cât şi orga din spatele lui.

După restaurare sala bisericii găzduieşte numeroase concerte, la care orga are un rol central.

/Movile3/img_1386-fb-j1.jpg

Arhitectura corului e mult mai masivă, dar la fel de spectaculoasă.

/Movile3/img_1389-j1.jpg

Vedere din afara zidurilor, în zona porţii de intrare în curtea interioară.

/Movile3/img_1395-j1.jpg

O curte îngrijită de o mâna de neamţ…

/Movile3/img_1398-j1.jpg

18.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN MESENDORF.

Din Criţ nu mai ieşim la drumul european, ci continuăm spre sud-vest, cale de vreo 6km, pe un drum foarte îngust, dar acoperit cu un asfalt luminos, aproapre de culoare albă.

Parcă plutim pe meandrele şoaselei ce însoţeşte fidel un mic pârâiaş. Un peisaj deadreptul încântător! Parcă am vrea să nu ajungem prea repede la Meşendorf, cu toate că febra descoperitorului continuă să ne dea frisoane…

Ajungem într-un sat aproape părăsit, cu o stradă principală neasfaltată, cu casele aliniate pe marginea unei văi largi, la 25-30m faţa de drumul pietruit, fără garduri.

Geometria asta a satului săsesc parcă am mai întâlnit-o şi la mai bine cunoscutul Viscri…

După frumuseţea sclipitor de curată de la Criţ, aterizăm brusc în provincialismul de la Meşendorf…

/Movile3/img_1404-j1.jpg

Lasăm maşina în faţa primăriei şi pornim să desoperim singuri biserica fortificată. După noaptea pierdută cu numărarea voturrilor, acum nu e ţipenie de om pe aici.

/Movile3/img_1406-j1.jpg

Aici jumătate pare renovat, jumătate abandonat…

/Movile3/img_1408-j1.jpg

Fortificaţia e prevăzută cu doua rânduri de ziduri, dar poarta e încuiată şi noi nu putem trece nici măcar de primul dintre ele, rămânând astfel cu frustrarea unor invadatori mai putin pregătiţi profesional…

/Movile3/img_1413-j1.jpg

De la Meşendorf rămânem totuşi cu imaginea unui sat transilvănean tipic săsesc, pierdut undeva, printre dealurile împădurite ale ţinutului Mureşului…

/Movile3/img_1415-fb-j1.jpg

Şi Transilvania acontinuat să fie surprinzătoare pană la capăt…

Mergeam pe serpentinele din Pădurea Bogăţii încet, în spatele unei maşini cu semnul începătorului. După noi se formase o coloană ce şerpuia plictisită, neputând să depăşească, dar calmă.

Deodată, de pe un parapet din parte stângă sare în şosea un urs dolofan şi se pune să alerge greoi în faţa maşinii cu semnul de începător.

Îmi închipui ce a fost în sufletul doamnei de la volan…Că la depăşire am văzut că era o doamnă suită jumatate pe volan.  E şi normal, îţi mai sare în faţă o găină, o pisică, un căţel, dar şi un tăntălău de urs?!…

Transilvania, tată, se lucrează mai încet, dar cu numere mari!…

2 COMENTARII

  1. „În acea vreme în Transilvania continua să vieţuiască o populaţie romanică, vorbitoare de limbă latină. Mărturie pentru acest fapt stau odată bisericile cu o arhitectura romanică, dar şi toponimele şi chiar numele locuitorilor.” -Nu este atestat istoric, iar stilul arhitectural romanic (la fel si limba latina – in stiinta a ramas pana in prezent) era folosit in toata Europa de vest. Confuzia merge pe tot parcursul articolului. Pe de altfel marea majoritate a bisericilor prezentate sunt construite in stil gotic, ulterior in interioare apare si stilul baroc.

    „Trebuie menţionat că în Transilvania din acel secol 13, dar chiar şi după, nu exista o armată regulată a ducatului, armată care să apere şi pe proaspeţii colonişti saşi în faţa invadatorilor, aşa cum se va întâmpla cu populaţia din celelalte două principate româneşti, unde voievodul se îngrijea de liniştea întregului principat.” -exista o armata, mai precis o populatie privilegiata pentru a fi mereu pregatit pt. lupta, astea erau secuii. Desigur nu puteau opri invadatorii de fiecare data, dar sasii au inflorit timp de 700 de ani sub maghiari, si n-au rezistat nici 70 sub imperiu roman… Biserici splendide fortificate se prabusesc caci nu mai este cine sa aiba grija de ei, o pierdere culturala uriasa…

  2. Fără reminișcențe; adică certitudini.

    Vă lansez și vouă, dragii mei, o idee descoperită dintr-un loc anume …pe care oricât ar vrea cineva să o conteste (i-am divulgat-o și lui Sabin Luca, de la Brukenthal) nu va reuși. Chiar numele Ardealului nu vine din cunoscutul termen maghiar, ci, de-la valahul „ar dealul.” Știu că e greu să acceptați așa ceva, dar ăsta-i purul adevăr …

Dă-i un răspuns lui sbarcea nicolae achim Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.