Ziua 23 ale lunii a I-a anul 2010
Un traseu inedit la timp de iarna, nemarcat, posibilitate de includere intr-un proiect de marcat.
Acest traseu a fost parcurs in toamna anului 2009 de catre Andrei Raftopol si alex_sandrin, mai precis in 29 noiembrie. Descrierea acestui traseu a fost facuta in revista trimestriala de turism si drumetie, anul 1, nr.2 ,,Hai pe munte”.
Participanti: Andrei Raftopol, Costel Ceapchi si subsemnatul
La capatul nordic al tinutului Dobrogei se ridica muntii mici si domoli si din prispa in prispa coboara spre Marea cea Neagra, astea si multe altele ma incanta, diferitele forme ale stancariilor la scara mai redusa, ma poarta cu gandul si fiintaВ spre inaltul Fagaras si chiar Retezat.
Am pornit dis-de-dimineata spre locul de intalnire, laВ bac,unde cu mici emotii!… doar Costel isi face prezenta, eu aveam de dat un mesaj la autobuz sau mazi-taxi pentru Tulcea, asa ca hotarasc sa trec cu bacul de ora 8, pentru ca cel de ora 7,30 plecase.
Aproape de ora plecarii, il las pe Costel sa-l astepte pe Andrei si in momentul candВ eram laВ casa de bilete, apare Andrei, cu toti luam bilete, la care un vajnic В marinar ne face semn ca ne asteapta si in ultimul moment ne urcam pe bac.
Pe bac, bacul mare, ca cel mic se duse si-n valuri, se clatina precum o frunza, atacam cele cateva masini, pentru orice sursa de transport, pana la locul de intrare in traseu, esec total, ne resemnam si dupa coborare de pe bac ne indreptam catre autobuzul care ne astepata in statie. Surpriza a fost ca eram noi trei si alti trei calatori, ger mare, vant pe masura, usile nu se inchid, legate cu ceva improvizat de sofer si catre Tulcea ne indreptam.
La intersectia drumului ce duce catre Telita,coboram, unde dupa echipare si pregatirea de a infrunta gerul si vantul, nuВ ala de la fenei,
Pentru cei interesati de firma de transport intre Tulcea si Galati, ,,SanduВ Prest. com .Srl”В tel. 0749.996.700 sau 0749.996.701В cu elan si voie buna pornim la drum, incepem tura pe sosea,
Trecem pe langa marginea S-E_tica a renumitelor vii ale Niculitelului si privim spre muntele pe care vom urca, inca nu banuim ce ne asteapta,В dupa care intalnim primul obstacol: zapada mare pana la genunchi, vant lateral dreapta – si nici nu am inceput sa urcam pe munte!
O tufa de macies, cel mai pur si natural gem la ora micului dejun, Costel ne avertizeaza, s-ar putea sa ne manance pe undeva si pe frigul asta!…
Cum incepem sa urcam, din greu, se schimba si peisajul: incepe intr-adevar sa semene a munte.
Privind inapoi de sus, drumul pe care am inotat in nameti pare acum neinsemnat. In fundal se vede intersectia unde am coborat din autobuz
Continuam urcusul si peisajul acestei culmi e tot mai frumos.
Aceata este impunatorul munte Sarica, care iarna se afla in calea viscolului si a crivatului dinspre Ucraina.
Iarna in padurile neumblate ale Dobrogei ai toate sansele sa te ratacesti; pe aici nu exista Salvamont sa te gaseasca.
Aseara fica-mea a cumparat doua termometre, parca stia ca de unul am eu nevoie, s-a oferit, dandu-mi unul, spre testare.
Ger mare – termometrul arata 12 grade cu minus, tot Costel, sare si spune, la al lui e 16 grade cu minus, poti sa te certi cu el, o simte pe pielea lui.
Din loc in loc, la umbra celor mai batrani si falnici stejari si-a stufarisurilor, cate un culcus, parasit de dimineata de cate-o sfioasa caprioara.
Acest copac impodobit in vata si beteala, dupa ce Mos Craciun cu barba sura, la sfarsit de an, lui Urechila, spre delectare cu dulcea-i scoarta tanara, la tulpina batranului, intr-un biuvac, ferit de vant si de Ochila din vazduh.
Suntem pe varful Sorica, totul e inghetat bocna, vantul nebun, obrajii ni-i arde
Din creasta vedem dincolo, in spate, alte culmi insirate, cu carari neumblate.
Cum timpul se scurge repede si gerul ne cuprinde, facem un bilant a timpului trecut si a celui ramas pana la ora de iesire din traseu.
Nu mai avem timp, pentru a trece peste Piatra Rosie, aruncam o privire spre varful Lutul Rosu
Iarna de basm, totul e impodobit,
Muntii impaduriti sub povara iernii, doua culori, alb si negru (gri-alb)
Si acum la poza de grup, pe varf, echipa mixta, doi galateni si-un brailean cu multa pasiune si dragoste de frumos siВ de munte.
Dupa un pranz petrecut la umbra padurii a batranului si primitorului munte, ne indreptam catre varful LutulВ Rosu. Muntii Dodrogei neumblati vara, mai ales iarna.
Zapada virgina, doar urme de animale salbatice – distingem pasi de mistreti, iepuri, caprioare, iarasi niste culcusuri de caprioara, din cand in cand, cate un Urechila dolofan ne iese in intampinare, dornic de-o mica scarpinare.
Totusi primele animale intalnite in padure! sunt oile si caprele localnicilor, la poala Lutului Rosu
Coboram muntele si ajungem la Cantonul de la marginea padurii
La canton intalnim si primi oameni, stransi in jurul unui foc si a unei butelcuteВ cu apa vie, ca de Doamne!… suntem la Sarica Niculitel.
De noi, un Ochila, pe o astfel de vreme a fost deranjat, de la pranzul asigurat, cazand pradaВ cel ce tufisul la ignorat, un fazan sacrificat.
Un stol de potarnichi, ne-a aflat si zborul din tufis si-a luat, spre alt tufis indepartat.
Si acum, lacat mare am aflat, la pivnitele podgoriei, unde se tin renumitele licori de Sarica Niculitel, lui Costel ii sugerez sa ne-abatem putintel la o ulcica din acest Sarica NiculitelВ .
Dintre vii, o ultima privireВ spre varful Lutul Rosu; la poale complexul de vinificatie cu numele de muntele in preajma caruia se afla.
Muntele Piatra Rosie, vazut dinspre podgorii.
Ne incheiem aceasta tura la fel cum am inceput-o;В kilometri de sosea viscolita, pe margini s-au format dune si cornise de zapada.
Iarna-i grea, omatu-i mare, lupta omului cu nametii, in spate viscolul i-si face treaba, adica o pune la loc.
Drumurile Dobrogei duc la mare, in delta, trecand pe langa munte, nu-i ignorati pe muntii, tociti, pe langa care treceti
O poarta de intrre in frumoasa si primitoarea depresiune a Niculitelului.
Aici ia sfarsit aceasta tura in plina iarna, de unde un microbuz al aceleasi firme de transport ne duce spre locul de unde am plecat dis-de-dimineata.
De la fereastra casei mele vad DunareaВ in clocot, e musai saВ punВ de-un vin fiert, ca de ceai m-am saturat, in ziua asta pe unde am umblat.
La o cana de vin fiert, dupa reteta lui Mihai de la Iesi, albumul cu cei trei iezi cucuieti:
Andrei, Costel si cel mic care v-a povestit despre o zi petrecuta la munte si nu orice munte, de acolo de unde-si trage seva Sarica de la Niculitel.
Aci povestea se sfarseste, las pe alti saВ citeasca si care vrea s-asculte!
