Miercuri, 30 mai 2012, am efectuat o vizită la o grădiniţă din Galaţi, cu scopul promovării drumeţiilor montane.
În calitate de drumeţi povestitori s-au aflat Doina Popa şi Laurenţiu Ispas, membrii ai Asociaţiei MecanTurist, ai Asociaţiei Montane Carpati şi ai site-ului carpati.org.
Auditori, preşcolari de 3 ani, aflaţi în perioadă celei mai autentice copilării. Drăgălăşenia şi interesul cu care ne-au urmărit ne-au uşurat mult demersul.
Am fost în faţa unor copii care, din spusele uneia dintre educatoare se deplasaseră deja cu avionul şi niciodată cu trenul. Poate că asta i-a şi captivat: ineditul celor prezentate. şi aici mă refer la echipamentul montan, descris în linii mari, aşa, la nivelul lor de înţelegere şi interes.
Le-a plăcut, cred, judecând după rumoarea din sală, demonstraţia de emitere de semnale luminoase intermitente din frontală sau semnale acustice de fluier, corespondenţe ale unui semnal S.O.S.
Montarea cortului chiar în sala unde îşi desfăşoară activităţile cotidiene a fost cu siguranţă cireaşa de pe tort. A fost pentru ei un moment drăguţ, dar pe undeva şi pentru noi, pentru că nu ne-am închipuit că intr-un cort de 3-4 persoane pot încăpea în acelaşi timp doamnă educatoare şi o grupă întreagă de prichindei. Mai exact 26 !
Şi experienţa s-a repetat fiind vorba de două grupe.
La final de activitate educativă, am stabilit cu viitorii drumeţi ce trebuie făcut cu deşeurile produse pe munte. Nu ştiu cât au înţeles din expresia „doar urmă paşilor noştri să rămână”, dar ştiu că astfel de bune obiceiuri se însuşesc în timp, prin multe astfel de „acumulări”.
Rămân cu speranţa că am reuşit să lărgim universul de cunoaştere al copiilor şi muntele va deveni pentru ei o destinaţie preferată pentru timpul liber.
Doina Popa
Superba initiativa!
Bravo voua!
Multumesc mult Sorin !
Felicitari pentru ceea ce ati facut! Chiar sunt necesare astfel de activitati, copii de azi sunt MecanTuristii de maine.
Foarte bun acest program, mai ales ideea de a-i invata de acum cum sa traiasca in natura fara a polua mediul.
Nota 10 pentru voi!
Si la mai multe astfel de activitati educative!
Multumim Ciprian ! E un inceput si pentru noi in astfel de actiuni. Asa ca incurajarile nu prisosesc nicicum 🙂
Vom mai gandi astfel de activitati, mergand pana la a face lucrurile mai placute in ture de initiere pe munte.
Ati facut un lucru foarte bun ajutand copiii sa inteleaga care sunt articolele de munte.
Pe mine m-ati inspirat, prin acest articol, sa incerc o experienta asemanatoare in scoala mea.
Multumim Ioan !
Se pot face multe actiuni interesante prin care sa sadim bune obiceiuri in atitudinea copiilor fata de natura, munte, comportament in situatii limita…Aceste lucruri pot ajuta la formarea unui caracter frumos, caci se spune doar ca Muntele cerne si alege in final oameni deosebiti , adevaratii montaniarzi.
„MONTANIARD, in sensul nou al cuvantului – sens care daca inca nu a intrat, sigur va intra in toate dictionarele- poate fi si un orasean, care nici macar nu s-a nascut la munte, dar CARE IUBESTE MUNTELE, care il abordeaza adecvat, care cunoaste si respecta legile scrise si nescrise ale muntelui, legi care asa cum cred ca am mai spus, o parte din ele sunt de fapt legile bunului simt! Montaniard e un Om care intra in Munte ca intr-o catedrala, cu smerenie si iese de acolo mai sanatos, mai tanar, mai bun, mai OM.”
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/15-opinii/despre-cuvantul-montaniard
„
Foarte frumoasa initiativa! Felicitari din suflet! Sunt convinsa ca macar o parte dintre prichindeii prezenti vor pune in aplicare candva ceea ce au invatat de pe urma acestei experiente!
Multumim Andreuta ! A fost „altceva” si pentru noi si pentru copilasi. Sper sa ne descurcam in timp din ce in ce mai bine si sa reusim sa transmitem din ce in ce mai mult.
foarte fain faza cu cortul , am mai vazut-o si in late locuri …si vad ca este pe pacul copiilor !!!!!! frumoss i educativ in acealsi timp !!!!!!!
Multumesc pentru aprecieri !