PUTNA – Lăcaş ctitorit de pământeni şi binecuvântat de Dumnezeu

Anul : 2011 , lună : iulie 28 ÷ 31
Scop : Odihnă trupului şi a sufletului
Obosiţi de atâta trândăveală am hotărât că ar fi cazul să schimbăm aerul îmbâcsit cu praf şi alţi microbi invizibili şi chiar vizibili , cei cu tot felul de orientări politice şi activităţi benefice pentru ei ( în scopul proprilor înavuţiri ).
Înarmaţi cu cu cele necesare şi plini de hotărâre ne-am îmbarcat în trenul regio ( de ce s-o fi chemând aşa nu ştiu, pe vremuri erau trenuri de personae; rapide; mai nou IC şi trenuri bouvagon sau de marfă ) ce merge de la Iaşi la Putna .
Ajunşi la destinaţie admirăm străvechea gară :

După care reuşim să ne cazăm la căsuţele ce aparţin de mănăstirea Putna.

Loc liniştit bine îngrijit de băieţii cu frică de Dumnezeu ajutaţi de femeile angajate. Ţinând cont că eram practic într-un keeping cu WC comun şi duşuri aşijdelea, toate bine întreţinute la timpul respectiv, la un preţ de 25 lei pentru 2 persoane noapte se merită.
După instalare şi recunoaştere locală ne luăm inima în dinţi şi plecăm să vedem Putna de la mănăstire şi până la intrarea dinspre Gura Putnei. Strada principală unde găseşti dea valma case străvechi moldoveneşti şi “ vilele “ noi de după 1990 majoritatea mari/impunătoare da fără farmec = bani “ murdari spălaţi “ daţi pe apa Sâmbetei (citeşte Putnei), altfel spus risipiţi aiurea după cum au fost câştigaţi. Frumos : făcuse primarul trotuare noi, erau flori de tot felul, ce să mai comentez destul de curat plus aerul curat de munte îţi

ajută creierul să gândească pozitiv şi să laşi totul aşa cum ai găsit.
Cum în România se fac bani din orice pozăm mănăstirea din lateral, de pe drumul ce duce la Sihăstria Putnei, pentru o vedere de ansamblu a locului de amplasare a lăcaşului ( am pozat-o şi de aproape da am zis că asta e mai interesantă ).

Cu ideea fixă că vom urca pe brânci multe trepte să vedem vestita chilie a lui Daniel Sihastru plecăm înspre respectivul punct turistic unflandune în “pene“ , că să fim mai uşori la urcuş. Ajunşi în sfârşit la chilie ne dezumflăm, facem 2 poze şi plecăm mai departe fără alte comentarii.

După dezumflarea de la chilie, schimbăm direcţia şi pornim pe un drum forestier ( pietruit da îngrijit, se poate merge lejer cu maşină ) către Schitul Sihăstria Putnei. Trecem pe lângă o troiţă şi ajungem într-un loc cu har de la Dumnezeu, loc în care dacă nu te mai strigă cineva pe nume uiţi şi cum te cheamă cu buletinul în mână.

Până la schitul din dreapta drumului trecem pe lângă biserică din lemn de pe partea stânga a drumului, care lângă ea sau chiar sub ea are un izvor cu apă rece din care să îşi potolească setea toţi călătorii ce ajung în zonă.

După ce ne-am potolit setea şi ne-am “ tras “ un pic sufletul pornim mai departe că doar nu mai aveam mult.
Ajunşi la schit facem o pauză în care facem câteva poze de ansamblu şi de detaliu după care o luăm cătinel pe acelaşi drum spre locul de cazare .

După o poză de ansamblu facem câteva poze şi în interior.

Oare stabunii noştrii când terminau o biserică se şi apucau să o restaureze cum fac contemporanii nostrii ?
Totul frumos în jur: aer curat şi molcom moldovenesc, flori, brazi …… toate te îmbie la linişte sufletească care să îţi pregătească trupul să reziste la activităţile de zi cu zi ce cu drag te aşteaptă când te întorci acasă.

Încărcaţi trupeşte şi sufleteşte ne întoarce la locul de cazare pentru o bine meritată odihnă de noapte.
În ultima zi ne luăm la revedere de la căsuţă în care am fost cazaţi, facem predarea inventarului primit vremelnic şi pornim spre casa trecând prin aceeaşi străveche gară .

În muzica trăncănitului de roţi pe nesimţite ne trezim că trebuie să coborâm în altă străveche gară a Iaşiului.