Forum

0
3854

-Salut! Sa-mi zică şi mie cineva, care se pricepe…

In noptile cu lună plină, ca inorog, visezi iepe sirepe?

 

-Eu spun ca da… Sa-ţi zic ce mi s-a intamplat odata-n vis…

Eram la cort, cu Paris Hilton şi Vanessa Paradis,

Poşteam o sticlă cu eticheta pe fond liliachiu,

Pe care distingeam doar o silabă: ,,…chiu”

Şi in poiana scaldata-n argint de răsărit de lună

Pe-un inorog calare, Kely Minogue mă cauta nebună…

Urma să mergem impreuna la Springs City (la Izvoare)

La moşu-său, aborigenu. (Se temea ca moare.)

Şi să ne-arate ăl bătrân o canguriţă

Ce ii fătase iarăşi o fetiţă pestriţă.

 

-Pe mine mă leagă de munte, de pământ, un numar de fire infinit

Incat atunci cand am urcat in Crai, pe creastă, m-a traznit…

Şi-am vrut să merg pe fir, de la efect la cauză

Şi iata-mă urcat pe-un nor, e drept, să fac şi-o pauză.

Şi cum stam neclintit, pamantul se-nvârtea, rotatu,

Iar eu zburam peste munti nalti, Ghinaltu… Ţuţuiatu…

Trec peste mări şi ţări… zăresc şi Araratul

Pe care-un turc bătrân se luase cu aratul.

,,De frâu şi de căpăstru nu mă ţine,

Zăbala-n dinţi să nu mi-o pui,

Nu voi mânat ca să ma ştiu de tine

Nici altuia nu voi să ma supui!”

Şi cum ameninta ,,incornoratul”, căci era vorba de un inorog,

Il tot pungea cu sula-n coaste pe sărmanul turc, care mai era şi olog.

,,Stai niţelus, oricum noi doi suntem sortiţi…”

Şi-i poliza cornul cu flexul, de se uitau turcii uimiţi.

 

-Eu ştiu că morile de vânt au tremurat

Cand au vazut că tre sa-nfrunte

Un cavaler trecut, cu platosa de fier

Şi-o Rosinantă cu-n corn crescut direct in frunte.

,,Eu, Sancho Panza, mă intorc din lupta şi vă cer,

Umil, ca un ţăran din ţara departată

Schimbaţi-mi careva măgarul, măcar pe-un rinocer

Şi eu, umbră bolnavă, nu voi mai descaleca vreodată…”

 

-Eu zic ca-i indecent să fi poet. Dă bine

Să scri prostii in loc ca muntele să scrie despre tine?

 

-Să nu ne certăm… Ce scurtă e viaţa, prieteni!… Câteva pahare,

O cordelină şi o coardă de uzat,

Urcuş… cadere şi-apoi somnul mare

Inghesuiţi sub tenda cortului murat.

Din zori de zi până-n amurg inţepenim, cu o evlavie adancă

Ca să pozam cai verzi (şi inorogi) pe mari pereţi de stancă…

Iar când gerul iernii ascuţit retează coarnele la cai,

Pornim la drum să le aflăm, să nu le-ngroape petalele ninsorilor de mai…

De cauti pe net coarne de cal ieftine şi de calitate,

E bine ca, pe lângă banii cash, să ai şi card de fidelitate.

Articolul precedentJurnal de Cozia
Articolul următorMunţii Tătaru: Culmea Cetăţuii (Munţii Buzăului)
Prahovean. De fel dintr-un spatiu mioritic (am copilarit pe strada Plai si prin padurile de la poalele Muntilor Grohotis), pentru inceput am mers pe munte cu treaba, la cules de zmeura si afine, la lucrari silvice, ori la cositul fanului. O tura in sine, organizata, am facut abia dupa ce am intrat la liceul de marina din Galati. In timpul facultatii (si mult dupa aceea) am facut parte din cercul galatean de turism ,,Mecanturist", nume de mare notorietate in anii '80. Acum merg pe munte gandindu-ma ca printre valorile umane s-ar putea numara si setea de cunoastere, prietenia, dorinta de a impartasi si altora din bucuriile muntelui. A!... Despre mine... Foarte de gasca!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.