Cheile Bicăjelului de la Bechet pînă la Bicaz Chei

Obiectivul turei: parcurgerea integrală  a Cheilor Bicăjelului

Pofta vine mîncînd, zice o vorbă din bătrâni. Vizionând un jurnal foto din anul 2012 al mecanturistului nostru Dumitru Petrucă (a.k.a. Mitel), realizat în Cheile Bicăjelului, cu un alt grup, şi fiind plăcut impresionat de imaginile văzute, mi-am propus să includ în programul taberei din Cheile Bicazului  şi acest traseu, dar într-o variantă ceva mai lungă. Şi dacă se poate să parcurg numai prin vad porţiunile de interes.

După tura la Piatra Singuratică (jurnal care va fi separat), în urma consultărilor cu cei din grup şi în special cu Doru Stoica, bun cunoscător al zonei, am stabilit că vom parcurge un traseu ceva mai lung prin valea Bicăjelului, fiind plăcut impresionaţi de această zonă şi din panoramele care le-am văzut de la înălţimea pereţilor de la Piatra Poienii şi Piatra Surducului, spre satul Trei Fîntîni şi Bicăjel. Şi sincer nu am avut nimic de regretat din ceea ce am văzut.

Valea Bicăjel văzută din Şaua Ţifrea cu vedere spre Poiana Florilor, Poiana Vărăriilor. În dreapta Culmea Ghilcoş

După ce în seara anterioară am pregătit o cratiţă plină cu ciupercile (ghebe) culese pe drumul de întoarcere de la Piatra Singuratică, după coborîrea de pe vârful Ciofronca, dimineaţa am început micul dejun cu ciupercile rămase de seara, ţinute la frigider în pârâul Şugău şi parcă erau mai gustoase. Dacă nu murise nimeni peste noapte înseamnă că au fost comestibile :). Masterchef a fost Tomiţă sub indicaţiile lui Doru Stoica, de fapt reţeta de acasă doamnei Lucica Stoica. Pentru mine să mai fi fost, nu ştiu dacă am mai mîncat şi altceva.

Participanţi: Isac Gheorghe, Doru Stoica, Eugenia Cristea, Florin Ichim.

Data: 7 august 2013.

Locul taberei: în apropierea Rezervaţiei din Cheile Şugău.

Plecarea din tabără puţin după ora 9.00 cu două maşini, una va rămîne la podul Ungurilor, în Cheile Bicazului, iar cu cealaltă ne deplasăm dincolo de Lacul Roşu, pînă la km.24 unde facem stînga şi intrăm pe drumul din Valea pîrîului Oii, de unde începe pe marcajul Banda Albastra traseul spre Piatra Singuratică. Ajungem lîngă pensiunea Cristinuţa şi parcăm lângă un pod puţin mai sus, cei de la vilă neacceptînd să parcăm lîngă gardul lor.

Traseul Punct Rosu (nr.12 în harta Dimap Lacul roşu şi Cheile Bicazului scara 1/15000, hartă pe care o recomand) început pe la 10.20 după o primă bifurcaţie , la stînga, continuă pe o porţiune cu PA (traseu nr.8) pînă la Culmea lui Paleu, acum un loc cunoscut nouă fiindcă trecusem pe aici şi în traseul spre Piatra Singuratică cu două zile înainte.

Piatra Cherecului după trecerea prin Şaua lui Paleu

Ajungem puţin după 11.00  şi mergem  mai departe până la Poiana Jgheaburilor, de unde vom continua pe Jgheabul Cherecului, numai pe PR pînă aproape de  Bechet, prima confruntare a Bicăjelului cu tăria muntelui. Din locul numit „La Strungi” – o zona defrişată cu ceva ani în urmă, marcajul PR se pierde, însă facem puţin stînga şi intersectăm drumul forestier Drumul Surducului care continuă la dreapta spre Trei Fîntîni, iar stînga spre Lacu Roşu. E ora 12.00 fix cînd am ajuns la Bechet. Într-o discuţie cu Doru Stoica privind intenţia de a parcurge prin apă toate cheile, mi-a spus că oamenii normali fac traseul de regulă pe marcaj sau pe lângă mal, iar oamenii mai puţin normali, gen Mitel sau Isac intră prin apă. Şi l-am corupt şi pe Florin, să fim mai mulţi cu această mică nebunie.

Valea Bicăjelului şi Bicăjelul înainte de intrare la Bechet

Timp de aproximativ 25 minute eu am străbătut prin apă această porţiune, ceilalţi pe drum sau mal, zona în care Bicăjelul îşi rostogoleşte apele printre stîncile şi cascadele pereţilor dintre Bechet şi Piatra Cherecului Deşi apa nu are un debit prea mare, în anumite zone, adîncimea trece de 1,5 metri fiind nevoit să înot cîţiva metri.  Lungimea acestor prime chei este de aproximativ 150 de metri.

Gîtuitura Bicăjelului la Bechet

Zonă mai adîncă unde a trebuit înotat

Părăsind firul apei am continuat pe drumul forestier, pe lîngă Bicăjel, pînă am ajuns, pe la 12.55 la un marcaj fixat pe gardul unei proprietăţi cu direcţionare spre Cheile Duruitoarei (a nu se crea confuzie cu Cascada Duruitoarea din Ceahlău).

Trecînd prin proprietate, găsim poteca care ne conduce în chei , după un urcuş şi o coborîre pe versantul drept, spre zona de început a acestora..

Zona de la intrarea în Duruitoare

Cascada Mare

După explorarea în grup a primei părţi a cheilor pînă în zona în care primeşte ca afluent pîrîul Gropii (izvorăşte din Gropile Ghilcoşului), Doru şi Eugenia continuă pe mal sau potecă şi apoi ies spre zona de la terminarea cheilor însă eu continui cu Florin prin apă, trecem făcînd un mic rapel la cascada mare, după care Florin renunţă.

Pregătire de rapel

Continui singur la următoarele praguri, inclusiv cu o săritură în bulboana (adincime cca. 3m) de la cascada mică (inaltă cam de 4m poate mai mult)

Porţiunea de la  cascada mică şi pînă la ieşire oferă şi porţiuni de apă adâncă, dar şi săritori interesante.

Regia artistică: Doru Stoica şi Eugenia Cristea

În această zonă mi-a lipsit aparatul foto, reuşind spre final să mă întorc pe o porţiune dinspre ieşire cu aparatul pentru cîteva imagini.

Deşi apa era relativ caldă , cald şi în atmosferă, din cauza umbrei şi a curentului de aer am simţit răcoarea din chei. Mai bine era în apa mai adîncă :).

Ieşirea din Chei Duruitoarea. Eu intram să mai citeva poze

Ieşirea se face printr-o proprietate pe o urmă de potecă, unde întîlnim şi rămăşiţele unui cuptor de ars var(?) şi ieşim iar în drumul Surducului, pe care îl urmăm pînă dincolo de ieşirea din Bicăjelul de Jos,

Drumul Surducului cu Făgetul Ciucului în centru,Şaua Vereşcheu la bază stînga,Poiana Vărăriilor spre dreapta

iar la podul care trece peste Bicăjel -nu mai poate fi urmat firul apei din cauza proprietăţilor marcate cu garduri şi vegetaţie-facem la dreapta pe un drum de căruţă-ora15.15- pînă la pîrîul Făgeţel ,pe care îl urmăm o porţiune,apoi după ceva incertitudini,pe un drum mai puţin circulat,ajungem în Poiana Căprărie-ora 17.25- şi intersectăm marcajul de BG.Cred că aici am urcat prea mult spre vf. Făgeţel şi am pierdut ceva timp.Înainte de a ajunge la pîrîul Cighenilor, se coboară din traseul de BG,pe urma unei poteci pînă în vadul Bicăjelului şi se vede Cascada Cighenilor înaltă de aprox.20m însă un debit redus al pîrîului.

Cascada Cighenilor de la intrare în chei Bicăjel

Iarna cred că arată frumos şi e posibil să se facă escaladă pe gheaţă.

După o porţiune comună, parcursă de toţi  4, eu împreună cu Florin am continuat, fiind pregătiţi şi cu coardă, până la confluenţa Bicăjel-Bicaz.

Zona de la intrarea în chei

Florin fara 33

Doru şi Eugenia au parcurs porţiunea pe  marcaj,sau pe mal cum s-a putut,realizînd filmuleţe şi poze ale porţiunii parcurse de noi.

Aventura noastră prin apă,cînd peste bolovani sau printre ei cînd prin apă pînă la brîu, ne-a adus satisfacţia unei împliniri a gîndului de a parcurge prin vad Cheile Bicăjelului.

Poate la iarnă voi încerca cînd va fi îngheţat.Aproape de confluenţă este o pasarelă de trecere peste Bicăjel,cu ieşire pe malul stîng.Ne-am întîlnit aproape de ora 19 în şosea la podul Ungurilor.

Pasarela peste Bicăjel care dă ceva emoţii celor care o trec

Florin la ieşirea de la Podul Ungurilor

Schimbare cu haine uscate,recuperare maşină de pe Pîrîul Oii şi reîntoarcere la locul de campare de lîngă Cheile Şugău,după o binevenită bere rece la barul de lîngă intrarea în Rezervaţie.Dar programul nu s-a terminat.După plecarea lui Doru la P.Neamţ,şi după 7 zile de stat lîngă Cheile Şugăului ,împreună cu Florin ne gîndim că ar fi cazul să facem şi acest traseu,pe lîngă care am trecut de atîtea ori,inspectînd doar intrarea în chei cînd ajungeam la Şugău,seara sau dimineaţa,pentru spălat,sau pus provizii  la frigider s.a.

Începutul traseului de seară prin Cheile Şugăului

O regulă stabilită încă de la început şi care s-a respectat: nimeni nu se spală cu săpun sau şampon în pârâu, mai ales că văzusem vreo cîţiva peştişori în prima zi. Şi nu pot să scriu că după baie nu eram curaţi .Măsa de şampon natural mai avea apa, că făceam o piele catifelată mai ceva ca în reclamă. Nu vreau să-mi aduc aminte de revolta care m-a cuprins în Retezat cu ceva ani în urmă când un grup de turiste au găsit că cea mai bună soluţie este să se spele pe cap cu şampon în izvorul care alimentează lacul Bucura. M-aş fi bucurat să le cadă părul.

Santinela văzută din Cheile Bicăjelului aproape de vărsare

Cu toate că era înserat,ne-am avîntat prin chei ,ajungînd la cascadă,unde ne-am oprit .Coarda rămăsese la cort.Şi a fost mai bine.Era tîrziu ,un pic de oboseală,dar descoperisem unul din cele mai spectaculoase  puncte ale programului stabilit iniţial. Şi n-am regretat.Seara a continuat în jurul oalei lui Florin în care am pus cam tot ce aveam pentru ciorbă( a ieşit o supă de legume fiindcă borşul de la sticlă nu mai era bun). Cu burta în sus şi la lumina bolţii înstelate am urmărit pînă tîrziu în noapte Calea Lactee şi puţinele stele care au căzut. Sau care le-am mai văzut. Noapte bună,copii! Era ora 1.30 trecute şi au mai căzut multe stele. Continuarea în următorul jurnal.

Vă mulţumesc!

George Isac