,,Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru indeplinirea visului tau. “
Paulo Coelho,
Asa a fost si la noi…
Ceata, ceata…tot mai multa ceata, dar in ziua in care am aflat de tura, a iesit soarele – prima dorinta implinita, chiar doua daca ma gandesc bine…
Au urmat zile de planuri, nelinisti, sfaturi si dorinte…de-ar fi zapada!!! – si iar s-a mai implinit o dorinta.
A venit zapada…in nuante de portocaliu si rosu, drumuri inchise, localitati izolate, ger, dar noi aveam o dorinta… trebuia sa ajungem la Lepsa!!! Asa ca, dupa o lunga asteptare dar si dezamagiri, am reusit sa revedem, intr-o dimineata friguroasa, Galatiul…
Acolo ne-au asteptat Mirela si Mihaela, cu care am pornit la drum…acum puteam spune cu adevarat…Lepsa, venim!!! Parca nici n-am simtit distanta parcursa ca iata, privim in jur si ne minunam de frumusetea muntilor si a padurilor incarcate cu zapada…am ajuns in Tara Zapezii!!!
Ajungem repede la Lepsa unde ne intampina un cer albastru si un soare stralucitor, bucurosi si ei ca ni s-a mai indeplinit o dorinta.
Stiam despre ceilalti, care au ajuns mai devreme, ca au fost sa viziteze Cascada Putnei pe care noi insa am ratat-o, dar nu-i nimic, avem un motiv sa revenim…
si tot aici au reusit sa faca si prima poza de grup incomplet…
A urmat apoi cazarea, cea mai rapida, la Pensiunea Streiu
si am fugit sa ne alaturam si noi grupului, admirand pe drum frumusetea locurilor.
I-am gasit aproape de locul unde am campat anul trecut, in plina actiune, antrenati in jocul cu busola.
A fost un joc bine ales, cu 8 posturi la vedere iar participantul, dintr-n loc fix avea de luat viza pe busola (care era scrisa pe fisa de concurs), alerga pana la post, composta, revenea in acelas loc, lua viza pentru postul urmator… si tot asa pana ajungea la 3 posturi diferite(copy-paste :)). Au participat atat copiii cat si adultii, dar cei care s-au remarcat si au reusit sa obtina un rezultat bun au fost Petrica, Antonel si George, ceilalti… isi vor lua revansa in tura viitoare.
Ne-am regrupat, ne-am felicitat,
ne-am reamintit…
si am pornit spre cel mai frumos moment al turei…..saniusul!!!
Locul din curtea din spatele manastirii,parca ne astepta si ne imbia sa-l cucerim, stricand linistea si perfectiunea zapezii…. Au fost momente pe care unii dintre noi nu le-au mai traitit de ceva vreme, si aici, pentru cateva momente ( destul de lungi) am redevenit cu totii copii…
Dupa ce ne-am obisnuit cu urcusul cel greu prin zapada mare, am incercat derdelusul cel nou,
am facut acrobatii prin zapada,
ne-am bucurat la maxim,
am deschis drumuri noi,
am mers cu trenuletul,
ne-am tavalit prin zapada,
si am incheiat totul cu…
MAREA BATALIE de la Lepsa!!! 
Aici trebuie sa amintim de marea victorie feminina si sa subliniem ca…
SORIN a fost ,,ingenuncheat” !!!
Seara se lasa usor peste Lepsa, iar noi, cuminti, pornim spre pensiune
Am revenit cu noi puteri si dupa o mica reorganizare am continuat cu activitatile de seara…
A urmat o delicioasa supa japoneza ,,a la Dana”, pe care copiii au savurat-o cu placere, iar adultii au cerut reteta pentru acasa…
In timpul asta, la gratarul de afara era forfota mare… bucatile de carne si pastravul faceau cunostinta cu caldura jarului sub atenta supraveghere a frontalelor…
Copiii au terminat repede cu felul doi, pastrandu-se pentru desert, dar adultii au intins masa mare si au stropit bucatele cu ceva glume si bancuri haioase…
A urmat apoi, mult asteptatul desert…
pentru ca peste cateva zile David implinea 10 ani, copiii au avut parte de tort, sampanie si artificii , care au fost foarte apreciate.
Oare s-a indeplinit dorinta lui David???
Si cum dupa orice petrecere, cineva trebuie sa faca ordine…
am plecat in pas de dans…spre camere, lasand totul in seama celui… de douashtreishpe ani…!!!
O noua zi se arata la orizont…
iar noi, incercam sa trezim somnorosii,
si sa-i poftim la micul-dejun, repede , repede ca avem multa treaba.
Ne echipam rapid si pornim intr-o noua aventura…cu multe secrete, dar si dorinte de implinit.
Copiii, impartiti in doua echipe,
urmaresc indicatiile busolei si a gps-ului si cauta cadourile ascunse de spiridusul Stefan.
Prima echipa reuseste sa gaseasca cutia,
urmata indeaproape de cealalta echipa
Pornim usor apoi, pe Streiu in sus, sa punem in aplicare proba surpriza, ,,Salvati-l pe Viorel, dar nu uitati si de Sorin” !!! Tot grupul a fost impartit in doua echipe care trebuiau sa urmeze indicatiile si sa-i gaseasca pe cei doi supravietuitori.
Totul a decurs asa cum trebuie si cele doua echipe au aparut la punctul de intalnire cu cele doua victime, in stare buna,resuscitate,
rostogolite,
imbratisate, pupate…
respectand toate indicatiile date
si folosind toate materialele din dotare.
Pentru ca erau raniti si sufereau in tacere, le-am realizat si un adapost cu toate conditiile necesare
pe langa care am facut si noi o poza de grup incomplet…
Dupa cum bine stiti, a urmat o noua tura de sanius pentru copii,
iar pentru unii dintre adulti, o mica drumetie pana la Vila Barlogul Ursilor,
unde ne-am revazut cu prietenul nostru Decebal.
Pe drumul de intoarcere ne-am zbenguit in voie,
am gasit si o cazare eco,
am desenat inimioare si ingerasi pe zapada,
am ratacit un adult…. dar i-am imbratisat familia
si i-am recuperat pe unii din zapada de care nu se mai saturau.
Reintorsi la pensiune, copiii au asteptat cu nerabdare premiile si cadourile pregatite:
Munteanu Ingrid, Carla, Raul,
Nascu Yrenne-Maria si Laura Cerchez,
Gabriel Matei, Andrei Stefan, Andrei Gheorghe,
George Panait, Petrica Munteanu, Antonel Iordache,
David Spinache,
si cei care au dovedit, iar si iar, ca au un suflet de copil…
Mika, Sorin, Mirela,
dar, sa nu uitam si de…Dana si Adrian,
de ,,micul” nostru maratonist, Viorel
dar si pe spiridusul nostru, Stefan, fara de care, magia turei ar fi lipsit!!!
Deci, dragilor, s-au indeplinit ceva dorinte pe aici…!!!
Tristi ca s-a terminat, ne strangem frumos bagajelul si incercam s-o pornim spre casa, admirand inca o data frumoasa pensiune care ne-a gazduit.
Dar nu plecam asa usor, mai e o dorinta de indeplinit…trebuie sa-l vedem pe Mircea!!! Si uite asa, aventura continua pe un drum necunoscut,
unde am mers, am mers…
am abandonat,
am admirat
si intr-un sfarsit am ajuns!!!
A meritat efortul, iar Mircea
merita admirat, alaturi de mica caprioara speriata de atatia musafiri nepoftiti.
Ne-am odihnit putin si am pornit inapoi, tacuti…cautand parca un motiv…o dorinta, sa mai amanam putin plecarea. La masini insa ne-am despartit, dar deja eram cu gandul la urmatoarea tura…urmatoarea dorinta… Ceahlaul!!!
A urmat un drum incet, dar sigur pana la Galati si dupa un ,,passage” delicios si depanat amintiri ne-am culcat… visand la ce a fost…la ce va fi!!!
A fost frumos si oricat de scurt a fost…totusi a fost!!! Am fost 29…
Oare cate dorinte s-au indeplinit???
Multumesc Dana, Iulia, Stefan pentru pozele pe care le-am folosit in acest jurnal!!!
Adriana N.
Super Adriana, felicitări întregii echipe pentru implicarea si pasiunea arătate, felicitări în primul rând copiilor dar și adulților cu suflet de copil și nu in ultimul rând felicitări organizatorilor!
O tura complexa, cu oameni frumosi si care nu renunta asa usor. Cum sa nu conspire universul cu voi in asemenea imprejurari?
Minunat jurnal, grozava aceasta tura a copiilor de toate varstele ! Din suflet, felicitari !
A fost o placere tura, cu oamenii minunati, cu copii deosebiti si frumosi, cu locuri impresionante!
Si a fost o placere sa revad pozele si prezentarea ta Adriana!
Multumim organizatorilor si tuturor participantilor!
Multumesc pentru aprecieri 🙂 si ca sa raman in tema jurnalului…imi doresc, ca in viitoarele ture pentru copii sa ne insotiti si voi. Oare mi se va indeplini dorinta???
🙂 Bravo Adriana!
Adriana, dorinta ta se va implini cu siguranta pentru ca si tu, la randul tau, implinesti dorinte! M-ai coplesit si m-ai aruncat inapoi in timp, in locul in care poti sa copilaresti fara restrictii: Lepsa! Iar zambetul pe care-l am in coltul gurii este pentru toti oamenii aceia minunati pe care i-am cunoscut si care fac parte acum din Universul meu! Acel Univers in care se implinesc dorinte…
Mi Re La
Abia asteptam sa mai participam la o alta tura impreuna ca sa poti povesti la fel de frumos ca in acest jurnal de calatorie!!! Felicitari!!
Felicitari Adriana !
Te-ai tinut de cuvant, si scrii frumos despre noi toti. Sunt putini cei care fac jurnale, asa ca v-a trebui sa te pretuim mai mult. Incepeti pregatirile, ne asteapta Ceahlaul !!!
Da ,frumos. Dupa cite se vede v-ati distrat si cred ca daca mai aveati inca 2 zile macar, ar fi fost si mai frumos. Cind am fi vrut sa venim si noi ,eu cu fata mea , o peripetie de a mea sa terminat altfel. Data viitoare (dar nu prea devreme pentru mine ) mergem si noi.Frumoasa povestea.
Dragilor, ;;)
va multumesc din suflet pentru aprecierile voastre, si sper ca impreuna, sa adunam cat mai multe titluri de jurnale!!!
Bravo voua, se vede ca a fost o tura extrem de reusita, iar „reportajul” Adrianei mai pune un vreasc pe focul ala care mocneste in mine …
O tura grea organizatoric pe care ati facut-o frumoasa. Clipe minunate ati petrecut la Lepsa. Va multumim ca ni le-ati „insirat” si noua…
Acum sunteti in Ceahlau. Va asteptam sanatosi si cu tolba plina. Felicitari!