”Când ajunserăm pe muchia plaiului ce desparte văile dinspre Buzău de cele dinspre Râmnic, priveliștea, din veselă și plăcută cum era, se făcu deodată măreață: culmea întinsă a Penteleului se zări în depărtare, apoi plaiul Răboiului, Piatra Penei, Carâmbul, munții Neharnița, ambele Mușe, Măceșul, Brezeul, piscurile semețe ale Furului și Streșicului, stâncele Năculelor, la poalele cărora se așternea, întocmai ca un lăicer verde și înflorat, o poiană largă și desfățată”. – Alexandru Odobescu
Profitând de vremea minunată de sfârșit de septembrie, am organizat în data de 30 septembrie o tură cu bicicleta prin Subcarpații Vrancei, pe frumoasele meleaguri ale Bisocei. În rândurile de mai jos găsiți un raport al turei:
La tură au participat 4 persoane: Eduard Munteanu – organizator, Laurențiu Cerchez – șofer, Cristi Iosifescu și Robert Munteanu. Ne-am întâlnit la 07.15 la ”Păpădie”, am pus bicicletele pe mașină, am alimentat și am plecat din Galați in jurul orei 07:45 din Galați și după 2h 30′ eram la Jitia (460 m), la intrarea in traseu.
La ora 10:45 am traversat puntea de lemn peste apa tulbure a Râmnicului Sărat, și am început urcușul consistent spre mânăstirea Poiana Mărului. Pe track-ul lui Cristi:
se văd cu nuanțe de roșu urcările, iar cu albastru coborârile. Cu cât roșul e mai intens cu atât panta e mai mare, la fel și cu albastru, dar în sensul cel bun pentru bicicliști .
Am urcat inițial prin poieni, apoi prin pădure. Culorile toamnei și belvederile spre valea Râmnicului Sărat nu au ezitat să își facă apariția. După doar 3 kilometri de pedalat am ajuns la mânăstirea Poiana Mărului, veche de pe la 1730, situată într-o poiană verde și luminată cald de soarele blând al toamnei, un loc de plin de pace și liniște.
După un repaus consistent, am continuat urcușul până în comuna Bisoca, bucurându-ne în continuare de frumoase imagini de toamnă, cu muntele Masa lui Bucur de partea cealaltă a văii, pe la poalele căruia urma să ajungem în partea a doua a zilei. Pe această porțiune au fost și cele mai aspre pante ale zilei, Robert fiind singurul dintre noi care a reușit să le dovedească ”călare”. Al doilea popas a fost la un bar din sat, situat chiar pe culme, unde am realimentat motoarele cu niște suc și biscuiți.
Am ieșit din sat și după scurt timp am făcut la dreapta întâlnind un drum proaspăt asfaltat care duce spre satul Lacurile. Am făcut o mică deviere din traseu, tot pe asfalt spre pensiunea ”Lacul Limpede”, pentru a vizualiza, într-o curte avionul L-29 de la Bisoca, expus aici de 40 de ani.
Am revenit în drumul spre Lacurile și a urmat o scurtă, dar frumoasă coborâre în serpentine pe asfalt. La intrarea în satul Lacurile am luat-o înainte pe drumul ce merge pe deasupra satului, părăsind asfaltul. După ce am intrat în pădure a urmat a doua urcare importantă a zilei. În această zonă un uriaș perete de gresie de o mare planeitate ne-a atras privirile ca un magnet. După ce am intersectat DF Găvanu (la troiță), care duce la mânăstirea cu același nume, am urcat consistent până într-o șa, la punctul de altitudine maximă al zilei – 920 m, unde am făcut pauza de masă într-o poiană.
De aici a urmat o coborâre frumoasă până am intersectat valea Râmnicului, aproape de obârșie (puțin mai jos de întâlnirea cu DF Martinu) pe care am continuat să coborâm, îmbrăcați în culorile calde ale începutului de toamnă și de razele soarelui printre copaci. Am traversat satul Pleși, cu multe animale de toate felurile, am fugărit câțiva porci care nu vroiau să se dea din drum cu bicicletele, după care a urmat cea mai lungă coborâre a zilei, prin pădure, până am traversat valea Sărățelului, cel care prin unirea cu Râmnicul formează râul Râmnicu Sărat. După un urcuș scurt dar consistent de final, cât să nu ne răcim, am ajuns la intrarea în satul Vintileasca.
A urmat o pauză foto pe malul ”Lacului de pe plai” (sau Lacul mare de la Vintileasca) am coborât pe asfaltul, întrerupt din când în când de rupturi serioase și pietre înapoi spre Jitia. Un ultim popas l-am făcut pe mica gâlmă de deasupra Pietrelor Mâței (604 m), înainte de a coborî în viteză înapoi spre mașină.
A fost o tură frumoasă, de grad de dificultate medie – datorat diferențelor de nivel, pe drumuri pietruite, într-un decor pitoresc.
Date tehnice:
– distanța: 41,72 km
– diferență de nivel totală: 1130 metri
– timp total: 7h
Zona e ofertantă, atât pentru drumeție cât și pentru MTB și cu siguranță pe viitor vom mai reveni pe aici. Mai multe imagini:
Text: Eduard Munteanu
Foto: Robert Munteanu
Frumos ai povestit! Sper ca anul 2017 sa vina la pachet cu o bicicleta nou nouta pentru mine :).Tare ma bate gandul sa ma reapuc de pedalat.
Cat mai multe ture de „bicicleala” iti doresc alaturi de mecanturistii „virusati” cu asa ceva.
Toate cele bune!
Mulțumesc Laurențiu, te aștept alături și de ”virusații” pe două roți!