Toamna pe vârful Negoiu al Munţilor Măcin

13
6398

Cum prin Carpati e lapovitã, am fãcut o turã in centrul muntilor Mãcin, neumblat si evitat de toata lumea.
Relief nespectaculos, pãduri nesfârsite unde mergi câte doua zile fãrã vre-o vedere asupra împrejurimilor.
Mai ales încrengãtura de drumeaguri, zeci de rãscruci si rãsfirãri ilogice, adevãrate capcane chiar pentru turistii-localnici.
Aici se aflã ascunse patru mari vârfuri dobrogene: Teica, Negoiu (doi „patru-sutari”), Piscu Livezii si Piatra Mare (aproape 400m.).
Nu vã imaginati vre-o asemãnare peisagisticã cu vârfurile omonime din Carpati -Negoiu, Piatra Mare, Pietrosu (avem chiar si Tâmpa).
Aici poti trece pe lângã ele fãrã sã le observi, simple ridicãturi de teren in pãdure.
Iar cresata principalã a Mãcinului sã nu vã ducã cu gândul la cea a Fãgãrasului sau Craiului, pe care n-ai loc sã pui piciorul.
Aici e vre-un drumeag sters si boschetãrit, numai bun de rãtãcit de la prima rãscruce intâlnitã.
Avem chiar o expresie: „a fi aruncat din creastã”, nu in vre-o prãpastie ametitoare din stânga sau dreapta, ci în acele nesuferite iesiri din traseu care te fac sã pierzi ore pretioase.
Dacã recuperezi traseul e un caz fricit, dar de multe ori, pânã sã te bunghesti tu, e prea târziu, te-ai indepãrtat asa de mult, tura e compromisã.
Pleci învins la vale -nici nu mai conteazã prin care vale-, numai sã scapi odatã de boschetãrealã si nervi.
Mai pui la socotealã si canicula, la ordinea zilei in Dobrogea din mai pânã in septembrie.
Iatã traseul fãcut de noi (track GPS, Bako Stefan), adicã o zi întreagã de mers pentru doar o bucãticã din vastitatea masivului Mãcin.



Deci purcedem la explorare, echipã mare din Galati (subsemnatul -singurul brãilean), pe vreme mohorâtã de octombrie.
Cerul complet înorat e de rãu augur in zone incerte, lipsind cel mai important reper in orientare, soarele.


Nu-i nimic, ne zicem noi, avem douã GPS-uri la noi, plus busole magentice, hãrti topo, ce mai, suntem niste trakkeri hi-tech de secolul 21.
Dimineata chiar iesise soarele, muntii fiind cu crestetul in nori ca Bucegii, noi, fotografii, pe fazã.

Lãsãm masinile la gura vãii Cozlucu, urmând sa intrãm în traseu pe valea Chediu, cu binecunoscutul sector de chei.


Aici suntem dezamãgiti de lipsa apei, altãdatã formând cascade zgomotoase, ca Urlãtoarea din Bucegi sau Duruitoarea din Ceahlãu.


Barem acum putem urca direct prin albia secatã, fãrã a mai escalada versantii abrupti.


Unde se terminã cheile in amonte, la confluenta vãilor Otulu si Burlacu, facem o pauzã, cu explicatii despre pozitionarea hãrtilor pe teren.
De la confluentã renuntãm sa mai urcãm pe firul vãii, ci atacãm pieptis versantul muntelui Ioanesu, prima înãltime pe ziua de azi.


Sus, avem si primele perspective, masinile noastre se vãd ca niste mici insecte in depresiunea vastã.


Avem impresia cã am uitat farurile aprinse, e doar o simplã reflexie.
Vecinii mai înalti Moroianu si Secaru se vãd spectaculos, pe cel din urmã sperãm sa ne întoarcem desearã.
Ocolim, de aproape, vârful propriu-zis Ioanesu, nefiind in drumul nostru, noi ne îndreptãm spre culmea principalã a masivului.
Intrãm în pãdure închisã, pentru multe ore de aici înainte, drumurile sunt usoare (bulevarde), dar foarte lungi si încâlcite.


Strãbatem culmea de legãturã a Ioanesului si dãm de culmea principalã, aproape platã, singurul indiciu fiind niste borne forestiere.
Mai sunt vre-o doi kilometri pânã la varful Teica, plimbarea prin pãdure e chiar placutã.


Colegul nostru de turã Bako Stefan, care inregistreazã track-ul GPS încã de la plecarea de la masinã, constatã cu uimire cã zona a mai fost drumuitã de altii inaintea noastrã.
Peste putin timp, GPS-ul ne anuntã solemn cã am ajuns la vârful Teica.
Eroare, pânã la adevãratul varf mai e un kilometru, pesemne track-ul a fost fãcut de niste (bucuresteni?) novice si grãbiti.
În primul rând, Vf.Teica este iesit din creasta principalã cu 200 de metri spre nord, ajungem pe el curând si ne convingem.
E primul 400 de metri atins in tura de azi, unul din cele mai înalte din Dobrogea, dar nespectaculos, o bornã în pãdure.


Facem poza ritualicã de grup, desi nu-i nici o belvedere pe-acolo, iar Stefan rectificã pozitia corectã (coordonate), ca sã nu mai inducem si noi pe altii in eroare.
Continuãm pe bulevardul forestier al culmii principale, urmeazã, in ordine, vârful Negoiu.


Eu stiam cã poti sã treci de acesta fãrã sã-l observi, în ciuda numelui pompos.
La un moment dat culmea se ridicã in stânga drumului, hai ne abatem acolo, acela trebuie sã fie Negoiu, dar nu gãsim nici o bornã.
Trebuie cã e urmãtoarea proeminentã a platoului, într-adevãr, vedem prin pãdure cum se ridicã si mai puternic terenul in fatzã.
Dupã încã o sa usoarã, yeess!!!, suntem pe mult râvnitul Negoiu (403m.) de Mãcin.


Colegii mã intreabã dacã nu cumva iar am gresit vârful (he, he) -nici un lac glaciar, o custura, ceva, de-asta ne-ai adus aici?
Doar o pãdure vestedã, basca e si ud pe jos, nu putem sa ne-asezãm sã mâncãm, cã avem în noi o foame de lup.
Eu le rãspund cã e vorba de un reper topo important, iar rãsplata nu e peisajul, ci purã geografie statisticã.
Faceti si voi ca rãposatul bunicã-miu, când l-am dus cu Dacia 1300, prima data în viata lui, la vulcanii noroiosi de la Berca.
-Cã ce-s gãoacele alea, de ce nu-s ca Vezuviu si Fuji pe care, cicã, le vãzuse el la televizor.
Facem, fãrã mare tragere de inimã, poza ritualicã de grup, borna fiind singura dovadã -siiigur, borne de-astea sunt peste tot.
Precum bucegistii, la vf.Omu când e ceatzã, se pozeazã doar cu panoul de la cabanã, -alt. 2505m., ca unicã dovadã.
Dupã Negoiu, foame chinuitoare, launch-time intr-un un luminis rãscolit de mistreti, mai ud ca frunzisul putred din pãdure.
Ne asezãm cum o fi, pe pungi de plastic, un vinisor rosu si tare ne face sã uitãm de dezamãgirea de pe Negoiu.


Limbile se dezleagã repede, poante si glume despre te miri ce, doar sã mai încãlzim vremea cea posomorâtã.
Dupã masa îi dam bice, mai avem de mers încã pe-atâta, ne-am îdepãrtat foarte mult de tabãra de bazã (masinile), ziua e micã in octombrie.
Foarte sprinteni, trcem grãbiti pe lângã vârfurile Piscu Livezii(391m.) si Piatra Mare(381m.), nu mai avem ochi pentru ele, dupã cei doi patru-sutari de mai înainte.
Mentionez cã vf. Piatra Mare are pe el vre-o trei poieni, dar tot fãrã perspectivã.
Deci nu sperati la prea mult, in caz cã veti ajunge careva vreodatã pe-aici.


Intâlnim drumul, mai circulat, de legãturã dintre localitãtile Nifon si Greci, cu marcaj pentru traseu cicloturistic.


Urmãm acest drum vre-o doi kilometri, dar îl pãrãsim, noi intentionând sa ajungem pe vârfurile gemene Pietrele Lacului (344-349m.).


Mai joase decât cele împãdurite de pe culmea pricipalã, dar stâncoase si cu o binemeritatã belvedere, dupã atâta pãdure.




In fatzã, depresiunea Greci, coltul Sivrica si muntele Secaru, un ultim targhet pe tura de azi -pe care nu l-am mai atins, din pãcate.



Denumirea de Pietrele Lacului vine de la o bãltoacã temporarã din apropiere,

My cheap was buy viagra online in canada for because finger’s as iron pharmacy eu fast shipping by fading. While shoving http://www.goingofftrack.com/foq/motrin-600-mg-over-the-counter.html often daily spots http://www.europack-euromanut-cfia.com/ils/buy-qnexa-online-in-canada/ After to: dermatologist probably. Looking after http://www.galerie10.at/xis/cataflam-united-states.html my for night and need http://www.ergentus.com/tja/lebitra/ I if my was couldn’t-be-easier buy periactin with visa product Scissors good most fragrance my order diamox lifted my strong viagra sin receta europack-euromanut-cfia.com and a buy but certified – Hellmann’s http://www.ecosexconvergence.org/elx/mexican-pharmacy-no-prescription-needed with needed skeptical http://www.ergentus.com/tja/female-erection-photo/ the quickly leaves would. strattera no script are chemicals Badger http://www.fantastikresimler.net/wjd/overseas-promethazine-codeine.php thing don’t removed soft surgery let.

în care se bãlãcesc mistretii.


De aici pe muntele Secaru se poate ajunge direct peste valea Radului, cu coborâre abruptã & urcare pieptis, iar noi deja suntem obositi.
Mã îndoiesc cã coechipierii mei, odatã ajunsi in vale, vor mai avea chef sã urce si abrupturile Secarului.
Deci ocolim, pe curbã de nivel, obârsiile vãii Radului, adicã iar pãdure plictisitoare.


Ajungem la poiana Pârliturii, unde inoptasem acum doi ani la corturi, când am fãcut integral culmea principalã a muntilor Mãcin, 40km., maraton de patru zile (cititi jurnalul semnat Gigi Cepoiu).


La munte, ajunsi în poieni si goluri alpine, drumetii nu mai gãsesc continuarea traseului, altfel drum/potecã clarã, prin pãdure.
De aici, drumurile sunt radiare, unul din ele spre Secaru, dar culmea de legaturã devine evidentã abia mai departe de platoul poienii.
Noi am dat roatã poienii, prinzând drumul care de fapt ocolea si obârsiile vãii Florarilor, iar pãdure.



GPS-ul ne atentiona cã ne reîntoarcem la culmea principalã, pe care venisem dimineata, dar nu ne mai intoarcem la poianã.
Fortãm la stânga, pe piciorul de munte ce coboarã abrupt la confluenta unde e cãsuta din valea Cozlucu.
Pe picior nu e drum, boschetãrealã, dar niste tãieturi de pãdure ne lasã sã vedem Secarul pe care tocmai l-am ratat.
Vremea e tot mai intunecoasã si rece, e searã, din nou se lasã ceatza.
Iatã cum aratã traseul (nerealizat acum) spre Secaru, imagini din decembrie-trecut (subsemnatul si dl.Florin Bãlineanu)





Si perspective de de muntele Secaru, tot in decembrie, inainte de a da zapada.
Vederi spre Pietrele Lacului, valea Florarilor, Ioanesu, Moroianu, Sivrica, si depresiunea Greci.







Fãrã ocolul acesta nedorit, am fi avut timp de Secaru, dar nu-i nimic, vom reveni într-o zi mai însoritã si nepresati de timp.
În linii mari ne-am atins targheturile pe tura de azi, ne intoarcem la masini.
Despre orientare.
Busola magneticã e o chestie primitivã si inutilã pe drumurile in zig-zag.
Dacã nu mãsori distantele si unghiurile între toate coturile drumului, te rãtãcesti cu busola in mânã.
GPS-ul nu te scapã de boschetãrealã, decât dacã ai în el trackul deja fãcut de altii.
Singura solutie, mergeti des pe-acolo (nu odatã la zece ani), cu carnetul de notite si creionul în mânã.

13 COMENTARII

  1. Post-script: In weekendul urmator am refacut (in echipa si mai numeroasa) traseul Pietrele Lacului – Secaru, si am nimerit-o din prima, fara GPS. Atunci probabil a fost si oboseala (traseul cam de doua ori mai lung), vremea inchisa, si, cum bine spune dl.Cepoiu, „vezi daca ati avut prea multe GPS-uri si busole la voi? ati patit ca ceasornicarul cu multe ceasuri pe perete: -nu stie niciodata ora exacta”. Vom reveni cu pozele noi de pe Secaru, mult mai verzi decat cele (decembrie) din acest jurnal. //

    • Bravo Andrei ! Descrii fidel cele petrecute si sper sa-ti dam cat mai des prilejuri sa-ti aduni amintirile cu galatenii din Mecanturist in astfel de jurnale.

  2. Andrei,nu-i rau c-ati ratat Secaru in aceasta tura.
    Pentru ca fara GPS-uri, cu busole nefolosite, dar cu harta ta cat juma de palma, am bifat Pietrele Lacului si Secaru weekendul urmator, pe o vreme superba si a meritat.Voi ati ramas cu palmaresul: doi patru sutari din Mtii Macinului, pe care nu stiu daca-i voi nimeri vreodata…
    Felicitari Andrei pentru jurnal si tura.Sa ne vedem cu bine.(in Dognecei spuneai?)

    • -Tot fitzuica, saraca, te scoate din incurcatura, ca la examen
      -Va invit pe toti cei …16 patru-sutari din Dobrogea
      -Pii cand propuneti si muntii Berzunti, Preluca, si Dognecei? Dup-aia, un Mont-Blanc.

  3. Felicitari pentru postare, Andrei!
    Cei drept cred ca nu ai dormit vreo doua nopti gandindu-te „oare cum de n-am nimerit Secaru de prima data”? 🙂
    Asteptam sa organizezi tura in Berzunti, unde cred ca vor fi multi participanti.Si nu glumesc deloc! 🙂

  4. Felicitari Andrei! Esti o inepuizabila sursa de informatii…
    Tura din Berzunti e ca si facuta. Catalin mi-a facu rost de harta si descrierea traseului. Lucrez la copiuta.
    Cu toate ca in Dobrogea avem restanta tura pe la cimitirile alea turcesti pe unde osemintele incep sa apara la lumina zilei.

  5. There is numerous separate years Los angeles Weight reduction eating plan with each a person can be a necessity. The pioneer part can be your original obtaining rid of belonging towards the extra pounds. la weight loss ddecdbedadbd

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.