Recuperarea cuvintelor pentru munte

Când privesc de aici, de sus, zările

Vreau să vina cuvântul să-mi spună

Că el nu mai este Dumnezeu.

Că nu mai suntem la începuturi

Şi că lucrurile s-au mai așezat peste firea lor.

…Ca în tihnă să pot scrie în cuvinte şi eu.

Din punctul de vedere al stâncilor fixe şi arse de soare

Oamenii sunt pietre rostogolitoare

Desprinse dintr-un munte cu mult mai mare.

Din punctul de vedere al peştilor ce înoată în mare

Oamenii sunt frunze plutitoare

Căzute din arbori care mai de care.

Din punctul de vedere al brazilor rămași de veacuri în cărare

Oamenii sunt crengile ce-aleargă fără frunze, aproape goale,

Spre a moșilor ciobani şi a strămoşilor ruşinare.

Din punctul de vedere al păsărilor ce plutesc din zare în zare

Oamenii sunt mici şi parcă morţi în nemişcare.

…Da, dar cântecul lor se face poezie. Şi asta, se pare, le produce nelinişte şi iritare.

Nu putem să suspectăm de motive murdare meteorologia,

Dar când te plouă șapte zile, ai vrea să strângi pe cineva de gât

Şi iei drept cauză… elegia.

În loc să sudui tulburările de personalitate ale climei

Şi lumea rămasă fară Cuvântul de la Început.